1,401 matches
-
ai fost?> - o întreba neisprăvitul. <Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de tablouri a tată lui său. Aveam mari emoții, n-am dormit toată noaptea 83 PICTURĂ, MUZICĂ ȘI POEZIE gândindu-mă la vizita de a doua zi. Îmi anunțasem sosirea și mă aștepta. Cred că își închipuia că vine o curcă bă trână, plictisitoare, când colo a dat de această... minune! — Cum ți s-a părut Felix Klee? — Era un munte de om, avea 84 de ani, vesel, amu zant, de o vioiciune deosebită. M-a poftit la masă cu prie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai ales să văd colecția de tablouri a tată lui său. Aveam mari emoții, n-am dormit toată noaptea gândindu-mă la vizita de a doua zi. Îmi anunțasem sosirea și mă aștepta. Cred că își închipuia că vine o curcă bă trână, plictisitoare, când colo a dat de această... minune! — Cum ți s-a părut Felix Klee? — Era un munte de om, avea 84 de ani, vesel, amu zant, de o vioiciune deosebită. M-a poftit la masă cu prie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
veneau din curtea din spate. „Dimineață” e un fel de a spune, ca să-mi mai mângâi vinovata conștiință; aici e dimineață numai Între orele cinci și opt, Încolo e ziuă. Urlau de foame și de sete scroafa cu purceii, găinile, curcile, rațele și gâștele. Le-am dat apă și mâncare, pe urmă m-am apucat să rânesc la porci. Balega, amestecată cu ciocălăi și resturi de buruieni, o aruncam peste gard, În curtea păsărilor. Motivul era foarte simplu: porcii nu mistuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu resturi de la masă și apă, care se numesc Talina și Icler. Mi-a trebuit destulă vreme până să se producă În mintea mea marea revelație: Îi chema, de fapt Hitler și Stalina.) Apoi, strigăturile au căpătat complexitate: „Vieru fute curci!”; „Ectoraș de la oraș!”; „Ceaunu-mbrăcat e plin de căcat!”; „Baronu zburător!”. După asta venea ciorovăiala cu numărul literelor, cu scăderi de silabe sau chiar de cuvinte Întregi care, după opinia juriului, fuseseră rostite după aterizare. Au fost și Încăierări, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dordonea, dăduse statul În judecată la Curtea internațională pentru anii de pușcărie făcuți În regimul trecut; tescovina cu care Îi plăcea să se amețească acelui Dordonică ar fi fost distilată, de fapt, din găinaț de păsări și mai ales de curci, pe care negustoreasa de rachiu le creștea În larga bătătură ce-ar fi trebuit să fie - normal, nu? - plină de găinați, dar nu era, căci fuseseră de Îndată culeși și puși la fermentat În butoaie de plastic, amestecați cu drojdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
otrăvurilor, mai ales cineva al cărui trup este, după cum se zice, ușor și fărâmicios de parcă ar fi făcut din cenușă udată și apoi Întărită. Părintele, parcă nemulțumit că arătase Înțelepciune ceva mai devreme, s-a făcut și Sfinția Sa de râsul curcilor, propunând ca soluție a problemei o slujbă specială de afurisire, Însoțită de afumare cu tămâie sfințită adusă de la vestite mănăstiri grecești. Singurul care a privit În mod corect lucrurile a fost profesorul Foiște, om de cultură și aleasă simțire. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Monstrulică - era copia fidelă a mutrei de Întârziat mintal a locotenentului Agapie. Biberu, prieten bun al lui Monstrulică, Îl poreclise pe ofițerul cu Înfățișare nefericită și cu un caracter În care se Împleteau trăsăturile unui porc și cele ale unei curci tâmpite Foameangât, după o expresie pe care Agapie o folosea des și cu vădită plăcere nu numai când Îi era foame cu adevărat, ci și atunci când râvnea la o femeie, când stătea la vreo coadă imensă la cinematografele unde rulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deasupra câteva fărâme de fistic mărunțit cu cuțitul, nicidecum cu râșnița. În altă ordine de idei, te rog să nu faci gafa să confunzi baclavalele cu sarailiile: ar fi o dovadă de crasă necunoaștere și ne-am face de râsul curcilor. Lasă-mă, deci, pe mine să comand. Știai că braga nu e - după cum Își Închipuie toți fraierii - băutură turcească?” Apoi veni lângă ei fata care servea la mese și cei doi Încremeniră, muți de uimire și cu sufletele zbătându-li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost eliberați românii. Unii, deja au început să-ți compună pe ritm de manele imnul de slavă: „Mulțumim, Traiane, că ne-ai eliberat/ Și-am ajuns cu toții, drept într-un rahat!”. Deci bucură te cât mai ai timp... De râsul curcilor Dumnezeule, încep să mă îngrozesc din ce în ce mai mult, când văd ce fel de generație se plămădește acum pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stâncă, apoi alte două secole exproprierea terenului și tot așa cu spor și avânt până la împlinirea cu succes a unui mileniu, când se va putea constata cu certitudine, că nu sunt bani pentru o asemenea construcție. Am ajuns de râsul curcilor, fiindcă asemenea comunismului și ideea teoretică a bunăstării de azi, a fost implementată tot de oameni. Oamenii sunt cei care strică, spurcă și duc la pierzanie orice idee, oricât ar fi ea de generoasă pentru omenire. Oare asta ne doream
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în pace pe ăștia de la conducerea țării, și uite ce tâmpenii monumentale au mai făcut fără să mă consulte și pe mine. Tunetele și fulgerele, s-au abătut în primul rând asupra firavei noastre poliții, care a ajuns de râsul curcilor în privința eficienței. Dar de când au avut inspirația, de a spune adevărul pe nume despre iubitul nostru președinte, invitându-l să iasă la discuție, folosind cuvinte mobilizatoare de genul „Ieși afară, javră ordinară”, se pare că susnumita javră, supărată că s-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-și pusese problema asta. Joey s-a apropiat amenințător. —Dă-mi mâna, i-a ordonat lui Gaz. Nu, ascultă, omule, nu e nevoie să..., a protestat Gaz. —Dă-mi dracului mâna! Nici unul dintre băieții mei n-o să ajungă de râsul curcilor! Gaz a încercat să se ridice în picioare. Ia-i cuțitul, l-a implorat el pe Luke. Dă-mi cuțitul, omule, a zis Luke punându-se în calea lui Joey. Am simțit că mă topesc văzându-l pe Luke preluând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la Agripina cu niște ochi mari, mirată. — Spune! Vrei? Teofana face semn cu capul că nu și vrea să se coboare din brațele Agripinei. — Nu te ia tușa, dacă nu vrei, o pupă pe amândoi obrajii. Hai să vezi găinile, curcile, gâștele, rațele. Îndreptându-se spre cotețul păsărilor, o puicuță blândă vine și se învârtește pe lângă picioarele lor. Teofana o prinde și îi place să se joace cu ea. Bucuroasă, se duce să le-o arate părinților. Între timp sosește Petrică
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țin de tot felul de furtișaguri de prin gospodăriile celor bătrâni care nu au puterea de a se apăra și le este frică să iasă afară, când le latră câinii noaptea, să vadă cine le fură din coteț găinile, rațele, curcile și chiar godacul cumpărat ca să-l aibă de Crăciun. - Și nu sunt prinși?... - Cine să-i prindă? Polițiștii care beau ziua la crâșmă cu hoții? Uite, numai în primăvara aceasta s-au făcut prădăciuni la vreo șapte-opt gospodării. Și niciun
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vedeam în fața unei case de bani sau a unui coif străvechi sau a ceva asemănător cloștii cu puii de aur pe care o aveam desenată în cartea de istorie de-a patra. Sau un diamant mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de șaptezeci de ani; ca să nu mai spun că cea mai în vârstă, Margareta, a murit la nouăzeci și doi de ani. Curtea era neîngrijită, plină de bălării, iar printre bălării se plimbau și ciuguleau păsări de curte găini și curci. Toți considerau situația un provizorat detestabil și nimeni nu mișca un deget pentru ca lucrurile în jur să aibă un aspect cât de cât agreabil. Dincolo de gardul pe jumătate dezmembrat, cu uluci putrezite sau încălecate sau pur și simplu lipsă, se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună: „Așa, pocitanie, depărtează-te, că altfel râd și curcile de tine. Ești un neisprăvit! Te-o fătat mă-ta înainte de vreme. Orice ai face, tot mic și prizărât rămâi!” În cele din urmă, chipul lui Toaibă, împotriva a tot necazul prin care trecea - și nu era pentru prima oară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate demolatoare, dumneata vii cu bibiluri, dichisuri, liube muri de ale Didinii, tot felul de șerbeturi de-astea kalokagathice, de te râd, mă-nțelegi, și curcile. Adicătălea, cum, coane, kalos în plină misofilie, agathon și agapă în ditamai domnia resentimentului, a dezmățului isteric și-n forfota sadomasochistă a urii generalizate?!? Ni se face constant imputarea, nouă - paseiștilor obsedați de frumusețea Măsurii, bieți reacționari care țin cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sifilis, pelagră și tuberculoză, să facă statistica și cam atât. Fiindcă soția preotului Gâlcă funcționa la Vlădi ceni, într-o bună zi ne-am urcat în căruța doctorului și am pornit într-acolo. Drumul trecea prin marginea Bolgradului, prin comuna Curci și apoi pe malul lacului Ialpug, printre vii, livezi și lanuri, la Vlădiceni. Comuna era locuită de bulgari, găgăuzi și moldoveni. Am stat de sâmbătă până luni. Doctorul avea o fetiță de vârsta lui Petrișor și noi am găsit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de luptă plângeau toți cei prezenți și prezent era tot satul. La Bolgrad ne duceam "noi, băieții" pe jos, cei șase kilometri neînsemnând mare lucru. De multe ori ne întâlneam cu bunul prieten Mihail Driga, Mișa. Era directorul școlii din Curci. Tot cu el era și învățătorul scriitor Vasile Munteanu, cel care a scris împreună cu Jordan B Jordan romanul satiric "Revizori și inspectori". Era acolo în Curci un popă, Ciobanu, trecut de 50 de ani, bogat, gras și bețiv și mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
multe ori ne întâlneam cu bunul prieten Mihail Driga, Mișa. Era directorul școlii din Curci. Tot cu el era și învățătorul scriitor Vasile Munteanu, cel care a scris împreună cu Jordan B Jordan romanul satiric "Revizori și inspectori". Era acolo în Curci un popă, Ciobanu, trecut de 50 de ani, bogat, gras și bețiv și mare amator de femei. Mergeam cu toți la Bolgrad cu căruța popii, făceam un chef mare la unul dintre cele trei restaurante mai cu vază din Bolgrad
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
le ținea, maestra în tocane și sosuri ar fi aproape sută la sută adeptă a vegetarianismului: mâncare bună cu legume multe și carne puțină! Eram fericiți? Cred că da. Exact atât cât se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca. În 1938 s-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pentru ei și pentru piață, că se desprimăvărase. Curând, au prea crescut și acestea,încât, nu le mai puteau consuma nici ei, și, nici nu le mai cumpăra, câte cineva, decât, poate, pentru tocat și dat,în amestec cu altceva, curcilor. Da. Dar, n-aveau curci; nici ei, nici alții de pe acolo. Au venit ploi. Ploi salvatoare, pentru scurtă vreme: cât au ieșit și s-au dezvoltat bureții și ciupercile. Au mâncat și ei, pe săturate, și, au și mai vândut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]