1,698 matches
-
în straie de lumină vin cu Cereștile Mirese la Izvor: aici sunt Soare Lună și Stupină iar sfinții niciodată nu ne mor! voi - venetici învăluiți în bale nu ne cunoașteți zeii - nici otrava: deci nu veniți orbeți - cu toată graba curmați-vă spre noi a voastră cale! prea gingaș sfânt pământu-i din vecie să-ndure pas clocit nemernicie! când zâne s-or desface din zvelt trunchi vă veți preface-n stârvuri de păduchi... ...voi - greș de borți la raiul naiul: retina
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VĂD CUM SE AȘTERNE PRAFUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trece timpul, manuscrisul Mi-a rămas de tot în urmă Cu scadența care curmă Indulgențele proscrisul Mă întreabă vreun coleg Ce mai lucru, de ce tac, Cine mi-a mai pus capac De nu pot să mă dezleg? Nici nu știu ce să răspund Câte am eu pe agendă, Mi-am dat visul în arendă Și privesc
VĂD CUM SE AŞTERNE PRAFUL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362106_a_363435]
-
bunicul l-a întâlnit pe Lupul Sur care i-a „vorbit”... Știa că bunicul era „solomonar” și că înțelege limba fiarelor. Având un spirit neînfricat- bunicul trecuse prin cele două războaie mondiale- Lupul l-a ales pe el să-i curme suferințele bătrâneții, spunându-i ce să facă ...așa se explică faptul, că tovarășul de vânătoare al bunicului, a căzut în mijlocul lupilor și n-a fost sfâșiat de aceaștia. Lupul Sur i-a vorbit bunicului de vremurile care vor veni, de
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
și mă înfrân Duca-n lume să amân, Ci mă simt ca-ntr-o cireadă Și presimt că vom fi pradă Ca mioara din baladă Și ca baciul tristei turme Cu dușmanii vechi pe urme, Stâna sfântă să i-o curme. Mândru sunt că sunt român Cât mai sunt, să mor în fân Și-n pământ să mă afân Pentru țara mea întreagă, Pentru România dragă Azi cu inima beteagă. Și de-o fi și-o fi să moară, Numai Inima
MÂNDRU SUNT CĂ SUNT ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366089_a_367418]
-
La revedere“? Când patima ne-a-nlănțuit Cu ale ei dulci brațe, Nu am știut că într-o zi Tristețea-o să ne-agațe Și că, pe drumul tău, stingher, Mă vei lăsa în urmă... Amintirile vechi, din trecut, Durerea nu îmi curmă... Poate nu îți mai amintești De fericirea-n care Pluteam ca doi îndrăgostiți, Lin, între cer și mare. Sufletele noastre în cor Cântau imn de iubire Și trupurile se-aprindeau Numai dintr-o privire... Păcat că tu lent te-ai
LA REVEDERE SAU ADIO ? de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365308_a_366637]
-
însă potolită. Și-au ostoit-o atacând comandamentul cu pietre, pentru a prelungi coșmarul ofițerului de serviciu, întețind potopul de înjurături și măscări cum nici pe un adevărat front de luptă nu se poate auzi. * Binemeritatul somn le-a fost curmat de stridența sunetului de alarmă. Buimăciți s-au echipat în graba mare și au trecut să execute ceea ce știau prea bine că au de făcut în cazul unei alarme, fie reală, fie dată de M.S.M. Agenții de legătură au dat
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
ne-ați oferit data trecută, dacă binevoiți să vă aduceți aminte ! Vacarmul era însă mult prea mare pentru ca cineva să recepționeze răspunsul. Reacția în lanț pornise. Fiecare se manifeta diferit, fiecare discuta cu fiecare, discuțiile în grup erau aprinse ori curmate pentru altele noi, rezultatul fiind un zumzet feminin cu intonații jalnice, comice, duioase, .... într-o mixtură ad-hoc. Dincolo de prezentarea impecabilă „mărțișorul’’ nu era decât o felie de pâine unsă cu marmeladă. - De ce marmeladă și nu gem sau dulceață ?! - Pentru că nu
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
grăniceri : - Aveți alarmă ?! - Ce alarmă ?... - De la MSM ! - Nici pomeneală !... - Acum ți-au ieșit agenții pe poartă cu Dacia... Tăcerea ce a urmat și clikul făcut de receptorul scăpat în furca telefonului au fost destul de expresive. Ofițerul de serviciu ce a curmat discuția a alergat într-un suflet la dormitorul plutonului operativ pentru a se convinge că celălalt nu a pus la cale o farsă. Aflând că totul este adevărat a reușit să-și păstreze cumpătul : - Să mă anunțați îndată ce se întorc
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
Părea că ai lui trâmbițaseră în tot cartierul ceea ce ar fi trebuit să se întâmple, ținând cont de numărul vecinilor adunați, în poartă, la un pahar de vorbă devenit, odată cu sosirea singuraticului, un car de glume. Supliciul i-a fost curmat de sosirea poștașului, singurul lui prieten al acelor momente, salvatorul lui, pe care l-a răsplătit cu generozitate. Venise numai pentru el, cât putuse de repede, purtând o telegramă de la Erica. „iartă-mă. am pierdut trenul. aș veni cu următorul
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
de repede, purtând o telegramă de la Erica. „iartă-mă. am pierdut trenul. aș veni cu următorul. mă tem că nu ne vom întâlni. voi veni sătămâna viitoare.„ Telegrama a trecut din mână în mână pentru a fi citită de fiecare, curmându-le cheful de glume. Singurul mulțumit, fericit chiar, a fost Albert convins fiind că fata asta merită să fie iubită necondiționat. * Ceea ce a fost în închipuirea lui, cu numai o săptămână în urmă, s-a petrecut aievea. Îndrăgostiții au nevoie
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
succese profesionale ,este înșelată,abuzată, de către soțul ei - o înșală, binențeles ,cu femei mult inferioare ei, nu dă bani în casă, nu se ocupă de copii, de ea, nici atît... După ani de suferință, femeia încearcă să divorțeze spre a curma calvarul. Deodată în jurul ei încep să se audă sfaturi că : - Iartă și uită! - Alții merg mai departe și spunînd:-fă-te și tu că nu vezi.... Citește mai mult A-ȚI CERE IERTAREAuzim foarte des despre noțiunea :”iertare”. Psihologii,creștinii,fac
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
succese profesionale ,este înșelată,abuzată, de către soțul ei - o înșală, binențeles ,cu femei mult inferioare ei, nu dă bani în casă, nu se ocupă de copii, de ea, nici atît... După ani de suferință, femeia încearcă să divorțeze spre a curma calvarul.Deodată în jurul ei încep să se audă sfaturi că :- Iartă și uită!- Alții merg mai departe și spunînd:-fă-te și tu că nu vezi....... XIII. ȘUNT CODRUL DESPUIAT, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1250 din 03
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
pază în care Comănescu a plecat și nu s-a întors la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de liniștit pentru a-și vedea de tihna de acasă. Simțul datoriei îi este
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
sticlă de vin golită ceva mai mult de jumătate, având simțurile amorțite, trăind doar momentul euforic. I-a fost ușor să-l descotorosească de sticla care în acele clipe nu putea fi decât cel mai de preț lucru pentru Comănescu curmându-i momentul euforic : - Comănescule, ai belit-o ! Sticla asta, de acum, a devenit probă. Te bag în Tribunalul Militar !poi Se aștepta ca infractorul să trecă la implorări, să se umilească, iar el, căpitanul Lehnea, să dobândească drepturi depline asupra
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
ridicat sticla rămasă în urma căpitanului, a dus-o la gură și a sorbit conțintul dintr-o suflare, a șters amprentele cât a putut de bine pregătindu-se ca apoi s-o nimicească cu rafalele pistolului automat. Intenția i-a fost curmată de vocea prevestitoare de rău a superiorului : - Degeaba te străduiești ! Cum crezi că vei justifica lipsa muniției ? Oricum te așteaptă batalionul disciplinar ! Au fost ultimile cuvinte ale căpitanului. A căzut secerat de rafala scurtă pornită din armă, moment în care
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
satele apropiate venea la dânsul luând tămăduire. Într-una din zile, pe când sfântul cioplea cu dalta o fereastră la chilia sa, un vânător de pe versantul celălalt al peșterii, crezând că are de-a face cu vreo sălbăticiune, l-a împușcat curmându-i viața. Au venit sătenii și l-au ridicat pentru cinstita înmormântare dar pentru că vestea petrecerii lui minunate depășise de mult hotarele Țării Hațegului, au venit și niște călugări din Muntenia, nu se mai știe exact de la care mănăstire și
CUVIOSUL IOAN DE LA PRISLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365030_a_366359]
-
Fusese imobilizat pentru a nu-și înrăutăți situația. Devenit conștient a fost eliberat din strânsori. Ce fusese mai rău trecuse; bine însă, o bună bucată de vreme nu îi va fi. Orice încercare de a se ridica îi va fi curmată de o puternică amețeală, totul se va învârti cu el. De aici poate și învălmășeala de gânduri, de amintiri neduse până la capăt, într-o înșiruire necontrolată. Dar conta oare pentru cineva? * A înțeles, în sfârșit, că se afla într-un
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
găsi odihna Între cei care cuvântă? M-am gândit la toate-acestea Fără însă a pricepe Nu le-nțelegeam sfârșitul Vedeam numai cum se-ncepe. Cercetând în Cartea Sfântă Am văzut până la urmă Dumnezeu, într-o clipită Soarta celor răi o curmă. Ca un vis de înnoptare Li se-nchide-ndată gura Focul veșnic îi așteaptă Lepădată li-e făptura. Și smerit atunci, la Domnul Mi-am cerut din nou iertare Judecata mi-a fost strâmbă Inima în tulburare. Doamne, ia-mă
PSALMUL 73 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365221_a_366550]
-
lider Cântând din lira și chitară, De-aceea Gyuri te consider Cel mai ilustru-n asta țară. Adio acum, tu mergi în Eden, Și lași un gol imens în urmă - Țărâna să iți fie loden, Cănd cerul geme și se curma! Referință Bibliografica: Lui Ioan Gyuri Păscu / Nelu Preda : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
LUI IOAN GYURI PASCU de NELU PREDA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366285_a_367614]
-
copil cu ochi veseli și părul blond, împreună cu care scurmam din când în când în praful străzii cu niște bețe subțiri din lemn moale ori jucam pe asfaltul fierbinte al trotuarului șotronul, firul fragil al vieții avea să i se curme atât de tragic la câteva sute de kilometri de granițele patriei sale reale și de osemintele părintești. Nu i se putea ghici la vremea aceea frumoasă a copilăriei, în licărul jucăuș al privirii lui pline de lumină, urma unei atari
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
nu se putuseră pronunța asupra șanselor lui de a supraviețui înainte ca polițiștii să desemneze vinovatul. Acum, încătușat fiind, în acest moment de luciditate, se revoltă. Un spasm, numai, îi trădează această stare. Încercarea de a striga cu furie este curmată de revenirea „la normal”. Deși intenționase să rostească vorbe grele la adresa polițistului rostește cu totul altceva: „Erica !..., Erica !..., Erica !... ” * Medicul psihiatru, managerul ospiciului, are o stare de exasperare pe care încearcă să o controleze. Aflat în fața unei avalanșe de pacienți
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
sape întărituri. De acum încolo începe un joc fantastic cu moartea. , În fond mi-am zis: dacă am pierdut-o pe Agneta, viața pentru mine nu mai are niciun sens și m-am aruncat ca nebunul în fața gloanțelor, doar voi curma mai repede această viață care-mi fusese potrivnică. Destinul însă n-a vrut să se întâmple așa, a dorit să trăiesc în continuare și să mă chinui. Unitatea rusească a plecat din sat într-o dimineață de mult pe o
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
pază în care Comănescu a plecat și nu s-a întors la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de ... Citește mai mult Clopotul de alarmă al pichetului sună a prevestire rea la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
pază în care Comănescu a plecat și nu s-a întors la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de ... XVIII. XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
durerea, râdeam adesea de necazuri, plângeam în gânduri cu plăcerea, crezând că soarta-i joc de zaruri. Azi rătăcesc prin amintiri, e tot ce mi-a rămas în urmă, mai ștreg și lacrimi din priviri, pășind prin clipe ce mă curmă. Căzând mereu, am obosit, purtând o cruce ce-ai lăsat-o, în suflet simt cum te-ai gândit, El, pentru noi a ridicat-o! Doamne dă-mi astăzi putere! Să scap de zile blestemate, n-am să-ți cer să
AȘ VREA SĂ PORT EU SINGUR VINA... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366250_a_367579]