1,641 matches
-
de un om crescut la țară, după cutele lăsate-n plamă de sacoșă. Ați băgat de seamă cum baierele pungilor de plastic din supermarket, atunci când cărați până la refuz și peste, îți strâng degetele ca o menghină cu margini ascuțite? Numărul cutelor de pe mâini e dublu față de numărul sacoșelor, iar icnetele direct proporționale cu distanța până la parcare. Faceți un exercițiu și doar ascultați cu atenție: gem mall-urile de durere când vin sărbătorile. Singurul icnet al domnului meu din Buzău a semănat
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
un picior peste geamantan și unul sub bancheta, "pe unde vrei nene să trecem?", îl las pe "nene" să treacă, dau geaca jos, îmi frec mâinile și dau să apuc valizoiul, ca să-l cocoț... Nu, nu, nu!". O mână fără cute, prelungire a unei căciuli cunoscute, mă oprește. Domnul din Buzău nu plecase, simțea el că era s-o comit și m-a oprit. "Nu o urcați, că nu încape decât culcată!". Asta e momentul în care prietenii, cărora le-am
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
Întotdeauna visăm că ne mișcăm cu un pas mai aproape de a oferi mai multă speranță pacienților noștri și asta ne ține în activitate”. Înapoi la bază Cel mai recent proiect al Danielei Bota este echivalarea în România a studiilor fă- cute în Statele Unite. Cum la noi nu există supraspecializarea de neurooncologie, va încerca să obțină echivalarea specializării de neurologie. Se înarmează cu răbdare. Din ce a aflat până acum, nu va fi un proces ușor, în ciuda faptului că în Statele Unite a
Povestea cercetătoarei românce din SUA care folosește tumori să lupte cu alte tumori () [Corola-blog/BlogPost/338782_a_340111]
-
apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceea ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea drepți cândva. Timpul este ireversibil, ca apa care curge printre pietre. El lasă urme adânci în suflet, în gânduri, în fiecare cută apărută pe frunte. Acțiunile noastre, cuvintele rostite sau gândite la un moment dat, nu mai au cale de întoarcere. Timpul nu este o potecă pe care să te întorci când vrei, nu este o misiune pe care s-o duci
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
echivalentă cu însăși personalitatea inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omenești ziditoare de civilizație și cultură, din izvorul nestins de lacrimi zăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimii încercănate ori din șoapta nemărturisită a suferinței nevoitorului umil al existenței, Poetul... Și, pentru că îngerii Luminii dumnezeești vin să te mângâie pe frunte și pe mult încercatul tău suflet fără ca tu să îi vezi vreodată ori de câte ori te
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii și trăiri de dor nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre lumea de iubiri fantaste. Purtând brățări de iriși moi la glezne, Lumină, gânduri albe
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
adunate sub ceafă, fixa tavanul liniștită, clipind foarte rar. Am încercat să ghicesc dacă poartă sau nu sutien, intrigat fiind de înălțimea la care se afla vârful „stogului de fân" închipuit de cearșaful ce se desfășura de acolo în multe cute. Nu am avut timp să deliberez. M-a întrerupt tanti Florica, atât de neașteptat încât am scăpat un icnet înăbușit. Mi-a trântit o fleașcă de parafină fierbinte pe spate, fără să mă anunțe. Ce să mai zic? Am tăcut
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
am scuipat în palme și am tras prima brazdă, hâârști! Nea Tache bea apă din sticla de borvis, împingea sticla în sus, nu putea să dea capul pe spate, gâl-gâl-gâl și omulețul se plimba în sus și în jos deranjând cutele pielii de pe gât, ochii erau tot ațintiți spre mine, ori spre nicăieri, doar mie mi se părea că mă urmăresc... Am umplut droașca cu iarbă, am înhămat măgarul, am strîns funia caprei și am zis: - Gata, nea Tache! - Să trăiești
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
în momente de deznădejde, boală și suferință. Nopțile albe petrecute lângă mine, lacrimile pe care le-ai vărsat au lăsat urme adânci pe fața ta, dar tu ești și vei rămâne pentru totdeauna mămica mea frumoasă. Eu știu că fiecare cută de pe obrazul tău are de spus o poveste a unui moment din viața mea. Îți mulțumesc pentru răbdarea ta nemăsurată. Ai știut, deși eu nu înțeleg, sau nu am reușit să înțeleg nici acum, în ce fel, că vor veni
DR. IONUŢ HORIA T. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343296_a_344625]
-
matematic, cronica unei istorii trăite de el la modul tragic, ca un philippidian Prometeu înlănțuit în vârf de Caucaz, o istorie depozitată integral în perimetrul vast al memoriei personale - sălaș al unor adevăruri mereu țâșninde cu vioiciune la suprafață dintre cutele pânzei sale pline de criticism obiectiv și expresivitate. Verbul de pe hârtie al lui Paul Goma nu este aidoma unui foc de paie mocnit, care-și rumegă cu încetineală rostul, ascunzându-și în spatele îndelung căutatelor metafore adevărurile concrete ale propriei viețuiri
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
evidențiază cu lejeritate și naturalețe trăirile manifestate de părinți în astfel de momente. Totul este redat, cu sensibilitate, cu un firesc absolut, încât, citind, poți să-ți imaginezi manifestarea suferinței morale, de la lacrimile mamei ce curg fierbinți pe obraji, până la cutele de îngrijorare de pe fruntea tatălui și maxilarele încordate cu putere. Autorul, prin stilul său narativ, transmite trăire, imagine și nu doar cuvinte goale. În acest context, autorul ne introduce intr-un mediu familiar dumnealui, dar pe care nu ezită a
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
în oase, În Sufletul pe care-l port acum, Simt uneori priviri prea curioase Cum se întreabă-n jurul meu pe drum: Cine ești tu, făptură cunoscută După surâsul tău și după nume? Nu mi-e rușine dacă am vreo cută Pe frunte ori prin alte părți anume... Tot ce-i al meu îl port aici sub pleoape, Alt veșmânt nu vreau cu împrumut, Trupul acesta, încă, mă încape Până o fi în altul să mă mut... Nu i se potrivește
MASCA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343170_a_344499]
-
să râd la zâmbetu-ți perfid?/ De ce o mână-i rece, alta caldă?” conștientizând că „Mi-ascunzi nimicuri, după care-oi plânge,/ Dar n-ai de unde știi cât mă consum;/ Ah, tu gândești prea strâmt, ca-ntr-un costum/ Ce-n cutele croielii te vor strânge!// Crunt mă jignește-o vorbă aruncată./ Ei, ce? Căci pentru tine e normal,/ Să te comporți așa urât cu-o fată,// De parcă-aș fi și eu o întâmplată,/ Ce nu-nțelege sensul de moral?!/ Și-așa
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
spate, betelie și căptușeală. Fața fustei se croiește dintr-o singură bucată și este prevăzută la partea superioară cu două pense. Spatele fustei este din două bucăți, având cusătura de încheiere pe mijloc; la partea inferioară se termină cu o cută dublă, iar la partea superioară are un șliț care se încheie cu fermoar și două pense pentru ajustare. Fusta este dublată cu căptușeală. ... D. Scurta a) Scurtă din stofă/Pardesiu pentru uniforma de ceremonie Scurta din stofă Se confecționează din stofă
ORDIN nr. 186 din 27 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276765]
-
sperat că undeva sufletul pereche Nu mai vrea să rămână-n anonimat Și am rămas doar cu iluzia mea veche... Toamna a risipit a timpului petale, Sub greutatea anilor rămâne tăcerea Care însoțeste veșnic a mea cale Și pune pe cutele frunții, durerea... Citește mai mult Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașiiși ușor îi ascunde-n întuneric,Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașiiFredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunzeFosnesc sub a gândurilor durere,În
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
s-a destrămat,Am sperat că undeva sufletul perecheNu mai vrea să rămână-n anonimatși am rămas doar cu iluzia mea veche...Toamna a risipit a timpului petale,Sub greutatea anilor rămâne tăcereaCare însoțeste veșnic a mea caleși pune pe cutele frunții, durerea...... X. UMERI DE ZARE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Umeri de zare... Aș vrea să-mi sprijin fruntea pe umerii zării Când pe cer plutește mirajul înserării , Să m-ascund de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
-n tăcere,/ Când urc o treaptă-n rugăciune,/ Ispita mă linge, păcatul mă cere...“ Amurgul se pliază și pe sufletul mamei („Optimismul mamei“), care refuză a percepe evidența că fata ei a devenit femeie, „cu ochii placizi“ ascunzând tristeți, având cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
unul am văzut. Poate-ar părea de necrezut, Dar veni pe înserate Un ins plesnind de sănătate, Iar ea căra cu brațul lemne. Eu mi-am zis în gând:-Pesemne A venit să o ajute. Pe fruntea ei apar trei cute Și duce mâna cu amar La șorțul vechi în buzunar: -Sunt cei din urmă și mi-i iei, Mi-i lasă, mamă, că tu-i bei! Dar el așteaptă hotărât Și-ntrebă-apoi:,,-Numai atât?’’ A luat toți banii și-a plecat
UN FIU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379099_a_380428]
-
Acasa > Literatura > Proza > LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrima cărei iubiri am fost eu? se întreba strângând în mână cuta cearșafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
Țoanță se mișcă în voie printre metafore, sensuri și subtilități, topind cu iubirea-i mereu vie zăpezile indiferenței ce tinde să acopere tot ce-i frumos în om. Pe poet în recunoști în fiecare poem, îi redescoperi altă și altă cută a sufletului de veșnic lucrător al iubirii ca formă supremă de înălțare despupra cenușiului cotidian. În poezia lui Ion Țoanță, iubirea este omniprezentă, aproape mereu împlinită. Prin ger, zăpezi, prin arșiță și prin ploile tomnatice iubirea plutește liberă, fără opreliști
ÎN AŞTEPTAREA CELEI CE MĂ INARIPEAZĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380567_a_381896]
-
pe Duhul lui Dumnezeu, martirul se coace în focul harului, într-o Cincizecime permanentă. Sfântul Policarp, de pildă, stătea în mijlocul focului, nu ca un trup care arde, ci "ca o pâine care se coace [...] apoi a ieșit, din împunsătura fă¬cută de suliță în trupul său, mult sânge încât a stins și focul". Conștiința creștină din această perioadă martirică era că mucenicii erau în același timp profund hristici și profund pnevmatici. Acest ade¬văr reiese din faptul că mucenicii, în timpul chinurilor
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
Lucra mult din memorie, spunea că în felul acesta artistul are concretizate toate formele caracteristice, fără să îngreuneze... Era omul conștiincios, nu adăuga nimic dar nici nu-ți lua. Caracteristicile erau bazate totdeauna pe adevărul anatomic; niciodată nu așeza o cută a feței, sau ochiul, decât acolo unde anatomic era permis. Îmbrăcămintea avea falduri și croială după toate regulile artei; în desenele colorate se observă aproape și calitatea stofei din care sunt lucrate, iar cureaua are cataramă și zâmbocul respectiv... Desenele
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
Țoanță se mișcă în voie printre metafore, sensuri și subtilități, topind cu iubirea-i mereu vie zăpezile indiferenței ce tinde să acopere tot ce-i frumos în om. Pe poet îl recunoști în fiecare poem, îi redescoperi altă și altă cută a sufletului de veșnic lucrător al iubirii ca formă supremă de înălțare despupra cenușiului cotidian. În poezia lui Ion Țoanță, iubirea este omniprezentă, aproape mereu împlinită . Prin ger, zăpezi, prin arșiță și prin ploile tomnatice iubirea plutește liberă, fără opreliști
„ÎN AȘTEPTAREA CELEI CE MĂ ÎNARIPEAZĂ” ION ȚOANȚĂ – “ECHINOCȚIU FRAGIL- EDITURA „SINGUR” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379354_a_380683]
-
a născut în loc. Grindu, jud. Tulcea. Această zonă, aflată în apropierea Deltei Dunării, a avut o influiență benefică asupra actului scrierii,aceasta( Dunărea) devenind un fel de rudenie, de suflet apropiat.” Mă-ncuscrisem cu Dunărea / rășchirându-mi fruntea/ brăzdată de cute albastre...” ( Mă-ncuscrisem...). Se pare că, inevitabil, și Muza a fost (este) fascinată de aceste locuri, întâlnindu-se, adesea, cu poetul, într-un gând transcedental, acolo unde ”Transpoezia” primește lumina cea mai suavă, cele mai calde tonuri și sonorități. Ioan
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]