821 matches
-
duelul" (Nicolae Bălcescu în Moldova, 1862). Simulacru de duel Uneori, "plăcerea de a practica duelul", cum o numea Vasile Alecsandri, se materializa prin plăcerea de a-l mima. Se pare că tinerii români erau atrași de duel, dar nu prea cutezau să-l practice. Se maimuțăreau, totuși, duelîndu-se "fără gloanțe". Boierul fanariot Nicolae Suțu, viitorul mare logofăt al Moldovei, a relatat în memoriile sale un astfel de straniu "simulacru de duel" (este chiar expresia lui), petrecut în 1822 la Brașov. Acolo
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
intrebare aproape nelipsita în interviurile cu oamenii scrisului: ce autor (sau ce carte) v-a marcat cel mai profund? Răspunsurile, de regulă, se aliniază în zona "elevata": Biblia, Dostoievski, Proust, Thomas Mann, Kafka etc. Nimeni, după știința mea, n-a cutezat pînă acum să răspundă: Ispirescu, frații Grimm, contesa de Ségur... În cazul meu, o lectură care m-a marcat pe viață (ceea ce nu e musai sinonim cu "cel mai mult", dar interferează oarecum cu asta) este un număr al revistei
Cesautica Claunegalo Vivestido by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7267_a_8592]
-
privire și a mișcat buzele murmurând un salut. A rămas în aceeași postură, cu obrajii prinși în mâini, cu privirea țintuită spre perete, ca și cum ar fi cugetat la ceva. Fără să vrem, ne-am oprit respirația și n-am mai cutezat să vorbim tare, am înaintat cu grijă, de teamă că vreun sunet ar putea să-l tulbure pe Maestru. Conduși de Wang-Ficat, am trecut în revistă figurinele. Cele neterminate se uscau în iesle, iar cele uscate, așteptând să fie pictate
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
Talmeș-balmeș sau "Flacăra lui Adrian Păunescu" Al doilea număr din revista menită să poarte în lume cultul lui Adrian Păunescu este, ca și primul (semnalat de Cronicar în treacăt), un talmeș-balmeș pe măsura personalității și operei poetului-director. Puțini publiciști au cutezat să lege numele unei gazete de numele lor. E nevoie de o bună doză de paranoia să-ți faci chip cioplit dintr-un hebdomadar. Și să acoperi singur o treime din pagini. Hărnicia lui A.P. nu e în discuție. Doar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
ascuns „în cel mai tainic loc al inimii mele” cu maturitatea care a înflorit mereu în relația cu N.Steinhardt, pivotul și temelia ființei poetului: „țintă lui N.Steinhardt este căutarea și descoperirea sensului, a secretului ultim. «Am dorit și cutezat, întotdeauna, să aflu - în orice teorie, concepție, mod de gîndire sau viziune a lumii - secretul final. Pentru întărirea acestei aserțiunimă rturisire este citat Merleau-Ponty: «Suntem osîndiți a da lucrurilor un sens»”. Țintă lui N.Steinhardt e și țintă acestui jurnal
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
a milioanelor de victime ale nazismului; elevii de gimnaziu proveniți din familiile sărace erau marginalizați de către fiii ștabilor, așa cum insule vor deveni toți cei urmăriți, toți cei care doreau să părăsească Țara - devenită ea Însăși o mare insulă - și nu cutezau s-o facă, toți cei care căutau cu disperare dragostea În orice colț de fabrică, toți cei pentru care ziua de mâine nu mai putea fi o certitudine. Iar subtilitatea autoarei și emoționanta cugetare pe care o desprinde din ilustrarea
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
la duel decât dacă își dovedește onestitatea. Pentru Bălcescu motivul refuzului era altul, după cum îi scria lui Ghica la 6 noiembrie 1849: ,Am poftit pe Tell să se bată la duel și nu i-a dat meșii ș= n-a cutezat - n.A.O.ț . I-a fost frică să nu îi facă vrun glonț bubă. Am de gând să-i fac atâta de ocară, încât să-i silesc să fugă din Paris". În aceeași scrisoare, Bălcescu se referea și la faptul
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
-ntregul. Comunismul se citește doar în subtext. "Metodologia" critică e, în bună datină totalitară, falsul. Falsul în diverse chei. Iată falsul prin simulare, nîndoios tartuffian în deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M. Ungheanu n-ar fi cutezat nici o clipă a-l adopta cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
lui Gierek i-a ieșit o păsărică din gură: - Nu vreau să fiu rău, nu știu dacă șeful dumneavoastră a fost Ťajutatť ori nu, al nostru sigur a fost..." (Lazăr Băciucu, Blestemul urșilor) Un singur om, după știința mea, a cutezat să-l înfrunte pe Ceaușescu la vînătoare: premierul Ion Gheorghe Maurer. "într-un an, la Curta, un mistreț mare a căzut împușcat între cele două standuri principale. S-a tras de către ambii vînători și vierul se afla mai aproape de standul
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
cel al coborîrii ad inferos. Bolgiile pe cît de numeroase, pe atît de variate întru iscusință malefică ale acestui Infern modern ne apar profund caracteristice pentru regimul comunist, sfîșiind orice iluzie cu privire la bunele intenții, la idealul pozitiv cu care a cutezat a se orna acesta. "Lagărele, scria Soljenițîn, nu sînt numai fața ascunsă a vieții noastre postrevoluționare, anvergura lor le-a făcut să fie nu numai chipul, nu doar o latură, ci, fără îndoială, inima însăși a evenimentelor. în puține domenii
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
acum cuvîntul, măi pe larg, lui Valentin Chifor, cuvînt cît se poate de edificator asupra acestui "caz": "La aproape trei decenii de la moartea lui Gherea, Aderca îi reabilitează personalitatea într-o monografie. Gest reparator, omagial, la adresa celui pe care a cutezat să-l angajeze într-o disputa ideologică? C. Dobrogeanu-Gherea. Viață și opera (1947) este o curioasă mea culpă, aproape inexplicabilă în activitatea fînului prețuitor al valorii estetice, oricum un eșec exegetic. Ea nu poate justifica nici măcar o redemptie conjuncturala, fiind
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
după caz, ode sau elegii. Un anunț, o scrisoare, o cronică erau descompuse cu mare atenție în cuvinte, cuvintele interpretate, scoase și repuse în context, pentru că erau considerate indicii prețioase privind adevărul. Întotdeauna mesajele propuse reprezentau alternative ale realității, nu cutezau să se înfățișeze drept realitatea însăși. În Blow-up (1966), Michelangelo Antonioni încearcă să împingă investigația fotografică dincolo de aparențe, pentru a descifra și explica o realitate confuză. Eșecul pare a se datora unui deficit de informație. Adevărul ultim rămâne impenetrabil. La
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
își previne astfel cititorii: "Căci, de vreme ce nici cele ce se petrec dinaintea ochilor noștri nu suntem în stare să le istorisim astfel încât povestirea noastră să fie în orice privința desăvârșită și lipsită de greșeli, cine altul decât un smintit ar cuteza să afirme că va înfățișa fără nici o abatere care s-au petrecut cu atâtea veacuri mai înainte(...)?" Confruntând textul original al lui Cantemir - în primul rând, Prefață - cu ediția lui Tindal, cei doi exegeți au constatat că acesta "a suprimat
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
de unde știa Ceaușescu că „toți tovarășii au aprobat propunerea"? După durata și intensitatea uralelor? dar dacă vreunul din membrii c. p. ex., aflat mai spre fundul sălii, nu-și unise glasul cu al celorlalți? Ipoteză exclusă: nimeni n-ar fi cutezat una ca asta, de teamă să nu-l trădeze vecinii; „totuși, conform regulilor democrației de partid", Ceaușescu se coboară la vulgara procedură a votului. Intre conjuncția „deși" de la începutul frazei și adverbul „totuși" de la mijlocul ei se cască prăpastia dintre
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
entuziasm cînd ea îi descrisese splendorile iubirii romantice? în mod clar, era îndrăgostită; foarte bine, o înțelegea, deși îl exaspera faptul că trebuia să o înțeleagă; dar avea oare de gînd să se mărite cu ăla, oricine o fi? Nu cutezase să o întrebe. Asemenea posibilitate ar fi fost insuportabilă și reacția lui la acest gînd îl întărîtase în asemenea măsură, încît după nu știu cîte pahare de Martini și nenumărate whiskiuri se simțea dureros de treaz. în ultimele cinci ore
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
corupți! Marea, oribila vinovăție a poeților, publiciștilor și romancierilor constă în aceea că "vorbesc despre ei", că se manifestă în cheia lirică, despre care unii cred că e cheia majoră a creației, că-și exprimă personalitatea despre care Goethe a cutezat să spună că e "binele suprem", în loc de-a se retrage rușinați pentru a lăsa întreaga agoră la dispoziția "ideilor" impersonale, a "principiilor" fără autor. Participînd la manifestările de la Sighet, dl Marino se arată șocat că în loc de a i se
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
vadă cine îl ascultă pentru a spune ce crede cu adevărat. Și astfel, despre oameni al căror nume noi nu îndrăznim să-l pomenim decît acasă, Dan Puric vine și vorbește la televiziunea națională. Întîmplări a căror semnificație noi nu cutezăm s-o comentăm decît între patru pereți, de teamă să nu primim ștampile stigmatizante, Dan Puric le descrie cu amănunțime în cărțile sale. Într-un cuvînt, Dan Puric ne răscumpără tăcerile, lașitățile și eschivele ideologice. Interiorizîn-du-și o optică de ființă
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
lui Eminescu».”1 Mărturisirea tranșantă a criticului, scoasă la iveală în 1942, n-a fost nicicînd invocată ulterior în discuțiile privind editarea maioresciană a poeziilor lui Eminescu. Dar suspiciuni de același gen fuseseră formulate cu mult înainte, primul care a cutezat să le exprime, cu o duritate frizînd injustiția, fiind I.L. Caragiale: „mai tîrziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-așuț făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări și omisiuni cu desăvîrșire arbitrare. Eu crez că asta trebuie
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
aur romane (solidus) emise începând sub Constantin. Metaforă de orășeni, lipsiți acum de bani, care nici măcar nu denumesc speciile de pește! Rău - reus-ul era învinuitul justiției romane ale cărei procese se întâmplau numai în orașele (și încă mari ale) imperiului; Cuteza - *cottizare era la romani venit din grecescul , „a juca zaruri” sau arșice, cu mutația semantică actuală de curajos, îndrăzneț; or, timp pentru a risca la zaruri - arșice aveau numai orășenii. Afirmăm că aceste cuvinte au rămas în limba română prin intermediul
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
despre frumusețea apusului de Pămînt, despre miraculoasă "planetă albastră". Iar unii "pămînteni" ne-au vorbit - anticipînd eronat viitorul - despre mileniul care i-ar fi fost hărăzit Reichului nazist, sau despre triumful bolșevismului pe planetă Terra, în deplinătatea ei. Hitler a cutezat să afirme în "Mein Kampf" (1923): Cine dorește cu adevarat victoria principiilor pacifiste trebuie să lupte din toate puterile pentru cucerirea lumii de către Germania". Război pentru pace? Iar mai devreme, referindu-se la "drepturile omului", Marx, profetul infirmat de realitățile
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
fost o luptă lungă, angajînd combatanți numeroși, însă "cu forțe inegal distribuite", întrucît replicile date indigenismului politizat din nou, în chip surprinzător, sub umbrela marxist-leninistă, se vedeau filtrate prin cenzură, lăsîndu-se și cu hărțuirea, prin diverse mijloace, a celor ce cutezau a le articula. E, negreșit, un capitol de "istorie glorioasă", cum punctează cu ironie cercetătoarea chiar în titlul monografiei d-sale, din care se poate extrage "morala" că absorbirea producției culturale în sfera "valorilor de întrebuințare" politice e nefastă, o
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
inofensiv grupul cultivaților în totalitatea lui. Am hotărât să-i înving cu propriile arme. Un cunoscut de-al meu, diletant în sculptură, îmi făcuse, cu mulți ani înainte, un insipid bust de lemn și mi-l dăruise. Eu n-am cutezat să-l arunc și capul acela grotesc a zăcut ani de zile în dulapul de rufe. Cu ocazia unei invitații la niște universitari cosmopoliți, l-am scos, am smuls dintr-o scândură niște cuie ruginite, le-am bătut în capul
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
îmi par a ține de preistorie. Au fost oare aberații, adevăruri sau iluzii, n-aș ști ce să spun. Ele țin de o epocă dispărută...". Vai de continua clevetire a "patrioților" de gardă, a demagogilor încă destui și infatigabili care, nemaicutezînd a-l contesta fățiș pe Cioran, își aleg alte ținte! Simona Cioculescu ne-a prilejuit astfel o substanțială întîlnire cu un trecut prezent care e și un prezent trecut, în măsură a ne confrunta atît cu idealurile, cît și cu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
de jurnal din 1987: „Senzația mea e că tot cultul ăsta nu e decît o stratagemă a aparatchikilor pentru a-l putea transforma ulterior în țap ispășitor”viii. Ipoteza apare interesantă și plauzibilă, dar niciunul din factorii implicați n-a cutezat pînă azi s-o confirme. În cadrul unui interviu postdecembrist, confruntat cu întrebarea „la obiect” („Ați contribuit, așadar, și dumneavoastră, cu activiștii din subordine, la întreținerea și dezvoltarea cultului personalității”), Cornel Burtică va recunoaște: „Sigur că da. Astea sunt culpe care
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
când l-am văzut prima oară, dar povestitorul nu îndrăznea să se apropie și să-l întrebe de unde venea, de teama mâniei reci cu care chiar el ar fi întâmpinat o astfel de interpelare. Ciudat e că nici eu nu cutezasem să mă apropii de Cortázar în seara aceea la Old Navy, și din aceeași teamă. L-am văzut scriind preț de mai bine de un ceas, fără o clipă de răgaz să stea pe gânduri, fără să bea nimic, doar
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]