968 matches
-
o enormă importanță amintirilor? Că e susceptibil și încăpățînat? Toate astea le știam eu mai bine. După cum știam că nimeni nu poate fi pironit de o singură mână. Ar fi inestetic să atârni într-o parte pe cruce. O răstignire cuviincioasă trebuie să te pironească de ambele mâini. Dîndu-mi pasiuni atât de îndărătnice, ursitoarele s-au văzut obligate, prin urmare, să găsească un antidot. Era necesar pentru o corectă crucificare. Și l-au găsit în ezitările mele. Căci povestea asta cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu, nu vă reproșez nimic. Vreau doar să vă arăt că mereu am visat binele și toate mi-au ieșit pe dos... Dealtminteri, știu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulți s-au învățat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus. Nu le convine. Preferă să audă totul ca prin vată. Atunci rămân liberi să reacționeze cum vor, inclusiv să se comporte ca și când n-ar fi auzit... Dar eu însumi n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost profesor de istorie. Ai predat istoria și le vorbeai elevilor despre un Robespierre în legătură cu care aveai multe rezerve. Dar te conformai celor spuse în manuale. Te-am rugat să nu protestezi. Încă o dată îți atrag atenția să te porți cuviincios cu completul de judecată. În al doilea rând ți-ai părăsit școala. De ce, domnule profesor? Nu, nu explica, întrebarea a fost, n-ai înțeles asta, retorică. Vreau să spun că ai abuzat de pasiunea dumitale. Te-ai apucat să împarți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și femei în toată firea ne sculam în picioare și așteptam în cea mai adâncă tăcere salutul său, ca la rându-ne să răspundem. Răspundeam la unison, ca elevii clasei întâia, un bună ziua cuviincios și bogat în respect pentru acest om drag. Lecțiile sale erau pline de farmec. Nu era nevoie să mai consulți vreun manual. Într-o zi ne vorbea despre Al.Vlahuță. El nu se oprea numai la ceea ce era prevăzut în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ar fi acelea te rog să le treci cu vederea și să-i trimiți din când în când parale pentru trebuințele lui estraordinare; mai cu samă însă acuma de sărbători. I-ar trebui de pildă o păreche de încălțăminte mai cuviincioase, căci având acum câteva zile libere și putând să fie invitat în familie la d. Maiorescu de pildă sau într-alt loc trebuie să se prezinte în mod convenabil. Dorindu-ți sărbători fericite și mulți ani cu pace și cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
satisfacție și i se va da conform tuturor regulelor cuvenite. [DIMITRIE CRISTODORESCU] [1882] Observăm din nou că nici o obligațiune nu ne impune de-a publica orice ni se trimite. Avem obligațiunea morală, luată de bună voie, de-a publica întîmpinări cuviincioase. Nimic alta. Oricine, precum am zis, poate s-arunce în cutie o scrisoare la adresa noastră. Până și balamucul e servit de poștă. Între lucrurile ce ne pot veni pot fi unele stupide, altele foarte viteze... la distanță, pot fi lucruri
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cere lămuriri de la d-nul primar în această privință, d-nia lui a găsit de cuviință de-a se depărta din sat, lăsând pe-un membru al consiliului comunal și pe-un ajutor de notar în locul său ca să-mi deie lămuririle cuviincioase. D-nul primar au crezut de cuviință a mă trata ca pe egalul său și a lăsa inferiori fără nici o însemnătate cu care să intru poate în discuție asupra intereselor școalei. Vădita rea-voință a acestui domn mă face să abstrag
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
luni, am procedat la cuvenita cercetare și am constatat următoarele: D-l Mihail Eminescu, ca de ani 45, constituție forte, nu prezintă pe suprafața corpului leziuni remarcabile. Figura sa este hebetană, căutătura este lipsită de expresiune, mișcările dezordonate, atitudinea puțin cuviincioasă. 605 {EminescuOpXVI 606} La întrebările ce i le adresăm, nu răspunde direct, el pronunță unele cuvinte cu o voce cântătoare și monotonă. Astfel: "bună dimineața, d. doctor dați-mi două pachete de țigări"; și aceasta fie ziua, fie noaptea (seara
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
civil, suntem de părere că, boala de care sufere acum în a doua și cea mai grea recidivă reclamă neapărat interdicția lui și rânduirea unui tutor care să poată primi de la stat pensia lui viageră și să poată îngriji de cuviincioasa întreținere a interzisului. București 10/22 iunie 1889 T. Maiorescu Dim. Laurian Șt. Michăilescu M. Brăneanu I. L. Caragiale XII Domnule președinte, Am onoare a depune cu aceasta procesul-verbal conținând rezultatul deliberărei noastre, asupra cazului pentru care am fost convocați și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să te înzdrăvenești, ca să putem colinda pădurile iestea, care parcă abia așteaptă să audă glas de om... Am mâncat pe îndelete. Apoi, după o scurtă plimbare, pe cărarea din pădure, m-am întors cu sufletul mai ușor. M am închinat cuviincios și m-am întins în crivatul cu așternut aspru...Nu am avut mult de așteptat până să-și facă mendrele Moș Ene... Cât oi fi dormit în liniște, nu știu. Ceea ce știu este că după un timp mă aflam...în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prea mică. Opt sute de mii de roșu, și nici nu mai spui cât, până s-o termine. Tot ce am agonisit o viață, plus o moștenire a lui Rim și datorii cât vrei! Drăgănescu ne-a înlesnit bani cu dobânzi cuviincioase. - Și casa ... a cui e? - Pe numele amîndoura indiviz... și polițele tot așa! râse Lina. Nu mai e primejdie să ne despărțim acum, la bătrânețe. Rim 138 s-a făcut mai de înțeles . . . N-ai idee! . . . N-aș fi crezut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
coatele pe cei doi, ajunsese pe Lică la poartă. - Ai fi putut să-ți mai schimbi apucăturile, stând cu oamenii ăștia distinși, unde am avut grija să te așez! îi spusese Lică cu vocea rece și modestă a unei mustrări cuviincioase. Sia deschisese la el ochii prostiți. Ce, era nebun? Erau 19 ani de când îl auzea vorbind și acum nu-1 mai recunoștea. în zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține, înfipte adine, făcea să se cearnă un moloz ce-i zăpăcea orice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada și Maxențiu se arătau și ei foarte mâhniți cu prilejul doliului. Se socoteau ca un fel de rude, e drept că în numele unor argumente foarte delicate: ex-logodna lui Maxențiu și veria lui \i Marcian. Rezulta însă o nuanță foarte cuviincioasă de raporturi. Elena primise chiar o misiune de caritate, pe care o împlinea cu zel în amintirea Gramatulei, căreia, de altfel, nu-i lipsea nici grâul fiert de pe moșie, nici azima morilor, nici un fel de datini. După rugămintea Adei, Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de ardezie avea o părere proastă, dacă trebuiau plătite. În
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu dispreț din frumosul său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu obiele curate în opinci, m-am supus ― e adevărat, fără nici o plăcere ― voinței tatei care m-a luat de mână, ducîndu-mă la "unchiul George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de cap Carmincha... „Ar trebui să i-o coacem tîrfei ăsteia“. Cam prost-crescut și Chinezu ăsta, o făcuse tîrfă În fața fetelor și acum ele Începeau să se zburlească la el, ai grijă cum vorbești, pune-ți lacăt la gură, fii cuviincios. Și mai În glumă, mai În serios, Încît nu puteai ști dacă se răsfață sau sînt cu adevărat furioase, spuneau că dacă voi Îi luați apărarea ăstuia, atunci și noi o apărăm pe Carmincha; erau gata să Înceapă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
două ori a nutrit speranța că va gusta iarăși din deliciile acelei nopți de pomină, mai ales cînd Îl vedea pe Vlăjgan apărînd la Saratoga sau la Freddy Solo’s, dar degeaba: hohote de rîs, pahare de whisky și fete cuviincioase. Despre cele de Anul Nou, despre Gloria Symphony nu s-a mai vorbit de atunci. Totuși Bobby avea planurile lui. De Îndată ce-o să intre la Universitate, de Îndată ce-o să-i dea pe mînă Volvo, o să plece În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
necinstește, iar de vrei mai mult, ș-un mulțămim Dumitale. 368 {EminescuOpVI 369} {EminescuOpVI 370} {EminescuOpVI 371} 154 Tăcerea răspunsul celor înțelepți către cei nebuni. 155 Cine tace în mijlocul strigărilor, acela mai înțelept. 156 Și tăcerea un răspuns la vreme cuviincioasă. 157 Tăcerea-i graiul cel mai dulce, între cei ce se iubesc când rămân amuțiți. 158 Trei prea mult și trei prea puțin vatămă pe om: prea mult să vorbească prea puțin să știe, prea mult să cheltuiască și puțin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ține de libertatea individuală și că n-aveau nici ei dreptul să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui. A fi muritor de rând îți impune unele obligații. Una dintre ele e aceea de a fi cuviincios. Trebuie, deci, să stai de o parte, să nu te uiți prea atent, ca să nu-i vezi cumva ridurile. Asta ar putea să-l irite și de ce ai nevoie să riști? Încât aștepți. Când întoarce, neglijent, capul spre tine, treci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe cei pe care nu îndrăzneam să-i înfrunt. În felul acesta am reușit treptat să distrug totul în jurul meu, înțelegînd rău libertatea, ca o desprindere de tot. Am fugit de familie, de dragoste, de prietenie, de regrete, de bucuriile cuviincioase. Ca să fiu liber. Ca să nu fiu constrâns. Nimic nu mi se părea inadmisibil, iar drumul meu spre podul acesta cu guzgani e presărat la fiecare pas cu dovezi că mi-a lipsit în mod dramatic putința de a iubi, de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: În
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie într-o zi în locul mortului și nu le plăcea ideea că ar fi putut fi tratați atunci într-un chip jignitor. Reculegerea era un fel de poliță de asigurare că propria lor înmormîntare urma să fie cât de cât cuviincioasă. Se aduceau și coroane de flori cu panglică neagră pe care erau scrise cam aceleași cuvinte și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Stâncile de marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o părăsi, or eu o simțeam în acele momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormîntare. Păstram a aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitîndu-mă la marea care strălucea și la valurile care se spărgeau foarte aproape de noi, îmbietoare și sfâșietor de tandre. Eu mă mai puteam bucura de toate astea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propui chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa de poet
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]