490 matches
-
noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fericirii 61 porni a-i curge bărbatului prin vene, iar ideea uciderii copilei i se contura tot mai clar în minte. Simțea insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a întâmplat, mă întrebi? Sincer, sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit o colegă de serviciu. Asta m-a mișcat cum nu se poate mai profund. N-am fost bună de nimic toată ziua, am fost sucită și întoarsă pe dos, parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și după golurile murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deja În mare măsură această iluzie perceptivă, legată de o ontologie a obiectelor și a proprietăților, inseparabilă de postulatul de obiectivitate forte; probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bucura de lucrul acesta, și voi fi proslăvit, zice Domnul." 9. "Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oștirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui. 10. De aceea, cerurile nu v-au dat rouă, și pămîntul nu și-a dat roadele. 11. Am chemat seceta peste țară, peste munți, peste grîu, peste must, peste untdelemn, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
metri. Plan ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine, e mult mai Întunecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pregătite apărându-și pântecul; nu apucă să se mai ferească; se abătură asupra ei o pereche de palme sonore, răsunătoare, studiate pe care el le considera probabil mângâieri însă îi izbi cu violență capul de perină repetat, ca un popic dărâmat și necontrolat. Roșeața inconfundabilă de pe obraji nu era atât efectul palmelor cât, mai ales naturală, de rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Eu l-am Întrebat cine l-a omorât și el a zis „Nu știu, da’ e mort de-a binelea“, și era Întuneric, străzile erau pline de apă, felinarele nu mergeau, ferestrele erau sparte, bărcile - Împrăștiate prin tot orașul, copacii dărâmați și totul era distrus; eu am luat un schif, cu care am ajuns la Mango Key, unde mi-am găsit vasul care n-avea nimic, doar că era plin cu apă. Așa că am plătit și l-am scos de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu mai recunoșteai țărmul. Prin mijlocul plajei curgea acum un ditamai canalu’. Copacii și toate alea erau distruse, și un canal trecea printre ei, iar apa albă precum creta și toate chestiile care pluteau pe ea - crengi și copaci Întregi dărâmați și păsări moarte. În partea interioară a portului zburau toți pelicanii din lume și tot felu’ de păsări. Tre’ să se fi retras spre interior când au simțit furtuna. Am poposit o zi În Sou’west Key și nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
DE FEMEIE E sîmbătă, plouă mărunt, „mîinile tale sînt mai micuțe decît ploaia” (E. E. Cumings) și-ți vine să arunci pe cineva pe fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp. „N-am să uit niciodată ziua aceea, fusese bombardament, orașul ardea, și la difuzoarele de pe străzi a-nceput să se audă concertul pentru vioară de Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părintele!” Așadar Oedip erau mai mulți și trăgeau destul de prost cu mitraliera fiind orbi. În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri printre copaci, urechile care se mișcau și trompele curioase pe care și le Înfășurau și desfășurau, auzeau cum trosnesc crengile rupte, bufniturile copacilor dărÎmați, bolboroseala din burțile elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai strîmtă, Juma Îl privi petatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la treabă. Asta se vede dintr-un zapis întocmit la 11 februarie 1777, prin care Costa Papafil primește patru pogoane de vie cu livadă la Miroslava în schimbul unei pivnițe din piatră „în două părți” din Târgul Făinii și încă „puțin dărîmată”. Păi una-i să muncești din greu din primăvară până în toamnă în vie și alta-i să stai la tejghea, unde să vinzi vin, rachiu sau alte cele... Uite că și părintele Fidele Rochi, prefectul catolicilor din Moldova, cumpără vii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins! Fă asta Stronach! Cade În genunchi urlînd de frustrare În vreme ce noi, eu, noi ne năpustim În mașină, pornim motorul și o luăm pe șosea, uitîndu-ne cum silueta ei dărîmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mîna ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi iritația noastră, asta-i penitența noastră. Noi nu punem altora pe cap ghinioanele noastre. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
s-o fi părut cel din tinerețea lui de viveur/ coseur, avîndu-l mentor pe Păstorel Teodoreanu. La urma urmei, Mnemosyn e mama celor 9 muze. Și a muzicii. I s-o fi părut că vede cofetăria Tufli (apoi Vlădescu) demult dărîmată, de unde-i cumpăra mamei prăjituri; Etta i le dădea, discret, lui Bobiță, cățelul; nu mînca alte dulciuri decît cele ieșite din mîna ei. Tatei i s-o fi părut că vede strada Lăpușneanu, așa cum era ea cîndva: cu frizeria Vogt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nici o altă vită, afară de vita pe care călăream. 13. Am ieșit noaptea pe poarta văii și m-am îndreptat spre izvorul balaurului și spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc. 14. Am trecut pe la poarta izvorului și pe la iazul împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15. M-am suit noaptea pe la pîrîu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
serbarea naturii cu copii îmbrăcați în verde, jocul ritual în jurul focului sunt rămășițele acestui cult popular păgân. Această religie populară și numai ea, insistă Panaitescu, a aflat-o creștinismul la ivirea sa în Dacia. La noi, "nu au fost temple dărâmate, nici idoli sfărâmați, n-a fost nici o luptă, nici chiar în conștiința oamenilor". Poporul de la sate (țăranii), păstrându-și vechile obiceiuri și tradiții, nu vedea o contrazicere între vechea și noua credință. El s-a plecat în fața soliei noi care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statutului asociației se prevedeau condițiile de funcționare a societății, se împărțeau misiunile etc.. La 10 iunie 1840, la cererea membrilor societății, domnitorul, având în vedere „netrebnicia” cărămizilor produse în țară, din care cauză casele de zid sunt „vătămate și grabnic dărâmate”, acordă asociațiilor, începând cu 1 ianuarie 1841, un privilegiu exclusiv pe 15 ani pentru producerea de cărămizi și oale „prin mașini”. Fabrica a fost construită pe un loc de 161/2 fălci, luat cu bezmăn în Păcurari (Iași) de la mănăstirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
după cutremurul de pămînt din martie 1977. Ceaușescu vizitează atunci de mai multe ori capitala în ruine și decide demolarea unor clădiri istorice. Astfel dispare Biserica Enei construită în 1714. O mare clădire neogotică din bulevardul Victoriei este de asemenea dărîmată... Demolările continuă între 1977 și 1983, pe măsura reconstrucției orașului, iar populația se obișnuiește cu o atmosferă plină de praf gălbui, pe care vîntul de est îl duce de colo-colo. Bucureștiul devine un șantier permanent. În 1983-1984, planurile lui Ceaușescu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
apar din când în când pe fundalul deșertului tătarilor se dovedesc a fi simple fantasme care descurajează așteptarea lui Drogo și îi strecoară în suflet o umbră de îndoială transformată curând în scepticism. Cu fiecare nou eșec, cu fiecare speranță dărâmată, himera devine tot mai puternică și mrejele ei, în loc să se slăbească, îl cuprind pe Drogo din ce în ce mai strâns, alimentândui imaginația. Petele negre încep să prindă formă, însă nu forma sperată. Mai întâi, pe fundal apare o pată mișcătoare, care se dovedește
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
căzând perpendicular pe Lipscani” (adică în perimetrul oficierilor mateine), undeva la periferie, într-o zonă cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave, sfinți în mantii verzi”, toată arta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
mi-ai spune și mie ce și de ce faci... El n: Atunci fii atent; apăr familia și să știi că n-o fac de dragul vostru și nici pentru satisfacții personale... Apăr familia, această instituție milenară care nu trebuie desființată, anulată, dărîmată cum îi vine fiecăruia. El 1: Frumos! Dar, cu timpul, s-au dărîmat piramide, religii, munți, filosofii, constituții, societăți și nu accepți să se dărîme o familie?! Pentru că de familia mea e vorba. El n: Familia ta nu e numai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Morminte ale unor mari personalități! Nu se poate să... Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de dărîmate... Octav: Și cine o să-ți dea aprobare pentru chestia asta?! Matei: Mă, tu lasă grijile astea în seama mea. Octav: Bun. Și, de fapt, ce vrei de la mine? Matei: Tu trebuie să fii de acord adică... Să semnezi... adică ești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai vorbim..., dacă nici în morți nu mai avem încredere... Dosar nr.: (ducîndu-se amenințător către Obiectiv nr.) Și tu, măi pișărcosule... (ducîndu-se la Sursa dublă) și tu, măi ăsta, care faci mereu pe deșteptul..., du-te tu la masa aia dărîmată și să auzi cum se făcea că plecai în străinătate mai ușor decît plecam eu la soacră-mea la țară... Sursa dublă: (violent) Adică ce vrei să spui? (din clipa asta, Obiectiv nr., Dosar nr. și Sursa dublă ajung față
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]