542 matches
-
București etc. Mai departe trebuie arătat că vicus este contras dintr-o formă ca villicus „rural”. Vezi valah. FILOLOGII Wilhelm von Humboldt Întemeietor al lingvisticii moderne, Wilhelm von Humboldt (1767-1835) este primul comparatist care a apreciat din exterior limba română (dacoromână) în contextul limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la limbi „mamă” la limbi „fiice” marele lingvist scoate în evidență entitatea nouă pe care o reprezintă o limbă, după o perioadă de timp, în dezvoltarea ei pe baza altei entități care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
împreunarea formei lingvistice și a formei individuale a spiritului” (Ib.). Cele două niveluri de funcționare a limbii sunt exemplificate cu situația limbilor romanice la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea: „Două dintre aceste limbi, retoromana și dacoromâna, nu au dezvoltat forma științifică și beletristică, deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară formelor analoage ale celorlalte limbi. Din contra, tocmai dacoromâna a păstrat cel mai bine flexiunile limbii mamă, la care se adaugă faptul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea: „Două dintre aceste limbi, retoromana și dacoromâna, nu au dezvoltat forma științifică și beletristică, deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară formelor analoage ale celorlalte limbi. Din contra, tocmai dacoromâna a păstrat cel mai bine flexiunile limbii mamă, la care se adaugă faptul că în folosirea lor se apropie de italiană. Defectul, așadar, constată aici numai în circumstanțele externe, în lipsa ambianței și a condițiilor care ar fi putut permite folosirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbilor romanice cu limba greacă se axează pe analiza perioadei de trecere de la entitatea veche (latina, greaca veche) la cea nouă (limbile romanice, greaca nouă). Sintetizând, desprindem două aspecte care privesc limba română. Primul constă în tendința de izolare a dacoromânei de celelalte limbi romanice și de apropierea ei, sub raportul devenirii, de limba greacă, care „a fost atinsă numai de unele denaturări și de destrămarea unor forme disparate”, care ar putea fi refăcute, această limbă păstrând în sine baza sa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-și suficientă pentru a se explica: „aproape fiecare expresie, cuvânt sau formă merge cu rădăcinile sale în adâncuri de nestrăbătut”; din greaca veche nu a rezultat o limbă „cu un nou specific”, ceea ce reprezintă „un caz similar” cu cel al dacoromânei, considerată, cum am văzut, păstrătoarea cea mai fidelă a formelor limbii latine (p. 224). Din aceste aprecieri ale savantului german reiese clar aportul Școlii ardelene la cunoașterea limbii române în Europa. Cel de al doilea aspect vizează soarta comună a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aprecieri ale savantului german reiese clar aportul Școlii ardelene la cunoașterea limbii române în Europa. Cel de al doilea aspect vizează soarta comună a limbilor romanice care se raportează la latină prin focul acelorași vicisitudini, ceea ce anulează izolarea artificială a dacoromânei din pasajul precedent. Pierzând legătura cu aparatul de stat roman, latina din provincii a suportat peste tot transformări mai adânci și mai puternice, „care pot fi numite adevărate dezastre”: 1) intervenția din exterior a determinat rezultate deosebite în toate limbile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zeitatea unică, deseori în îmbinare cu bog (înrudit etimologic cu bogat), iar pe de altă parte pe gospodin (pl. gospodá) cu sensul laic de “domn”. Din același substrat unic românescul gospodar a evoluat în sfera laică ajungând să însemne în dacoromână: 1) Domn, prinț; 2) Om care are casă, vite și toate cele trebuitoare la gospodărie, țăran cu stare, mic proprietar, econom; 3) Om care știe să-și administreze bine gospodăria (DA). În lituaniană gaspădorius se folosește ca sinonim pentru šeiminiñkas
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
căci este cel mai îndepărtat de ținta finală a năvălirii slave, de peninsula balcanică... Schimbul complect al celor două teritorii de la un neam la altul a avut loc de abia la începutul secolului XIII” (II, 404 urm.). Luând ca bază dacoromâna, Philippide prezintă în trei capitole (p. 407 555) celelalte dialecte ale limbii române sub aspectul particularităților gramaticale și lexicale, subliniind pe parcurs influențele străine asupra lor: greacă, slavă, albaneză, turcă, italiană și chiar veche germană, pentru ca în ultimul capitol (p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
răspândirii ei ulterioare. Istoria limbii române a Academiei Abordarea constituirii limbii române în manieră neogramatică a necesitat o terminologie adecvată: patria primitivă, latina dunăreană, româna comună, străromâna etc. Formarea limbii române este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce se află dincolo de granițele dacoromânei. Academia a proiectat Istoria limbii române în trei volume
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce se află dincolo de granițele dacoromânei. Academia a proiectat Istoria limbii române în trei volume: 1. Limba latină, 2. Limba română dintre secolul al V-lea și al VIIIlea și 3. Transformările limbii române de după secolul al VIII-lea, volum care nu a putut fi elaborat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
separă de influențele slavă, maghiară, turcică, neogreacă etc., care nu intră la substrat. Primele două capitole ale ILR au fost realizate de două grupuri de cercetători care au pornit din extremități diferite: unul de la latină spre latina dunăreană, altul de la dacoromână și aromână spre formele lor primitive, rezultatul urmărit fiind fantoma românei comune. Capitolul din urmă, Influențe, tratează ca fapt secundar problema cheie a limbii române, redusă la: 1) influențe dinaintea secolului al IX-lea și 2) substratul autohton dacic. La
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au Întemeiat abia În sec. al XIV lea, aceasta Însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită În nordul Dunării. Denumirile graiuri de tip muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au În vedere numeroasele și profundele asemănări Între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume, Vasile Stati ar fi putut, și nu Înțelegem de ce n-a făcut-o, să extindă limba moldovenească peste tot teritoriul de la nord de linia
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
o limbă istorică este un ansamblu de tradiții, În parte analoage, În parte divergente, limba literară și limba populară În diversele ei ipostaze aflîndu-se Într-o veșnică interrelaționare; limba română literară s-a edificat prin contribuția largă a tuturor graiurilor dacoromâne, chiar dacă e adevărat că vorbirea muntenilor e cea mai apropiată ca rostire de limba literară; e adevărat că graiurile provinciale ale moldovenilor și ardelenilor dovedesc deosebiri. Dincolo de aceste aspecte, limba literară a scriitorilor moldoveni, cronicari și ostenitori ecleziastici, e aceeași
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Herschberg Pierrot, 1997, Stéréotypes et clichés. Langue, discours, societé, Paris, Nathan. Avram, M., 1967, " Genul comun în limba română", în SCL, XVIII, 5, p. 479−489; reprodus în Avram (2005), p. 64−79. Avram, M., 1977, "Particularități sintactice regionale în dacoromâna", în SCL, XXVIII, 1, p. 29−35; reprodus în Avram (1987), p. 143−148. Avram, M., 1979, "Greșeli curente la unele forme articulate: dragele (mele) și ultimile (știri)", în LL, 2, p. 187191; reprodus în Avram (1987), p. 102-105. Avram
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Până Dindelegan (coord.), p. 675−682. Vulpe, M., 1977, ,, Notes sur la syntaxe du relatif care", în RRL, XX, 5, p. 597−599; reprodus, în trad. rom., în Vulpe (2004), p. 334−336. Vulpe, M., 1980, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Vulpe, M., 2004, Operă lingvistică, I, Dialectal, popular, vorbit, Cluj-Napoca, Clusium. Wierzbicka, A.,1992, "The semantics of interjection", în Journal of Pragmatics, 18, 2/3, p. 159-193. Yamashita, J., 1994, "An Analysis of Relative
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
de informare, prin care "se exprimă sau se cer informații", sau ca subordonate ale verbelor dubitandi, valori actualizate și de verbul a vedea în contextele de mai sus. Solidar cu această idee, Vulpe (1980: 100) observă că, în textele de dacoromână vorbită, prezența verbului a vedea cu sensurile "a se informa", "a afla", "a verifica", selectând un complement propozițional introdus prin dacă, este foarte mare. Consultarea unui corpus de română vorbită furnizează aceleași date, confirmând observația că sensul actualizat preponderent de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
König, Wulf Oesterreicher, Wolfang Raible (eds.), Language Typology and Language Universals, vol. 2, Walter de Gruyter, Berlin, New York, p. 1294-1309. Vendler 1974 = Zeno Vendler, Linguistics in Philosophy, Ithaca, London, Cornell University Press. Vulpe 1980 = M. Vulpe, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Willems 1983 = Dominique Willems, "Regarde voir. Les verbes de perception visuelle et la complémentation verbale", în E. Roegiest și Liliane Tasmowski (éds.), Verbe et phrase dans les langues romanes. Mélanges offerts a Louis Mourin
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Academia Română îl primește în 1892 membru corespondent străin. W. publică o gramatică a limbii române (Rumänische Grammatik, 1903), primul atlas lingvistic român (Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes, 1909), câte o monografie etnografico-filologică despre dialectele aromân, meglenoromân și istroromân, studii despre dacoromână (graiurile bănățean, crișan, moldovean și muntean), precum și numeroase alte studii solide, incluse în anuarul institutului din Leipzig, unde valorifică și rezultatele anchetelor. A cercetat mai mult de șapte sute douăzeci de localități, textele de folclor culese din ținuturile locuite de români
WEIGAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290675_a_292004]
-
Prof. Maria Ciornei Orice limbă vorbită în prezent de o anume populație are în spatele ei o evoluție care pornerște de la un punct originar. Acesta nu poate fi determinat în timp însă cu exactitate. Limbile s-au format în mod diferit; dacoromâna de pildă s-a închegat prin închidere, adică prin materialul lingvistic originar, care a constituit fondul principal de cuvinte și structura gramaticală de bază, la care s-au putut adăuga și nesemnificative influențe ale populațiilor de adstrat în funcție de diferiți factori
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
va și la din eponimul în discuție valah se face cu ușurință, căci acest l se pronunță prin alunecare pe aceeași emitere deschisă de primul a, spre cel de-al doilea a. 4. Un fapt foarte des întâlnit în limba dacoromână este acela de a nu mai rosti, în grai curent și ultimul, sau ultimele sunete; în cazul nostru h; uneori, în funcție de urechea auditorului, acest sunet poate deveni fie un i scurt, (valai), ori consoana surdă c (valac). Valahii sunt
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
confundă cu ușurință și rezultă un fapt greu de acceptat, dar demonstrat și anume că acest munte sfânt era dintotdeauna Muntele Godeanu Prezentăm formele în evoluție pentru edificare: Kogaionus=Kogaionu=Kodeonu=Kodeanu= Godeanu Înțelegem că există continuitate în ființarea limbii dacoromâne, ce se pierde în negura veacurilor, că poporul dacoromân, ca și limba sa n-au putut dispărea, cum se susține, în 165 de ani de stăpânire romană numai pe un sfert din teritoriul vechii Dacii, că ne scăldăm într-o
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
accent intens și înalt de pe ultima vocală, la obligația de a pronunța cu efort maxim vocala deschisă a care urmează (Rave a noastră). Un alt evident efect al legii comodității vorbirii, ce acționează din zorii existenței limbii respectiv a celei dacoromâne, văzută în evoluția ei în timp, sunt și expresiile foarte vechi, care au valori de superlativ absolut, pe care le-am întâlnit în cele mai vechi scrieri, bine reprezentate la cronicari, lucru despre care am vorbit, dar care arată că
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
în domeniile în care formele normate sunt indispensabile comunicărilor riguroase, științifice. În loc de concluzie prezentăm, ca fiind edificatoare, părerile unor antici despre limba latină și limbile numite de ei ‚’’barbare’’, printre care se numără, după ultimile cercetări, în mod cert, și dacoromâna. Revenind la timpurile ce țin de adâncimile istoriei neîntrerupte a limbii dacilor, ai căror descendenți direcți sunt valahii, românii de azi, pelasgi ca și latinii și nu numai ei, care vorbeau la început o limbă comună originară numită lingva prisca
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
VASILIU (1929-2001), lingvist român, a fost profesor la Universitatea din București, cercetător la Institutul de Fonetică și Dialectologie. A abordat mai multe direcții de modernizare a studiului limbii române (perspectiva generativ-transformațională, teoria textului). Lucrări de referință: Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968; (în colab. cu Golopenția-Eretescu, Sanda) Sintaxa transformațională a limbii române, Editura Univers, București, 1969 (trad. engl. The transformational syntax of Romanian, Mouton, The Hague, 1972); Elemente de teorie semantică a limbilor naturale, Editura Academiei, București, 1970
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]