542 matches
-
Lozovan consideră că extinderea românilor spre Moravia și sudul Poloniei a început în secolul al X-lea . Din punct de vedere lingvistic dialectul astăzi slav al vlahilor moravi, deopotrivă influențat de cehă și de slovaca, cuprinde cuvinte românești provenite din dacoromâna precum "bača" „baci”, "brynza" „brânză” (care a trecut și în limbile cehă și slovaca), "cap" „tap”, "domikát" „mâncare din produse lactate” (vezi „dumicat”), "galeta"/"geleta" „găleată” (de lemn folosită la mulsul oilor), "pirt’a" „cărare” (a oilor) (vezi „pârtie”), "kurnota
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
alteia. Dacă ar fi simpatii la mijloc ar fi altă socoteală. Dar ce simpatii să fie? În Basarabia vedem naționalitatea noastră oprimată în mod sistematic; în Ardeal și Țara ungurească asemenea. Amândouă puterile - deși singure de vină la răspândirea ideii dacoromâne, căci marea Ecaterina și Iosif II sânt părinții acestei idei - persecută azi niște biete plaiuri de plugari, despre cari presupun că s-ar putea răspândi prin ele ideea ce singure {EminescuOpXI 332} au semănat-o. Deosebirea între persecuție și persecuție
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un veac. La o privire atentă, doar ultimul se apropie de ceea ce numim familia de spirite, ținând seama de amploare și mai ales de compendiile teoretice substanțiale ce însoțesc epica istorică. Mihail Dragomirescu a mers la origini cu Istoria literaturii dacoromâne (1999) și textele comentate din Antologia de literatură dacoromană (2003), dar și prin Prelegeri de estetică a ortodoxiei, 2 volume așezate de romancier la temeiurile artistice ale poporului român. Paul Anghel are și el o privire arhetipală asupra culturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
probeze, fie și prin ficțiune, continuitate arhetipală a ontologiei românești. Și o face convingător prin câteva romane ample, scrise nu neapărat cronologic, dar completându-se în ansamblu. Începutul s-ar face prin Călătoria spre zei și Depărtarea și timpul, "romane dacoromâne", demonstrative în natura lor filozofică. Lumea medievală e retrăită în Adevărul retorului Lucaci, trăitor într-un moment al resurecției războaielor religioase medievale. Raportul dintre creator și putere e surprins într-o adevărată trilogie, pe lângă cel amintit mai înainte figurând Culorile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au remarcat atât Marian Popa cu Istoria literaturii române de azi pe mâine, apărută în două ediții, la Editura " Semne" din București, 2001 și 2009, cât și Ion Rotaru cu O istorie a literaturii române de la origini până în prezent (Editura "Dacoromână", București, 2006). Recent, se înscrie în acest șir de performanțe și Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 la Editura "Paralela 45" din Pitești, cele 1526 de pagini fiind semnate de criticul literar Nicolae Manolescu. Autorul acestei Istorii... este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Graziadio Isaia Ascoli (membri de onoare ai Academiei Române încă din 1869 și, respectiv, 1877), ca și raporturile culturale italo-române din timpul Evului Mediu și chiar mai vechi. Au fost editate două reviste de mare prestigiu științific în perioada interbelică: „Ephemeris Dacoromâna. Annuario della Scuola Romena di Romă” (1923-1945, 10 numere) și „Diplomatarium italicum” (1925-1939, 4 volume). După cel de-al doilea război mondial, Academia și-a reluat activitatea (îndeosebi la bibliotecă să), abia din anul 1966, cunoscând o revigorare în perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
La conducerea să, cu acordul Academiei Române, s-a aflat, între 1997 și ianuarie 1999, Marian Papahagi. După un scurt interimat al lui Gh. Mândrescu, instituția va fi condusă de Dan Pineta. Repere bibliografice: AAR, seria a III-a, 1920-1946; „Ephemeris Dacoromâna. Annuario della Scuola Română di Romă”, Romă, 1923-1940, 1945; „Diplomatarium Italicum. Documenti racolti negli archivi italiani”, I-IV, Romă, 1925-1939; Școală Română din Romă. Accademia di România. Mostră de la sezione artistică. Inaugurazione della nuova șede, Romă, 1933; Școală Română din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
publice și priimită în clasurile de începători, București, Tipografia lui Eliad, 1835. 1840 [1]. GOLESCU, IORDACHE, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticești, București, Tipografia lui Eliad, 1840 1848 [1]. BĂLĂȘESCU, NICOLAU, Gramatica română pentru seminarii și clase mai înalte, (Gramatica dacoromână), sibiu, tipografia lui Gheorghiu de Clozius, 1848. [2]. CÎMPEANU, P.M., Gramatica românească, Iași, tipografia Institutului Albinei, 1848. [3]. MĂCĂRESCU, NICOLAE, Gramatica românească pentru clasele normale, Prelucrată după D.P.M. Cîmpeanu, Iașii, Tipografia „Institutului Albinei”, 1848. 1851 [1]. IANOVICIU, VASILE, Gramatika limbei
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cîteva decenii. Punte între dialectal dacoromân și cel aroman. Dialectul istroroman, dialect românesc pe cale de dispariție datorită presiunii limbăă sîrbo-croate. Cca 1500 vorbitori bilingvi față de 6 mii acum cateva decenii. Se vorbește în nord-vestul Croației (Peninsula Istria și provoncia Ćićarija). Dacoromâna are o configurație dialectala controversată (între 2 și 20 de subdialecte), cei mai multi lingviști vorbind de cinci subdialecte: moldovean, muntean, bănățean, crișean și maramureșean. Substat traco-dac. Influență slavă, turcă, maghiară, greacă, franceza, italiană, rusă, engleza. Cuvintele latinești moștenite au cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
verus,-a "adevărat, veritabil", iar sintagmele consobrinus verus, consobrina vera "văr primar, vară primară" au fost moștenite prin condensare și cu sensul generalizat din nou, în formele drom. văr, vară, arom., mrom. ver, veară; noțiunea mai restrânsă se exprimă în dacoromână prin sintagma văr primar, văr prim sau văr bun. În schimb, aromâna a moștenit atât lat. consobrinus,-a, în forma cusurin,-ă și cu sensul general "văr, vară", cât și sintagma consobrinus verus "văr primar", în forma necondensată cusurin ver
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
procedeul condensării la văr, vară a fost aplicat fie încă în latina dunăreană, fie în protoromână, dar în aceasta din urmă se întrebuințau cu siguranță atât forma necondensată a sintagmei, cât și cea condensată, care a devenit exclusivă abia în dacoromână și meglenoromână. În dialectul iberic al latinei populare a fost adoptată sintagma consobrinus primus "văr primar", respectiv consobrina prima "vară primară", iar spaniola și portugheza au moștenit tot o formă condensată a acestui grup, și tot cu un sens generalizat
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Meglenoromână albină, 171 căpak'e, 127 ver, veară, 168 Occitană prima, 77, 142, 177, 203 Olandeză bitter, 162 living, 160 Poloneză notes, 161 Portugheză irmăo, 169, 177, 203 periódico, 161 primo, prima, 142, 169, 177 refrigerante, 177 soda, 161 Română (dacoromână) accelerat, 118, 172, 203 adiționale, 117 agravante, 117 albastru, 86, 145 albină, 157, 171 alimentară, 119, 136, 172, 192, 204 (a) aminti, 25, 103, 143 aniversare (aniversară), 172 anonimă, 118, 172 anticipate, 117 anticoncepționale, 120 antigripale, 118 Apuseni, 116 arșiță
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
reia din ce în ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea împărțirea dacoromânului în graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar „nu a existat o perioadă de comunitate a dialectelor dacoromâne, o așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
așa-numită dacoromână comună. De la faza română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p. 194. footnote> . Procesul de dezmembrare a românei comune s-a derulat între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p. 194. footnote> . Procesul de dezmembrare a românei comune s-a derulat între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au întemeiat abia în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au întemeiat abia în sec. al XIV-lea, aceasta însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită în nordul Dunării „se despart de la început două grupuri dialectale: grupul sud-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul muntean și grupul nord-estic, pe care îl vom numi în mod convențional [s.n.] grupul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au în vedere numeroasele și profundele asemănări între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume, Vasile Stati ar fi putut, și nu înțelegem de ce n-a făcut-o, să extindă limba moldovenească peste tot teritoriul de la nord de linia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în parte analoage, în parte divergente“ <footnote „Forum“, 1993, nr. 11-12, p. 104. footnote> , limba literară și limba populară în diversele ei ipostaze aflîndu-se într-o veșnică interrelaționare; limba română literară s-a edificat prin contribuția largă a tuturor graiurilor dacoromâne, chiar dacă „e adevărat că vorbirea muntenilor e cea mai apropiată ca rostire de limba literară; e adevărat că graiurile provinciale ale moldovenilor și ardelenilor dovedesc deosebiri“ <footnote Mihail Sadoveanu, Despre limba literară, p. 218 footnote> . Dincolo de aceste aspecte, „limba literară
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
o vocală mediană între u și i...” - Éd. Bourciez, Eléments de linguistique romane, Paris, 1967, p. 549). Însăși transcripția fonetică recurge la o variantă grafică a literei i - (Alf Lombard, st. cit., p. 539; Em. Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, 1967, pp. 124-126). 2. Din perspectiva principiului caracterului sistemic al limbii și al reprezentării acesteia în scris, litera î asigură corespondența perfectă între unitatea sonoră și unitatea grafică în spațiul gramatical: la verbele de conjug. a V-a, în -î
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au Întemeiat abia În sec. al XIV lea, aceasta Însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită În nordul Dunării. Denumirile graiuri de tip muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au În vedere numeroasele și profundele asemănări Între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume, Vasile Stati ar fi putut, și nu Înțelegem de ce n-a făcut-o, să extindă limba moldovenească peste tot teritoriul de la nord de linia
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
o limbă istorică este un ansamblu de tradiții, În parte analoage, În parte divergente, limba literară și limba populară În diversele ei ipostaze aflîndu-se Într-o veșnică interrelaționare; limba română literară s-a edificat prin contribuția largă a tuturor graiurilor dacoromâne, chiar dacă e adevărat că vorbirea muntenilor e cea mai apropiată ca rostire de limba literară; e adevărat că graiurile provinciale ale moldovenilor și ardelenilor dovedesc deosebiri. Dincolo de aceste aspecte, limba literară a scriitorilor moldoveni, cronicari și ostenitori ecleziastici, e aceeași
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
VASILIU (1929-2001), lingvist român, a fost profesor la Universitatea din București, cercetător la Institutul de Fonetică și Dialectologie. A abordat mai multe direcții de modernizare a studiului limbii române (perspectiva generativ-transformațională, teoria textului). Lucrări de referință: Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968; (în colab. cu Golopenția-Eretescu, Sanda) Sintaxa transformațională a limbii române, Editura Univers, București, 1969 (trad. engl. The transformational syntax of Romanian, Mouton, The Hague, 1972); Elemente de teorie semantică a limbilor naturale, Editura Academiei, București, 1970
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și imaginație, pe atât de impresionant și plăcut în manifestarea literară și artistică”. Dacă Pericle Papahagi a examinat lingvistic raporturile dintre popoarele sud-estului european, P. a publicat câteva temeinice lucrări în care, pe de o parte examinează atât lirica populară dacoromână, cât și lirica aromână, ca în Poezia lirică populară, iar pe de alta, în Paralele folclorice (1944), are în atenție lirica și epica populară dacoromână comparată cu cea grecească, remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu cea grecească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]