709 matches
-
stabilește o genealogie a „stilului nou” de la Cubism, trecînd prin Dadaism, către stația terminus: Constructivism. Din talmeș-balmeșul stîngaci de sloganuri, reținem totuși ideea continuității „abstracționiste” dintre Cubism și Dadaism. „Dadaismul constructiv” (după expresia lui Michel Sanouillet, probul exeget al mișcării Dada) este direcția pe care, asemenea unui Hans Arp autohton, Iancu ar fi imprimat-o Contimporanului. Articolele acestuia din urmă: „Însemnări de artă“ (nr. 45), „Arhitectura de planșetă“ (nr. 60), „Arhitectura de mîine“ (nr. 61), „Arhitectura“ (nr. 62), „Estetica nouă“ (nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în favoarea mișcării și a „vieții formelor pure în raport cu ele însele”. Faptul ar fi dus - în cazul unor artiști precum Wiking Eggeling sau Hans Richter - la crearea unor filme abstracte pornind de la „consecuțiuni ritmice de tablouri în timp”. Reproducînd (sub titlul „Dada 1919“) portretele grafice ale celor doi colegi dadaiști - Hans Richter și Hans Arp - convertiți la constructivism, respingînd „dualismul romantic între viață și artă” și „lupta inconștient începută acum un secol contra vieții, știintifismului și industrializării”, pronunțîndu-se în favoarea artei cerebrale, Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dadaiști - Hans Richter și Hans Arp - convertiți la constructivism, respingînd „dualismul romantic între viață și artă” și „lupta inconștient începută acum un secol contra vieții, știintifismului și industrializării”, pronunțîndu-se în favoarea artei cerebrale, Iancu se desparte din nou de Tzara („Cu «Dada», aripa individualistă și-a spus ultimul cuvînt și azi din toate colțurile lumii se frămîntă o imensă operă de refacere”), recunoscînd condiția ingrată a pionieratului: „Desigur noi trăim de-abea începuturi modeste de artă”. Ulterior, într-un articol intitulat „Între scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celelalte publicații avangardiste. Bilanțul este relevant sub destule aspecte. Unul dintre ele are în vedere calitatea de „precursori” ai avangardei autohtone și chiar mondiale pe care și-o revendică liderii grupării (Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin). Pentru Vinea, Dada se născuse în România, cu contribuția lui (înainte de plecarea lui Tristan Tzara și a lui Marcel Iancu la Zürich), iar abstracționismul constructivist european își avea un precursor în Constantin Brâncuși. Tot Contimporanul semnalase - prin același Vinea — precursoratul „paginilor bizare” ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decorațiuni interioare, arhitectură, design sînt notabile. Nu puține locuințe concepute de Marcel Iancu supraviețuiesc și azi ca... „relicve” dintr-un București cubist. Iată însă „tabloul” bilanțier publicat în pagina 3 a numărului 100: „1922. Fondarea grupării Contimporanul în continuitatea lui Dada, ramificat în Franța, România etc. Ion Vinea, Marcel Iancu, J.G. Costin. 31 dec. Prima expoziție a lui Marcel Iancu la Maison d’Àrt. 1923. A doua expoziție Marcel Iancu. Mișcarea se fortifică prin alăturarea grupării B. Fundoianu, Sandu Eliad, Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apar numai pe o piață apuseană și vor să mă editeze în Italia. Eu m-am gîndit însă la Franța. Et pour cause”. Deși Tzara se distanțase încă din 1916 de militantismul războinic și fascizant al „mașinismului” marinettian (manifestele sale Dada o dovedesc - și nu numai ele), deși mișcarea futuristă degenerase dramatic în deceniul trei, Costin - ca și ceilalți membri ai grupărilor Contimporanul și Integral - continua să îi facă reclamă liderului italian. Căci, deși îi știau foarte bine orientarea ideologică, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoric, altminteri justificate: Nouvelles litteraires. M. Réné Crével oublie vite. Nous ne pouvons autrement nous expliquer l’omission qu’il fait dans son interview avec Tzara du nom de Marcel Ianco, peintre dont Tzara, en retraçant l’histoire du mouvement Dada, doit en avoir parlé. Si d’ailleurs aurait feuilette la «Cabaret Voltaire» et la collection Dada No. 1,2,3,4 et 5, — dont il parle si souvent, il se serait apperçu a coup sûr de la place préponderente que les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l’omission qu’il fait dans son interview avec Tzara du nom de Marcel Ianco, peintre dont Tzara, en retraçant l’histoire du mouvement Dada, doit en avoir parlé. Si d’ailleurs aurait feuilette la «Cabaret Voltaire» et la collection Dada No. 1,2,3,4 et 5, — dont il parle si souvent, il se serait apperçu a coup sûr de la place préponderente que les contributions d’un des plus grands peintres de notre pays tiennent dans ces pages, a cote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
compatriotul nostru Henri Gad. Pentru întîia oară, în Buenos Aires, cineva aducea cu el ceva din spiritul revoluționar european în cinema, în artă, în filozofie. Praf de dinamită și tot e ceva”. În afară de film, Fondane a mai conferențiat studenților despre mișcarea Dada și despre filozofia maestrului său rus, Lev Șestov. Afirmînd că între opera sa în franceză și cea scrisă anterior în românește este „cam tot atîta rudenie cîtă între un defunct bogat și un colateral care îl ignoră, dar îl moștenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ruskin și elogiat exemplul lui Jean Cocteau, modernul pocăit cu „momentul său de luciditate” din scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca reacția promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic și pictural al lui Marcel Iancu și pînă la articolul de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s’adapte infiniment mieux d’ailleurs a la civilisation des bolchéviques qu’a celle d’Italie de Mussolini, son disciple. Spiritul școlii lui Marinetti se regăsește, embrionar, în insurgența Dadaismului și a Suprarealismului: il y a du manifeste futuriste dans Dada, aussi bien que dans le surréalisme. On en trouvera pour longtemps dans toute école à venir. Scindat între activism și mistică, suprarealismul poetic își asumă astfel un risc nobil: acela de a testa în permanență - ca un „Charlot explorator” - limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caiet 210), „un studiu (...) asupra poetului rus Iliazd, inventatorul limbei zaum de muzicalitate rusă”, anticipată de o alta, în numărul 45, unde este prezentat Le dentu de Phare. De reținut analogia pe care Ribemont Dessaignes o face între zaum și Dada „poeme dramatique in Zaoum — Iliazd. Un volum miraculos de cea mai nouă factură și de un modernism ultim. Georges Ribemont Dessaignes ne recomandă pe autor ca șeful școalei Dada din Moscova”. Principalele puncte de contact cu avangarda rusă/sovietică sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reținut analogia pe care Ribemont Dessaignes o face între zaum și Dada „poeme dramatique in Zaoum — Iliazd. Un volum miraculos de cea mai nouă factură și de un modernism ultim. Georges Ribemont Dessaignes ne recomandă pe autor ca șeful școalei Dada din Moscova”. Principalele puncte de contact cu avangarda rusă/sovietică sînt reprezentate totuși de teatru (pe linie futuristo-constructivistă, prin experiențele lui Meyerhold și Tairoff) și de artele plastice (pe linia „purismului” constructivist și a suprematismului). Contimporanul a publicat reproduceri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impertinență deconcertantă”. Adăugînd în treacăt - cu ironia de rigoare - că, prin expatriere, „zeii rasei îi menise o soartă mai bună” decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada, citîndu-i pe Ribemont-Dessaignes („Histoire de Dada”, în Nouvelle Revue Française, 213, XIX, 1 juin 1931) și A. Breton („Pour Dada”, ibid., 1 aôut 1920, p. 214), apoi - cu considerații despre „doctrină” - pe Gustave Lanson, F. Vanderéme, Jacques Rivière și René
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ironia de rigoare - că, prin expatriere, „zeii rasei îi menise o soartă mai bună” decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada, citîndu-i pe Ribemont-Dessaignes („Histoire de Dada”, în Nouvelle Revue Française, 213, XIX, 1 juin 1931) și A. Breton („Pour Dada”, ibid., 1 aôut 1920, p. 214), apoi - cu considerații despre „doctrină” - pe Gustave Lanson, F. Vanderéme, Jacques Rivière și René Lalou. Reprezentînd orientări critice diferite - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada, citîndu-i pe Ribemont-Dessaignes („Histoire de Dada”, în Nouvelle Revue Française, 213, XIX, 1 juin 1931) și A. Breton („Pour Dada”, ibid., 1 aôut 1920, p. 214), apoi - cu considerații despre „doctrină” - pe Gustave Lanson, F. Vanderéme, Jacques Rivière și René Lalou. Reprezentînd orientări critice diferite - de la pozitivism la impresionism - aceștia pun accentul pe „originea instinctuală a fondului și expresia liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sur la jeune littérature”, în Révue des Deux Mondes, 1 dec. 1921, p. 562), „distrugerea tuturor principiilor și dogmelor morale, sociale, literare, beția verbală” (Vanderéme, Le Miroir de Lettres, v. III, p. 88), „neantul psihologic și lingvistic” (Rivière, „Réconnaissance a Dada”, în N.R.F., 83, VII, 1 aôut 1920, p. 235). Abolirea relațiilor dintre gîndire și expresie face ca producțiile dadaiste să semene perfect cu „gungureala copiilor” sau chiar mai rău. Interesant este că Emilian (ca și E. Lovinescu!) nu face vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumea culturală apuseană un aer proaspăt românesc”. Primul - „cu dinamism diavolesc și focuri bengale de idei”, celălalt, „în taină și îngerește”. După ce recapitulează activitatea din țară a viitorului dadaist (cînd scrie „poezii relativ normale”), autorul face un portret al mișcării Dada, insistînd asupra caracterului de „revoluție pură” („Tristan Tzara”). În Facla lui Ion Vinea din 29 martie 1931, salută ca pe un eveniment apariția cărții lui Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte. Critic inegal, insuficient vertebrat, baroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prezent - cel mai amplu de care beneficiază un avangardist! -, mărturisește un interes special și, poate, o secretă fascinație pe care criticul o va specula în romanele sale. „E pentru prima oară cînd estetica zisă modernistă, pornind dinspre futuriști și de la Dada, pătrunde în învățămîntul superior pe ușa de onoare”, notează în jurnalul său Sașa Pană despre „Curs...” (v. Născut în ’02, Editura Minerva, București, 1973, p. 578). Același lucru s-ar putea spune însă și cu privire la Istoria... din 1941. Este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
textelor avangardiste autohtone își va găsi ecou și în rîndul cercetătorilor străini. Potrivit lui Serge Fauchereau, dar și altor comentatori străini ai avangardismului românesc „există, în literatură, ca și în cultura populară din România, o întreagă tradiție a absurdului” (Serge Fauchereau, „Dada éxistait avant Dada”, în Phantomas, Belgia, nr. 125-127, 1974, pp. 3-5). Recuperarea poststalinistă. Dadaist, expresionist, suprarealist, existențialist, absurdist, oniric. Precursorul modern „absolut” Pe filiera indicată de Ion Vinea și sugerată de avangardiștii de la unu, în Istoria... sa, Călinescu făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își va găsi ecou și în rîndul cercetătorilor străini. Potrivit lui Serge Fauchereau, dar și altor comentatori străini ai avangardismului românesc „există, în literatură, ca și în cultura populară din România, o întreagă tradiție a absurdului” (Serge Fauchereau, „Dada éxistait avant Dada”, în Phantomas, Belgia, nr. 125-127, 1974, pp. 3-5). Recuperarea poststalinistă. Dadaist, expresionist, suprarealist, existențialist, absurdist, oniric. Precursorul modern „absolut” Pe filiera indicată de Ion Vinea și sugerată de avangardiștii de la unu, în Istoria... sa, Călinescu făcuse o apropiere hazardată între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Baltic to the Balkans Balcans 1890-1939, Cambridge, 1999), iar Michael H. Impey apreciază că poemele românești performate de Tzara pe scena de la Cabaret Voltaire nu reprezintă niște anticipări, ci chiar realitatea fenomenului dadaist (Before and After Tzara. Romanian contributions to Dada in The Eastern Dada Orbit: Russia, Georgia, Ukraine, Central-Europe and Japan, ed. by Gerald Janecek and Omuka Toshimaru, New York, 1998, p. 32). Fără îndoială, aceste observații sînt parțiale, exagerate, eronate în bună măsură. Ele indică însă - asemenea multor altor abordări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Balcans 1890-1939, Cambridge, 1999), iar Michael H. Impey apreciază că poemele românești performate de Tzara pe scena de la Cabaret Voltaire nu reprezintă niște anticipări, ci chiar realitatea fenomenului dadaist (Before and After Tzara. Romanian contributions to Dada in The Eastern Dada Orbit: Russia, Georgia, Ukraine, Central-Europe and Japan, ed. by Gerald Janecek and Omuka Toshimaru, New York, 1998, p. 32). Fără îndoială, aceste observații sînt parțiale, exagerate, eronate în bună măsură. Ele indică însă - asemenea multor altor abordări contemporane - un simptom al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoria criticii românești moderne și a atitudinilor acesteia față de avangarda artistică. Pe fundalul primei conflagrații mondiale, al marii rupturi soldate cu prăbușirea ultimelor imperii europene și cu redesenarea radicală a hărții politice a unui continent intrat în „era maselor”, explozia Dada de la Cabaretul Voltaire din Zürich marchează un punct extrem al libertății anarhice în artă, al răsturnării și sabotării tuturor valorilor „stabile”, „autoritare”, Dadaismul a opus culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
valorilor „stabile”, „autoritare”, Dadaismul a opus culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]