469 matches
-
aluviunilor păsturoase și a combinațiilor stridente de teme dintre cele mai variate: "estetici transcendentare și definitive/ peste traficul rutier/ (sinistru să mai auzi și motoare în patru timpi)/ sertare pierdute volume rescrise prost/ lumea ca întâmplare iubitele necesare// nopțile și daimonii.../ proiecte pentru amăgirea stelei/ nevoia de a fi postmodern/ (se pune la nesperata glorie)// după moartea așteptată a tatălui/ zi fără zi poet mai trist ca simboliștii/ încă bun pentru alcoolicii anonimi// amenințând cu detașare/ lovitura marelui poem" (din Moira
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului: tu nu știi că / vorba arde, / verbul putrezește / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? (N. Stănescu) metafora adjectivală este echivalată cu epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sufletesc și moral. Din acest motiv el este greu de realizat. Este necesar tactul. 2) Cenzura morală Actele Eului personal sunt normate de conștiința morală. Ea acționează ca un factor cenzurant care însoțește actele Eului. O putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală din mine este vocea interioară care apare când trebuie, sau când vreau să fac ceva. Ea mă oprește sau mă îndeamnă. Este cenzura morală. Dar nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poemului (300 de pagini). Cu sugestii importante din Marin Mincu („Luceafărul”, 1978), care l-a și acuzat public de plagiat pe G., Luceafărul/Hyperion e înțeles ca figură-proiecție, prin oglindă și vis, a inconștientului Cătălinei și a celui colectiv, ca daimon (în sens platonician) al fetei, pe care însă aceasta nu-l poate asuma. Eminescu ar ilustra astfel tentativa (eșuată) a veacului pozitivist de a (re)cuceri „mitul interiorității”. Capodopera eminesciană e radiografiată în sine și în contextul întregii opere, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde, de investigare a "sinelui", de "sondare, prin oniric, a omenescului însuși". Ca atare, Hyperion desemnează, de fapt, "daimonul (prototipul) Cătălinei", "ființa ei individuală cea mai abstractă și mai autentică" (p. 64). Luceafărul reprezintă, finalmente, "imaginea noastră din oglindă, ce ne contemplă în timp ce noi ne vedem în ea: un dublu idealizat și luat drept finalitate a aspirației noastre de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
într-un alt univers decât cel profan, obișnuit. Constantin Bălăceanu-Stolnici, în Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, insistă și asupra unor personaje celebre, dar bizare, care ar popula planul astral la care au acces veritabilii magicieni. Este vorba de daimonii teriomorfi, antropomorfi și chiar fitomorfi. Interesant este faptul că ei nu sunt în exclusivitate răi, așa cum este tentat să creadă omul obișnuit. Există și daimoni buni, cei cu care colaborează deseori magicianul. Este adevărat că sunt aici și creaturi total
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
bizare, care ar popula planul astral la care au acces veritabilii magicieni. Este vorba de daimonii teriomorfi, antropomorfi și chiar fitomorfi. Interesant este faptul că ei nu sunt în exclusivitate răi, așa cum este tentat să creadă omul obișnuit. Există și daimoni buni, cei cu care colaborează deseori magicianul. Este adevărat că sunt aici și creaturi total malefice ce poartă nume celebre, printre ele situându-se însuși Satan. Tot în acest univers paralel ființează și acele stranii făpturi rezultate în urma raporturilor sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
dezvoltare. Răsturnînd însă perspectiva, Platon exaltă chiar și acest model vegetal, plasîndu-i rădăcinile în cer. Greci sau nu, gînditorii vechi considerau că persoana umană este însoțită de un reper transcendent, de sufletul ei adevărat, de dublul ei ceresc, de un daimon păzitor. Revelația tradițiilor monoteiste a intensificat intimitatea dintre modelul maximal și ființa în-creștere, a înfipt modelul în străfundul omului. Omul crește nu numai potrivit chipului divin după care a fost făcut, ci e lucrat din adîncul lui cel mai adînc
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în mod curent conștienți la fel cum acesta e superior trupului. El numea astfel vîrful arhitecturii umane, temă curentă în gîndirea antică tîrzie, de regăsit în geamănul ceresc al lui Mani, în eul ceresc transcendent (Fravartî) din mazdeism 3, în daimonul care ne are în pază, acesta marcînd pentru Plotin însăși dinamica ființei umane : căci reprezintă nivelul imediat superior de existență pe care, luîndu-și-l ca model, ființa se înalță, acoperindu-și progresiv verticala, pînă ce ajunge pe culme și se realizează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe drapelul dacic, cu cap de lup și gura deschisă — semnul puterii în acțiune și trup sigmoidic, adică în mișcare. Dar el era întâlnit și în ritualurile de la altarele dacice unde, spune Herodot, unii dintre traci îl numeau pe Zalmoxe, daimon = izvor de lumină, Gebeleizis. În „De la Zalmoxis la Gengis Khaa“ dar și în „Istoria credințelor și ideilor religioase“ Mircea Eliade dă uimitor de multe relații privind implicarea simbolurilor în terapia dacică (tracică). Un subcapitol este intitulat chiar: „Zalmoxis și preoții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
multe generații de zei cu atribuții diferite. În mitologia românească, a strămoșilor noștri geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu traco-get, sclavul lui Pytagora, după unii, rege al dacilor, după alții, daimon getic. Odată cu procesul creștinării, în secolul I, modul mitic de gândire teogonică, cosmogonică și antropogonică este puternic marcat de învățătura iudeo-creștină. Prin urmare, miturile ca realități culturale complexe, indiferent de spațiu geografic de exprimare, de factură spirituală, oferă răspunsuri la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
destinul este adesea tovarășul lui Renenutetxe "Renenutet", zeița recoltelor și a abundenței, ilustrând astfel fondul optimist al societății, care va face ca, În epoca greacă, Psoisxe "Psois" (pe numele pe care Îl va avea atunci) să fie redată cu agathòs daimon; nu este Însă lipsit de semnificație nici faptul că, de-a lungul timpului, notarea cuvântului (care În grafia egipteană definește clasa În care este Înscrisă) va trece de la semnul pentru divin la cel pentru negativ. În practica mentalitate egipteană, există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cade mai ales pe calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare și numeroase cunoștințe despre divin, În virtutea cărora el Însuși atinge un asemenea nivel și cu mult superior față de omenirea obișnuită, daimon mijlocitor și salvator. „Teologia” și spiritualitatea din care se inspiră acțiunea reformatoare a Înțeleptului din Tyana sunt ilustrate de mărturiile convergente ale lui Porphyrios și Eusebiu din Cezareea. Celxe "Cel" dintâi face apel În forme aluzive la Învățătura unui Înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cine sunt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca „împărțitor“ al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alți poeți sub diferite forme. Prezența mitului În creația populară e semnalată și de Romulus Vulcănescu care vede În „Zburător” o semidivinitate, făptură cu o mare capacitate de metamorfozare. El „este o semidivinitate erotică de tipul incubilor (demon masculin), un daimon arhaic de factură malefică. Simbolizează toate formele de sexualitate, de la cea puberală până la aceea isterică a femeilor care trăiesc numai pentru plăcerile trupești.” Desigur, Zburătorul constă În ceea ce se poate numi practică magică, pentru că În lumea stăpânită de asemnea viziuni
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
realiza și ceva care să fie demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul? În sfera culturii, a filozofiei, sigur
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]