944 matches
-
De asta plângi? Să-L lăudăm pre Domnul că ne-a dat prilejul s-o stricăm, băițălu moș’lui, zice Moș Iacob. Acuma tu ești băiet mare, cu carte - mai ții minte ce-am scris noi doi pe cruce? Cu dalta? Știi tu: cârligu’? Știu, cum să nu știu: Vine mama dincolo, la Moș Iacob, pe când crucea era Încă În lucru, pe capre, În sarai - și zice mama: - Doamne, Moș Iacob, dar ai greșit anul morții, ai scris 1991 Înloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prin brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar nu ca Moș Iacob. Toți ceilalți băteau cercuri - cu mai multă, mai puțină meserie; știință; Îndemânare - dar atâta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
38), 3.1., 4.1. înălțime totală = 20-21 mm înălțime radiculară = 12,5 mm diametre: - coronar MD = 5 mm -cervical MD = 3,5 mm -coronar VL = 6 mm -cervical VL = 5 mm Erupe la 6-7 ani. Coroana are aspect de daltă, fiind aplatizată vestibulo-lingual în cele două treimi incizale și mezio-distal în treimea cervicală. Fața vestibulară are contur dreptunghiular, determinat de diferența mare între înălțime și lățime. Marginea incizală, orizontală, se întâlnește cu marginile proximale în unghiuri drepte. Marginea cervicală are
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
3 2, 4.2. înălțime totală = 22 mm înălțime radiculară = 14 mm diametrele: - coronar MD = 6 mm -cervical MD = 4 mm -coronar VL = 6,5 mm -cervical VL = 5,8 mm Erupe la 7-8 ani. Coroana are tot formă de daltă. Caracteristicile morfologice ale coroanei sunt în general asemănătoare cu cele ale incisivului central mandibular, dar are dimensiuni, mai mari. Particularitățile morfologice sunt: -lungimea coroanei este mai mare; -unghiul disto-incizal este puțin rotunjit comparativ cu cel al incisivului central; -fața distală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
se incizează pielea pe axul longitudinal al crestei iliace și se formează un lambou cutanat dreptunghiular, descoperindu-se fața externă a osului. După ce s-a circumscris cu bisturiul întinderea lamboului osteoperiostic, iar periostul a fost incizat, se desprinde cu o daltă dreaptă, ținută oblic, și cu ciocanul, prin lovituri ușoare, toată rondela osteoperiostică, care cuprinde periostul și straturile superficiale ale osului pe o grosime de 3-4 mm; pielea este apoi răsturnată la loc pe plagă și acoperită cu o compresă. Dacă
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Redactor Țineți seama că, orice profesie v-ați ales, fiecare are farmecul ei, frumusețea și satisfacția proprii, in-diferent unde și cu ce lucrați: cu tineri aflați în formare, ca profesori; cu bagheta, ca dirijor; cu ma-șinile, într-o uzină; cu dalta, spre a realiza sculpturi care să încînte ochiul și mintea celorlalți; cu ecuații și modele matematice, cu bisturiul sau computerul, în cîmp sau în hale industriale, în laboratoare sau biblioteci. Tot astfel, în orice meserie există o treaptă supremă, acel
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul se rupe, scoțînd un sunet de vreasc: trosc! Șocul loviturii Îl aruncă Într-o beznă albă (de parcă În capul lui s-a instalat un fel de iarnă). RÎde. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se plodesc Îngerii sau aș putea desena locul În care se află singura arteră ce duce direct În inima lui Dumnezeu, dar eu ascult nebunii lumii În sînul stîng al sorei-șefe, strigînd: "Luna lehuza! Luna lehuza! Aduceți uneltele și pregătiți dalta Înfrîntă de un al treilea semn cardinal, frunțile noastre nu mai pot ieși din noapte...!" Așa Începe istoria mea, așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: Scene din viața și moartea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se plodesc Îngerii sau aș putea desena locul În care se află singura arteră ce duce direct În inima lui Dumnezeu, dar eu ascult nebunii lumii În sînul stîng al sorei-șefe, strigînd: "Luna lehuza! Luna lehuza! Aduceți uneltele și pregătiți dalta Înfrîntă de un al treilea semn cardinal, frunțile noastre nu mai pot ieși din noapte...!" Cocoșul Încă nu a cîntat, dar cîntecul său Îmi stă răstignit pe tîmplă, și eu restitui, În felul meu, după cum spuneam, cerului marea-i singurătate
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dat, din înaltul cerului s-a desprins o pasăre uriașă, care s-a lăsat în picaj drept pe capul ursului. îndată a prins a-l lovi pe urs cu ciocul încovoiat ca o sabie turcească, ascuțit și puternic ca o daltă de sculptor. Simțind durerea loviturilor, animalul a lăsat din gură brațul omului și a dat capul pe spate, să se scuture de pasăre. Nu a reușit mare lucru, însă, pentru că, cu două lovituri de daltă, șoimul i-a ciupit ochii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ascuțit și puternic ca o daltă de sculptor. Simțind durerea loviturilor, animalul a lăsat din gură brațul omului și a dat capul pe spate, să se scuture de pasăre. Nu a reușit mare lucru, însă, pentru că, cu două lovituri de daltă, șoimul i-a ciupit ochii, lăsându-l fără vedere. Disperat, ursul a vrut să fugă. Dar s-a lovit atât de tare cu capul de un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, și te voi binecuvînta. 25. Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite; căci cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pîngări. 26. Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui." $21 1. "Iată legile pe care le vei pune înaintea lor. 2. Dacă vei cumpăra un rob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
urechile nevestelor, fiilor și fiicelor voastre, și aduceți-i la mine." 3. Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi, și i-au adus lui Aaron. 4. El i-a luat din mîinile lor, a bătut aurul cu dalta, și a făcut un vițel turnat. Și ei au zis: "Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului." 5. Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, și a strigat: Mîine va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
ei blond și greu, răsucindu-i-se pe umeri în cârcei savanți, cruzi și melodioși ca în studiile de coafuri ale lui Leonardo. Dar pentru descrierea acestui păr, pe care sculptorii din vechime n-ar reuși să-l scoată din daltă, oricât de fină ar fi dentiția ei și oricât de mlădioase le-ar fi încheieturile, mi-am rezervat trei sferturi din pa ginile acestea față-n față, ca două aripi de fluture virtual sau ca un pictorial al celei mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de a mai vărsa lacrimi. Cine-o vedea cu părul ei galben și lung, despletit, - și împrăștiat ca creții unei mantii de aur pe sânul ei rece - cine-ar fi văzut fața ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un mormânt de prund. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fața ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din bae și stropi grădina. Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încît seara îmi era groază
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii cu aerul răcoros și sărat, uitîndu-mă cum marea se lovea ca un bețiv de stânci. Nu mai pusesem mâna pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
marea se lovea ca un bețiv de stânci. Nu mai pusesem mâna pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
peste veacuri. Bătrânul roși și protestă vag. ― Va fi opera dumitale, nu a mea. ― Nu, nici vorbă, am sărit imediat. Eu voi fi un simplu executant. I-am spus că un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de atâta onoare! Și nu vroiam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înapoi pe coridor, rugîndu-mă să nu mai întîlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă o luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sânt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă sânt viu oricând pot să... pot să..." Nu știam cum să-i ameninț mai rău. Deodată mi-a venit o idee și am sărit din pat. Vroiam să stric pietrele funerare pe care le cioplisem. Nu mi-am găsit dalta, dar în starea de surescitare în care mă aflam nu mai puteam rămâne în cameră. Am ieșit pe țărm. Ceața dispăruse, iar marea ardea orbitoare în lumină. Cred că intenția mea a fost doar să-mi descarc nervii când am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făceau nici un bine, dar și cu informații dezlînate, lacunare, frustrante, pe care le putuse culege despre ascendența lui paternă - i se povestise despre un cimitir din Polonia, În vechea Prusie orientală, În care numele lui de familie era săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
idol. Creierul din cap umblă toată viața în urma degetelor, și, chiar în vremurile de acum când ni se pare că le-a luat-o înainte, tot degetele trebuie să-i explice investigațiile tactile, fiorul epidermei atingând lutul, dilacerarea ascuțită a dălții, mușcătura acidului pe placă, vibrația subtilă a foii întinse de hârtie, orografia texturilor, împletitura fibrelor, abecedarul în relief al lumii. Și culorile. Adevărul cere să spunem că creierul se pricepe la culori mult mai puțin decât crede. Reușește, bineînțeles, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a creației. A doua zi, olarul s-a dus în oraș să cumpere ghipsul ceramic destinat mulajelor, plus carbonatul de sodiu, asta a găsit ca dizolvant, vopselele, câteva găleți de plastic, recipiente noi de lemn și bobine de sârmă, spatule, dălți. Chestiunea vopselelor fusese obiect de vii dezbateri în timpul și după cina din prima zi, punctul controversat a fost dacă piesele trebuie băgate în cuptor după ce sunt vopsite, sau, dimpotrivă, vopsitul trebuie făcut după ce sunt gata și nu se mai întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]