1,117 matches
-
vechi și noi”, alți „clasici și moderni” se Înfruntă În arenă. Dicționarele vremii se grăbesc să consemneze o ciudățenie cu valoare de simptom: pentru simțul comun, cuvântul modern ajunge să Îl substituie pe fashionable, Încărcat cu aceeași notă de dispreț. Dandy versus boem?tc "Dandy versus boem?" O simplă retorică? O falsă polarizare? Câtuși de puțin. În Încercarea de a reconstitui coerent o istorie a dandysmului, relația acestuia din urmă cu boema e una dintre chestiunile fierbinți ale epocii despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
clasici și moderni” se Înfruntă În arenă. Dicționarele vremii se grăbesc să consemneze o ciudățenie cu valoare de simptom: pentru simțul comun, cuvântul modern ajunge să Îl substituie pe fashionable, Încărcat cu aceeași notă de dispreț. Dandy versus boem?tc "Dandy versus boem?" O simplă retorică? O falsă polarizare? Câtuși de puțin. În Încercarea de a reconstitui coerent o istorie a dandysmului, relația acestuia din urmă cu boema e una dintre chestiunile fierbinți ale epocii despre care vorbim, cel puțin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
despre care vorbim, cel puțin În Franța. Aparent, două lumi ireconciliabile la mijlocul veacului al XIX-lea. Dacă În cazul dandy-lor fără veleități de creatori raportul cu aristocrația, respectiv burghezia și valorile acestora se lasă citit destul de previzibil, scriitorii și artiștii dandy Își construiesc aceste relații mult mai nuanțat. În Istoria vieții private, operă monumentală, coordonată de Philippe Ariès și Georges Duby, Îi descoperim pe dandy Într-un capitol aparte. Michelle Perrot, semnatara secțiunii intitulate Marginalii: celibatari și solitari (dar și autoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
raportul cu aristocrația, respectiv burghezia și valorile acestora se lasă citit destul de previzibil, scriitorii și artiștii dandy Își construiesc aceste relații mult mai nuanțat. În Istoria vieții private, operă monumentală, coordonată de Philippe Ariès și Georges Duby, Îi descoperim pe dandy Într-un capitol aparte. Michelle Perrot, semnatara secțiunii intitulate Marginalii: celibatari și solitari (dar și autoare a unei nu mai puțin impresionante și celebre Istorii a femeilor), Îi izolează, ca Într-o rezervă, alături de cei care se opun, prin individualismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alături de cei care se opun, prin individualismul lor, modului de viață burghez: celibatarii, boemii și vagabonzii. În carantină tc "În carantină " Deși doar vecinătatea celibatarilor pare a fi plauzibilă, Michelle Perrot găsește argumente și pentru celelalte Înrudiri, atunci când inaugurează episodul Dandy-i cu următoarea frază: „Dandysmul reprezintă o formă mult mai conștientă și mai elaborată a refuzului vieții burgheze. ș...ț Codificat de Brummell, Barbey d’Aurevilly, Baudelaire sau Fromentin (Dominique), el exacerbează diferența Într-o societate ce tinde să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de stânga”, atât prin disprețul și refuzul valorilor burgheze tradiționale (proprietatea, acumularea de bunuri și bani, munca, ritmicitatea și coerența vieții cotidiene, tabieturile, matrimonialul, conformismul), cât mai ales prin spiritul ei comunitar, egalitar, profund sociabil. În timp ce dandysmul e de „dreapta”. Dandy-ul refuză și el canoanele burgheze, Însă o face „cu program”, Într-un mod cât se poate de sofisticat. Numai că, spre deosebire de artistul boem, el este profund antiegalitar. Are oroare de mulțime, de vulg, dintr-un acut sentiment al castei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fondeze, ca pe o nouă aristocrație: o aristocrație a stilului. El nu vrea să fie „de serie”, masificat. În plus, dacă ar fi să reconsiderăm relația dandy-lui cu cohorta de valori burgheze, discuția ar suporta nuanțări. Întâi de toate, proprietatea. Dandy-ul nu trăiește precar, ca autenticii marginali (boemii și vagabonzii), decât, poate, În faza lui de declin (cazul tipic, se va vedea, e chiar Brummell). Fără ca majoritatea să dețină averi spectaculoase, genul de viață pe care dandy-i și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de toate, proprietatea. Dandy-ul nu trăiește precar, ca autenticii marginali (boemii și vagabonzii), decât, poate, În faza lui de declin (cazul tipic, se va vedea, e chiar Brummell). Fără ca majoritatea să dețină averi spectaculoase, genul de viață pe care dandy-i și-l asumă presupune o relativă bunăstare. Nu poți fi falit și În același timp să stai ore În șir la masa de joc, În cafenelele și cluburile selecte, Îmbrăcat cu cele mai scumpe haine. Luxul pe care acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ostentativ banul ca scop, dar și munca. Până aici, prin această morală „anticapitalistă și antiburgheză”, ei se aseamănă boemei. Dar motivația și mai ales finalitatea unei asemenea atitudini sunt cu totul diferite. „Un bărbat devine bogat, dar se naște elegant.” Dandy-ul e, prin urmare, născut, nu făcut. Cel puțin, așa crede Balzac, În Fata cu ochii de aur, descriind prototipul dandy. Se mai adaugă Însă acestui refuz de a munci pentru a face bani și o componentă antisemită, detectată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și mai ales finalitatea unei asemenea atitudini sunt cu totul diferite. „Un bărbat devine bogat, dar se naște elegant.” Dandy-ul e, prin urmare, născut, nu făcut. Cel puțin, așa crede Balzac, În Fata cu ochii de aur, descriind prototipul dandy. Se mai adaugă Însă acestui refuz de a munci pentru a face bani și o componentă antisemită, detectată cu Îndreptățire de aceeași Michelle Perrot. Sursa o constituie aversiunea dandy-lor pentru parveniți și, În genere, pentru „manipulatorii de bani”, preponderent evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aversiunea dandy-lor pentru parveniți și, În genere, pentru „manipulatorii de bani”, preponderent evrei. Acest fapt Îi separă definitiv de boemi. Celibatarii trândavi tc "Celibatarii trândavi " Pe de altă parte, deși Își transformă trândăveala sfidătoare În mod de a trăi, un dandy autentic nu refuză „orarul”, bine ordonata curgere a ceasurilor, protocolul care Împarte o zi minut de minut, cu austeritate. Nimic din improvizația, incoerența, spontaneitatea relaxată a boemilor. Nimic lăsat la voia Întâmplării. În schimb, dandy-i devin solidari cu boemii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mod de a trăi, un dandy autentic nu refuză „orarul”, bine ordonata curgere a ceasurilor, protocolul care Împarte o zi minut de minut, cu austeritate. Nimic din improvizația, incoerența, spontaneitatea relaxată a boemilor. Nimic lăsat la voia Întâmplării. În schimb, dandy-i devin solidari cu boemii datorită voluptății celibatului, ca să nu spunem ororii de matrimoniu. „În ochii lor, căsătoria e cea mai rea dintre toate captivitățile cu putință, iar femeile - mrejele sclaviei. Plăcerea carnală nu trebuie Împărtășită cu ele decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuvântul nu apare decât În 1891) li se accentuează cu timpul, pe măsură ce presiunea familială și feminină asupra societății e tot mai intensă.”1 Aici Însă, lucrurile s-ar cădea nuanțate. Bărbații care, după unii, se nasc, iar după alții devin dandy au una dintre cele mai ciudate relații cu femeile. Dincolo de faptul că majoritatea sunt homosexuali, ei Își dezvoltă - cu program!- dacă nu un misoginism total (Însă bine drapat), atunci măcar un dispreț fățiș pentru această specie inferioară, femeia, expresie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu femeile. Dincolo de faptul că majoritatea sunt homosexuali, ei Își dezvoltă - cu program!- dacă nu un misoginism total (Însă bine drapat), atunci măcar un dispreț fățiș pentru această specie inferioară, femeia, expresie a stării primare, naturale, dezlănțuire de instincte, care dandy-ului hiperestetizat Îi provoacă oroare. Dandy-i sunt așadar spernogini. Fapt care nu Îi Împiedică, ba am putea spune că, dimpotrivă, Îi stimulează să devină cei mai mari seducători ai epocii, făcând ravagii În lumea bună, printre doamne și, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sunt homosexuali, ei Își dezvoltă - cu program!- dacă nu un misoginism total (Însă bine drapat), atunci măcar un dispreț fățiș pentru această specie inferioară, femeia, expresie a stării primare, naturale, dezlănțuire de instincte, care dandy-ului hiperestetizat Îi provoacă oroare. Dandy-i sunt așadar spernogini. Fapt care nu Îi Împiedică, ba am putea spune că, dimpotrivă, Îi stimulează să devină cei mai mari seducători ai epocii, făcând ravagii În lumea bună, printre doamne și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întărească regula. Ne referim cu precădere la scriitorii-artiști homosexuali care aleg, la un moment dat al carierei lor, boema. Ce se cuvine Însă reținut la capătul acestor constatări e că, oricât de nefiresc, de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tocmai pentru că frontierele dintre lumi Încep să devină tot mai fragile. Cel care oferă o radiografie exactă a fenomenului e nimeni altul decât Charles Dickens. Deși, personal, se declară admirator fanatic al lui d’Orsay, deși Împărtășește cu numeroșii prieteni dandy același refuz al sufocantului spirit burghez, paradoxal, el ajunge „portdrapelul revoltei intelectuale Împotriva dandy-lor. Ambiguitatea acestui comportament, specifică numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine adevărul acestei constatări. Dandy-ul artist tc "Dandy‑ul artist " Cum a apărut acesta? Sartre conturează destul de limpede teritoriile În care artiștii și mai ales scriitorii veacului al XIX-lea s-au refugiat pentru a subzista. În cele mai multe cazuri, până În vremurile despre care vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine adevărul acestei constatări. Dandy-ul artist tc "Dandy‑ul artist " Cum a apărut acesta? Sartre conturează destul de limpede teritoriile În care artiștii și mai ales scriitorii veacului al XIX-lea s-au refugiat pentru a subzista. În cele mai multe cazuri, până În vremurile despre care vorbim, scriitorul a fost stipendiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și recuperarea În consecință a unui elitarism, prin ceea ce Durkheim numește „solidaritatea mecanică”, „familia marilor scriitori” (e cazul lui Flaubert sau Gautier). Castă asemănătoare celei sacerdotale, „comunitate laică a artiștilor”, În care va intra și Baudelaire. Dar și majoritatea scriitorilor dandy din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea. Dandysmul țintește Însă mai sus. El s-ar vrea, după spusele aceluiași Sartre, „un ordin monahal reprezentând spiritualitatea pură”, din simplul motiv că vizează un ideal „mult mai mult decât poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei” (Flaubert), a cumintelui musiu Prudhomme. Chiar dacă societatea Îi tolerează, cu un amestec de Îngăduință, dispreț și chiar admirație, doar pe dandy, În timp ce pe vagabonzi Îi reprimă fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei” (Flaubert), a cumintelui musiu Prudhomme. Chiar dacă societatea Îi tolerează, cu un amestec de Îngăduință, dispreț și chiar admirație, doar pe dandy, În timp ce pe vagabonzi Îi reprimă fără ezitare, viața primilor nu e lipsită de un suflu tragic. Ba chiar de un nobil eroism. Dandysmul la răscrucetc "Dandysmul la răscruce" Filfizoni mai mici, mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
răscruce" Filfizoni mai mici, mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și ale Operei, forfotind la ore fixe prin parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vârste a dandysmului, nu Înainte Însă de a ne informa când anume și de unde răsare gandin. Cu aceeași pedanterie vom reface și noi nu doar traseul unui biet cuvânt, ci și pe cel al unui alt fel de a fi dandy În a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Simplul fapt că Gandin e numele unui personaj deplorabil, un snob fără sare și piper dintr-o piesă a lui Barrière, Parizienii decadenței, spune totul. Iar faptul că 1854 e anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]