9,503 matches
-
Occident șirurile de bănci în catedrale și sinagogi. Nu mai vorbim deja de un cosmos, ci de o ORDINE newtoniana normata juridic și mecanicist. Ordinea Omului Tehnologic. În catedralele Evului mediu, nu existau bănci, în locul lor, un haos carnavalesc: se dansa, se cîntă, o lume pestrița trăia intens timpul sacru, suprapus peste cel omensc. În mod paradoxal, începînd cu secolul al XIX-lea, acest "suflet interconectiv" a fost reintrodus în știință și literatura. În 1840, Faraday lansează ideea de cîmp electric
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
toată ziua în aer liber. Restul anului, toată lumea era dependența de aer condiționat. Un alt test a fost Ramadanul, luna de post negru. Pentru toți cei care trăiau în Dubai regulile erau foarte clare : nu puteai mânca, bea, cântă sau dansa în public. Fustele sau pantaloni scurți, decolteurile adânci precum și orice afișare publică a afecțiunii putea atrage după sine consecințe juridice grave pe tot parcursul anului , dar mai ales în timpul Ramadanului . Indiferent de religia pe care o urmai trebuia să respecți
Confesiunile dureroase ale unei stewardese din România. "M-am învinuit mult timp" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21555_a_22880]
-
lumea și pământul El nu va mai sări pe cal !... XV Căzu năpasta, fulgerând, Pește familia tihnita! Pe-al ei divan e prăbușita Tamara,-n hohote plângând; De lacrimi pleoapa i se-ncarcă, Se zbate pieptu-i furtunos ; Când, iată, lângă dansa ,parcă, Răsună-un glas misterios : Nu plânge ! Lacrimile tale Nu-l pot trezi pe cel ce-i stins ! Zadarnic te topești de jale, Și ochii mari sunt grei de plâns ! Să pună preț, el nu-i în stare Pe chinul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
muncă al peștilor, prostituatelor și borfașilor de toate speciile. Aici am ajuns. Aici, la porțile unei Europe spre care stăm cu fața, dar înaintăm cu spatele. Ca într-un step sinucigaș, o populație bezmetică de Fred Astaire-i și Gene Kelly-i dansează pe tavan și pe pervazul ferestrelor, cântând în zoaiele propriei nimicnicii pentru că mersul normal a devenit pentru ea nefiresc, iar vorbirea normală o jignire insuportabilă.
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru roz de sindicat" (Poem la Soveja). Sau: "o bătrînică firavă coborîse din istorie să ne vîndă fragi seara la dans hi hi hi hlizi doamna dansezi ca un arbitru de box în colecția de ziare a bibliotecii îmi găsii niște versuri în dreptul numelui meu cineva puse un oribil semn de întrebare hi hi hi doamna plecase ora se făcuse ceva peste zero" (ibidem). Grotescul dobîndește o
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
limitele pînă unde se poate spune despre o ființă chinuită că mai este om. Le ordonă exerciții fizice extenuante, apoi îi pune să interpreteze fragmente din marile opere ale umanității (Simfonia IX de Beethoven, "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare), să danseze, să glumească, să se roage. Cei care nu depun destul zel, sau nu sînt destul de talentați, sau pur și simplu au ghinionul să-i displacă sunt imediat pedepsiți: loviți, atîrnați de o ștangă, li se răstoarnă găleți de apă peste
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
se declanșează halucinația înălțării la ceruri, a substituirii întineritoare de identitate: "...S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și arcuiește picioarele de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le rumenească, mîine, în curtea liceului, ăia dintr-a zecea, ooo, profa de educație fizică, ce gambe bronzate, măi! bondarul Bond îi picură și
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
ochiul pictorului care alcătuiește compoziția, aranjează nuanțele, sprijinindu-și opera de ceea ce găsește în natură. E un compromis între descripție și viziune: "Printre șine cresc smocuri de iarbă lucioasă, lumina strecurată pe sub castani le aprinde odată cu micul halo de praf dansînd calm în jurul lor. O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc pacific, cochete locuințe, printre care ale cîtorva familii de italieni, aduc în spațiu grăuntele de sare. Ziduri albe, sticlă, țigle albicioase
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
fi monologică, incoerentă, acompaniată de gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate grotescă, a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când/ arina dansa din/ priviri cu/ barmanul bărbos și/ boem ca/ un stâlp de/ beton/ să mai plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
cu/ barmanul bărbos și/ boem ca/ un stâlp de/ beton/ să mai plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mișcarea conștiinței, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanență umbra
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie de bărbat, aici nu există decât preceptorul lui Matei și Codru, vechilul
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
sau pregătește imagini mai puțin drastice în care moartea apare ca o "mănușă parfumată". Stilul galant revine și în dansul macabru din finalul plachetei, în care eroul acestor poeme se închipuie "îmbrățișat de asexuata, de nevîrstnica femeie în crepdeșin negru", dansînd cu ea, "cel mai frumos tango" (În clipa aceea). Exercițiul visului se prelungește pînă în starea de trezie, spectacolul preferat fiind nu, cum ne-am aștepta, ipostaza devoratoare de vînător al gloriei, precum la un Baconsky prea puțin înclinat spre
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
în care nu mai aveau decât să pună ceva șoricioaică... Era pe la Pașcani. Loc important... Scena cu paparuda în satul din Ialomița; vin mai multe țigănci dintre care unele tinere îmbrăcate în frunze, foi de porumb, de floarea soarelui și dansează țipând și dansând, fiicele Indiei; toți aruncă în ele căldări de apă, orice sursă de apă, să se termine cu seceta; ...în timp ce eroul privește scena, ca și când ar fi împrejurările unui destin ce ar fi putut să fie al lui, destin
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
mai aveau decât să pună ceva șoricioaică... Era pe la Pașcani. Loc important... Scena cu paparuda în satul din Ialomița; vin mai multe țigănci dintre care unele tinere îmbrăcate în frunze, foi de porumb, de floarea soarelui și dansează țipând și dansând, fiicele Indiei; toți aruncă în ele căldări de apă, orice sursă de apă, să se termine cu seceta; ...în timp ce eroul privește scena, ca și când ar fi împrejurările unui destin ce ar fi putut să fie al lui, destin petrecut undeva într-
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
să-i depisteze cel mai mic artificiu - nu se mai poate acționa decît vizîndu-se percepția subconștientă. Înarmat cu această mărturie, crticul se poate hazarda să limpezească oarecum ceața în care se plutește la capătul celor 139 de minute ale filmului Dansînd cu noaptea (Danemarca, Suedia, Franța 2000, Distrubuit de Independența Film). Cel care împreună cu Thomas Vinterberg a lansat Dogma 95 ca pe un Jurămînt de castitate invitînd la întoarcerea la originile artei a 7-a are și un decalog personal pe
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
multe filme, Björk are gusturi rafinate (Malle, Tarkovski, Malick), nu i-a scăpat On connaît la chanson a lui Resnais și și-a dorit dintotdeauna să facă o comedie muzicală prin care publicul să fie invitat să cînte și să danseze împreună cu ea pentru a le demonstra oamenilor că magia există. Un crez înrudit cu aspirațiile lui Artaud - cel care metamorfoza cuvintele în incantații. Deși ea ține să se detașeze de acei creatori vanitoși - printre care îl include și pe amicul
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
la iarbă verde" etc. Autorul colează anunțuri de prin ziare și, spre deosebire de mulți "postmoderni" care utilizează acest tip de materie, obține efecte mult mai complexe decît banalul și, la un moment dat agasantul, umor involuntar. Astfel, versuri precum "Steaua a dansat în Ștefan cel Mare/ Omagiile cotrocenilor au fost refuzate de familia lui Emil Cioran" dezvoltă sensuri secundare surprinzătoare: neseriozitatea primei formulări contaminează gravitatea celui de-al doilea anunț (și invers). De asemeni, o voce inedit-poetică poate interfera cu aceea ipocrit-neutră
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
mișcare abia în momentul lecturii pe cont propriu a textului. Ce poate fi nemaipomenit la o nuntă? Iată ce poate fi: " Nunta era în toi. Trecuse de miezul nopții. Băuserăm peste măsură. În veselia generală, Ioana, balerina principală de la teatru, dansa pe o masă. Tocurile-i înalte găureau feliile de pâine și foile de salată." Nu nunta în sine, nu dansul pe masă, ci tocurile înalte care găureau feliile de pâine și foile de salată reprezintă senzaționalul. Este vorba, de fapt
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
plîngea de lipsa performanței și a profesionalismului tinerilor actori, aleși însă de dînsul în distribuție, lucru care ne îngrijorează de ceva vreme pe mulți dintre noi, trebuie să spun că în rama personajului colectiv fiecare își face treaba meritoriu: cîntă, dansează, creează atmosfera, sosul acestui music-hall, pînă la urmă. Sigur că inevitabil un aer de Casandra (de astăzi) ajunge și pe scena Amfiteatru a Naționalului bucureștean. Regizorul poartă o vină în faptul că nu a lucrat cu actorii pentru eliminarea superficialității
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
leafa de bugetar! Dincolo de naivitate, precipitarea pedesereilor de a-și alcătui servicii de spionaj proprii ascunde o uriașă spaimă. Ajunși la putere în circumstanțe tulburi pentru țară, ei se găsesc între ciocan și nicovală. Pe de-o parte, trebuie să danseze după cum le cântă organismele financiare internaționale, pe de alta, sunt obligați să-și respecte angajamentele față de populația disperată. Că vor urma reprimări violente ale mișcărilor muncitorești, începe să fie o axiomă: în mintea cuplului Iliescu-Năstase infiltrarea până la sânge a păturilor
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
o șansă: Horia Lovinescu, pe care l-a întîlnit la începutul drumului. Într-un fel, Lovinescu i-a gîndit traseul, i-a construit succesiunea rolurilor, provocîndu-i talentul. Vigoarea și prospețimea își lăsau amprenta clară într-o interpretare sau alta. Cînta, dansa, avea acea prezență specială într-un music-hall (Bună seara, domnule Wilde, de exemplu) sau o candoare fără margini în Rică Venturiano, dublată mai întîi de agresivitatea timidului și pe urmă de disperarea vinovatului. Dintr-un motiv sau altul, Ștefan Iordache
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
femeie devin inventînd acest inventar: bărbații din viața mea. Clișeul trebuie luat la propriu: bărbații din viața mea, așa cum aș spune: bătăile inimii mele". Cea mai potrivită metaforă a acestei construcții ar fi aceea a unui bal la care femeia dansează trecînd din brațele unui dansator în brațele altuia, ținînd totuși evidența dansurilor, a numelor, a defilării cavalerilor cu modul lor de a se prezenta, cu înfățișarea lor, dar mai ales a vîrtejului în care este prinsă dansatoarea "luată, lăsată, reluată
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
rest, poeta nu recurge la nici un artificiu pentru a-și cuceri publicul. Nici misterioasa lumină albastră, nici trapele, nici muzica din culise nu fac parte din recuzita sa. Ea nu spune publicului "am să cânt pentru dumneavoastră" sau "am să dansez pentru dumneavoastră", ci "am să gândesc pentru dumneavoastră". Gândirea în desfășurare devine spectacol: " Sfârșitul lumii dac-ar fi să fie/ Ce-ar fi mai mult decât explozia-n vânt/ A unui glob de păpădie/ Care dispare semănând?// Pe sine însăși
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
obligă să fii inteligent! Și mai ales, să ai umor. Desigur, negru. Umorul lui Kenneth Branagh este, în schimb, foarte colorat: roșu, oranj, verde, albastru sunt rochiile fetelor. În același timp băieții jură să nu se îndrăgostească, drept pentru care dansează à la Fred Astaire. Filmul se numește Love's Labour's Lost (Zadarnicele chinuri ale dragostei), este o adaptare liberă după piesa omonimă a lui Shakespeare și este împănat cu cântece semnate Cole Porter, Irving Berlin, Gershwin etc. În prima
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
se înscria în primele rînduri ale macro-criminalilor secolului nostru, dar mai ales răspunsul de o inegalată bravură și demnitate al irakienilor de rînd, care sub ploaia obuzelor și asasinatelor teroriste s-au prezentat la urne în majorități considerabile și au dansat pe străzi, strigîndu-și bucuria de a-și fi dobîndit dreptul la libera decizie a propriului viitor. Cît de josnice și grotești ne apar în contrast grupusculele vest-europene care "protestau"(!!) public împotriva alegerilor libere sau jena penibilă a marilor organe de
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]