583 matches
-
bronzuri, cântând a primăvară. O chemare de demult vibră în străvezii văzduhuri, plugurile toate începură să scurme negru de-a curmezișul pantelor ușoare și Lanz-Buldogul secundă boii porumbi, într-un du-te-vino tacticos, până în buza Baisei și înapoi. Beșica de porc deșertă din boțelile ei gândaci smălțuiți, pe care unii goldăneșteni îi strângeau în palme grijulii. În seul negru al gliei devenită socialistă, adică a tuturor și a nimănui goldăneștenii își ascunseră, iară și iară, speranțele, împroșcând pământul mustos al Baisei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin loturile de pepeni. Într-o vreme, Nicanor întrebă, temător : Pepenoaica o fi scăpat, teafără ? Îmhî! făcu Marin Tărniceru. Și câinele a scăpat! asigură el, ca și cum, în vremile acestea, caii ar fi început să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doar o mie de vieți!... Împreună cu nava Wilhelm Gustlof s-au dus în fundul mării Baltice peste două zeci de mii de persoane mari și mici... Se opri, pentru că avea, concomitent, grijă de paharul lui Waldemar. Turnă și în paharul ei, deșertându-l, ca și pe primul, cu gestul acela de scenă de teatru, instantaneu, ștrengăresc, străduindu-se să-l răstoarne pe gât cu o singură mișcare. De data asta, își drese glasul, ca orice băutor , urmând să viseze cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marea uzină în care lucra bărbatul ei fuseseră adunate mai multe sute de șobolani morți. ÎN ORICE CAZ, CAM ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ CONCETĂȚENII NOȘTRI AU ÎNCEPUT ȘI EI SĂ SE NELINIȘTEASCĂ. FIINDCĂ, ÎNCEPÂND DIN ZIUA DE 18, UZINELE ȘI ANTREPOZITELE DEȘERTARĂ, ÎNTR-ADEVĂR, SUTE DE CADAVRE DE ȘOBOLANI. ÎN CÂTEVA CAZURI, OAMENII FUSESERĂ SILIȚI SĂ-I OMOARE, AGONIA FIINDU-LE PREA LUNGĂ. DAR, DE LA CARTIERELE MĂRGINAȘE PÂNĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI, PESTE TOT PE UNDE SE ÎNTÂMPLA SĂ TREACĂ DOCTORUL RIEUX, PESTE TOT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Echevarrieta, după ce-l văzuse pe rege pentru a-l invita să pună prima cărămidă la Casa de la Prensa, asociație al cărei președinte este Francos. Altul îl înfățișează în timpul ceremoniei la care asista regele și alături de acesta. Chipul său reflectă spaima deșertată în carne. Și mi-am amintit de acel alt biet don Gumersindo Azcárate, tot republican, care, invalid pe-atunci și gângav, era transportat la Palat ca un cadavru viu. Și cu prilejul ceremoniei primei cărămizi de la Casa de la Prensa, Primo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
soția mea și pe copiii mei și m-am gândit că nu voi muri orfan, că ei, fiii mei, îmi vor fi tați, și ele, fiicele mele, mame. Și dacă într-o bună zi spaima de viitor mi se va deșerta în carnea chipului, dacă-mi voi pierde voința și memoria, ei, fiii și fiicele mele, tații și mamele mele, nu vor accepta ca alții să-mi aducă nici cel mai mărunt omagiu, necum să mă ierte vindicatv, nu vor accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de august am plecat cu toții la Yurmala, pe malul Balticii. Ploua mocănește, căpos, fără speranță. Era cam frig. Din când în când, eu am un fel aproape tiranic de a-mi impune voința. Oamenii voiau să-și rezolve cumpărăturile. Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de top erau: canistrele de benzină, aurul, baloanele și, mai rar, mai dosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni. Ei numai doar-durează-n vânt Deșerte idealuri - Când valuri află un mormânt Răsar în urmă valuri; Ei doar-au stele cu noroc Și prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. {EminescuOpI 178} Din sânul vecinicului ieri Trăiește azi ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ți vieață, Unde ai judecătorii, Ne-ndurații ochi de ghiață? {EminescuOpI 227} Ah! atuncea ți se pare Că pe cap îți cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adus - E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus. {EminescuOpI 228} DIANA Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Și unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deștept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte.
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai auzit, dar nu sunt sigur. -Seamănă cu micțiune, exact ce-a țâșnit din pântecele tău de gorilă, mai Înainte, În spatele șandramalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul te ajută să nu te pierzi În universul ăsta jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul fără fund al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fusese angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în curte, cum o luăm în trap înapoi pe Fucsik și cum mai facem o tură. E deja întuneric, când ajungem a doua oară pe Victoriei. Mama zice să ne oprim, fiindcă Rigo a spus la telefon că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
timbre, l-am aruncat și pe el în cutie, apoi am aruncat și praștia, și suflătoarea, au urmat cărțile cu indieni și cele despre vânătoare, pe urmă m-am dus la birou, am tras sertarul și toate chibriturile le-am deșertat în cutie, Fordul cel roșu, cu portiere mobile, a picat pe jos, lângă cutie, m-am aplecat și l-am pus în ea, apoi am așezat sertarul pe covor, m-am urcat pe pat și am încercat să dezlipesc posterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi vorbit deodată din eter. Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste toate s-a așternut tăcerea. Întâlnire la Torino Cum am avut întotdeauna un puternic senti ment de predes tinare, nu prea pot crede în întâm plare, mai ales când viața cam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
următorul înțeles: Când omul înzestrat de natură c-o porție de creieri mai mare decât semenii săi n-are de lucru, nu muncește pentru hrana de toate zilele, atunci nu face ca plebea spirituală, care-și omoară vremea în petreceri deșerte, ci-și cântărește puterile sufletului său, filozofează sau produce ceva din puterea minții, se ține de știință, de literatură, de arte. ["FILOZOFIA CREȘTE INTELECTUL"] 2306 Filozofia este așezarea ființei lumii în noțiuni, spre a căror stabilire judecata nu se servește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unor lucruri cari nu sunt înnăscute sufletului omenesc. Un aparat crud, vechi, a-l introduce în estetică. Nu este de trebuință de a cunoaște multe din istoria unui popor, în vremi în care a trăit animalic, timpi orbi. Sunt încercări deșerte, de a rechema cunoștința oarbă a popoarălor din vremi în care aceasta nu avea nici o valoare. A reproduce scheme, coaje vechi este sărăcie, poezia adevărată e nemijlocită. Pons esinorum. Găsim cu toate astea un cuprins adânc. Metal curat iară de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan. Zidurile de ciment ale pasajului superior, desecate și cenușii, semănau cu intrarea într-un hipogeu. Mașinile care circulau sporadic pe autostrada de deasupra mea își deșertaseră încărcăturile de lumină, și se mișcau acum zornăitoare aidoma instrumentelor deformate ale unei orchestre pe fugă. Dar, întorcându-mă, soarele care se lovea de zidurile de ciment ale pasajului superior forma un cub de lumină intensă, aproape ca și când suprafața pietroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Bine. Merg mai încolo. S-a dus mai la umbră. Ăsta, pe sub maluri, a intrat în apă, a scos etra, pe care o amplasese ieri dimineață, a găsit în ea mult pește, s-a retras mai într-o parte, a deșertat prada, a sortat-o, pe cei de mărimea vânzării i-a pus deoparte, pe ai șoferului în altă parte, iar pe ai lui, pentru casă,în măruntă plasă, pe care a scos-o dintr-un buzunar. Apoi a așezat din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ta În aceste vremuri grele Când ne-am împăiat Stomacul Ne-am scurtat intestinele Să poată fi hrănite Doar cu o mărgică. Poemul pe care-l scriu A și început să miroasă A realitate clocită Deși, vă jur, n-am deșertat Pe coala de scris Bărdăhanul unui animal Exotic. Poem de dragoste Mi-e dor de puțină femeie S-o răpesc din singurătatea ei Să abuzeze de poemul meu. La iubirea ei Să-mi fac ucenicia Râvnesc parfumul vieții Unei femei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]