1,102 matches
-
ocupîndu-se exclusiv cu agricultura, vreme de zece ani, până la moarte. Este impresionantă și vorbitoare această totală întoarcere la pământ a lui Herculano. Am putea descifra în ea nu numai dezgustul omului cinstit față de viața publică detestabilă dar mai ales melancolica deșteptare din paradisul artificial al teoriilor sale politice. Poate că Herculano a înțeles că istoria Portugaliei, ca orișice istorie a unei națiuni vii și creatoare, este altceva decât conflictul între abstracții; că viața și măreția națiunilor își au rădăcinile altundeva decât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de impresionante proporții, la care prea puțini se așteptau și care dovedește o conștiință națională de o nebănuită sensibilitate. Ultimatumul englez este semnalul de alarmă, care trezește un întreg popor dintr-o torpoare vecină cu moartea. Din nefericire, această magnifică deșteptare a sentimentului național nu duce nicăieri. Poziția de rezistență cu orice preț împotriva Angliei e sterilă, primejdioasă și ineficace față de considerabila forță a Imperiului Britanic. Boicotul produselor englezești, dacă ar fi fost prelungit în chip serios, ar fi dus la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu mișcări fine, parcă, din delicatețe, pe ascuns de mine, și o scoase din buzunarul pardesiului încet, pe nesimțite, simții că așa trebuia să facă: lumea în care fusesem adinioarea, spectacolul unic, era demult, era departe, era ca amintirea, la deșteptare, a unui vis în vis. Dar realitatea de fiecare zi năvălea toată, cu sentimentul că peste câteva minute se isprăvește ultima seară și cele din urmă momente petrecute cu Adela. Aproape de casă am rugat-o să-mi scrie, măcar un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stranie. Deodată, se auzi o voce venită parcă de pe altă Galaxie, poruncind. „Să n’a aud o vorbă...! Se aude? Încercați să dormiți stând În picioare, dacă vă este somn. De fapt, mai aveți o jumătate de oră și sună deșteptarea...!! Mâine dimineță vom sta de vorbă...!” Încăperea unde fu cazat Tony Pavone În condiții normale de trai putea primi ce-l mult patruzeci de locatari Însă din lipsă de spațiu amenajat, toți ce-i 250-300 de arestați fură Îngrămădiți Într-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
strania senzație că nimerisem într-o tabără de vară mai prelungită. Dimineața începu foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea nivelul trei... deșteptarea! Aveam impresia că e o glumă proastă, că un dement a băut prea mult și s-a trezit cu chef de viață, că nu-i pasă de cei care abia de au prins câteva ore de somn
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nimerisem într-o tabără de vară mai prelungită. Dimineața începu foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea nivelul trei... deșteptarea! Aveam impresia că e o glumă proastă, că un dement a băut prea mult și s-a trezit cu chef de viață, că nu-i pasă de cei care abia de au prins câteva ore de somn fugărit și mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pierdea pe acolo. Ne învățasem să stăm nemișcați cu cele trei pături adunate într-un cearșaf plic puse peste cap, încălzindu ne cu propria respirație și așteptând ca din clipă în clipă să sune strident soneria pentru a ne da deșteptarea. După ce serveam micul dejun, urma un program administrativ în care ne făceam curat în toate încăperile din internat, apoi, de la ora 13 eram liberi să mergem în oraș până la ora 19 când se redeschidea cantina. De obicei, toată distracția se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
După aceea zâmbetul i se deschise; parcă se lumina. Făcu o mișcare îndărăt, o mișcare lină și nesimțită. Și ochii, ochii mă priveau ciudat acuma. Dintrodată aveau înțelesuri și dorinți; parcă ardeau plini de altă viață. Nu, nu era o deșteptare a simțurilor mele, asta o pot spune cu credință; nu vedeam ceea ce nu era; într-însa, în ochii ei, se deșteptase ceva, care mă tulbura, mă cucerea. Iar n-am băgat de samă când s-a strecurat afară. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar din nou țăranii pe hăul din câmpie, În infinit pământul se simte
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
am să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de bere ce se nimerise În fața lui, „dar adevărul pe care mi-l transmite Satanovski trebuie auzit de toți... Sensul lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski, Încercând să-l rețină pe masterand cât mai mult În aceeași stare... Oliver sărea Însă din timp În timp de pe scaunul pe care abia se așeza și, fâlfâind din mâneci, cânta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Toate celulele organismului uman erau afectate. Răul se strecurase În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte din omenire sosise ora deșteptării!) „Și asta doar din pricina plictiselii. Nu e de mirare, deci, că de-atunci omenirea tot lunecă la vale... De ce Dumnezeu n-a scos două coaste din pieptul lui Adam? De ce nu a făcut două Eve? De ce s-a făcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Păsăretul, în ogradă, A iscat o zarvă mare; Toată lumea-l ia la sfadă Pe-un cocoș, la deșteptare. Furioasă, o găină, Îl întreabă verde-n față: De ce cauți tu pricină? Ne scoli prea de dimineață! Dar cocoșul îi răspunde, Supărat, din cale-afară: Ora nu mai corespunde, Că avem orar de vară!
În ogradă. In: Glasul Copilărie by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/557_a_771]
-
un sat obișnuit din câmpie. Iese În cele din urmă Încheindu-se la pantaloni. Zece pași mai Încolo se oprește În fața unei uși, bate tare cu pumnul În ea și apoi o deschide violent lovind-o de perete În interior. — Deșteptarea, bă, ce, nu vă e rușine? Așa faceți voi de planton? Pe cele șase paturi din cameră dormeau, În momentul deschiderii ușii, șase băieți. După zgomotul făcut de Grințu s-au trezit cinci; au sărit În picioare și se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bancuri, ai? Băieții râd pe Înfundate. Ia, mișcați-vă și treziți-i pe toți și scoateți-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Am o rugăminte. Să vină cu noi luptătorii moldoveni din misiunea Istanbul. - De acord. Trezește-i și adu-i În coloană. Haine groase, arme. Merinde avem noi, pentru tot drumul. Alexandru fugi În cabană, se Îmbrăcă de drum, apoi dădu deșteptarea În dormitorul unde se aflau moldovenii. Antrenați să reacționeze rapid În situații de urgență, luptătorii ieșiră În două minute, echipați și Înarmați. Gabriel se duse la Angelo și ceru permisiunea să vorbească. - Prego... spuse comandantul. - Commandante, este adevărat că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul fu proiectat în gol din fotoliul cabinei și totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era ca un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a căror iscusință era de această dată să se ferească din calea bietului trup omenesc, în tumbele lui teribile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ca o ceață Le poartă cerul în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mitsuhide scoase un geamăt. — Stăpâne? În camera alăturată, Shoha se ridică puțin, întrebând: — Ce s-a întâmplat, stăpâne? Mitsuhide conștientiză vag întrebarea lui Shoha, dar, intenționat, nu-i răspunse. Shoha adormi repede la loc. Scurta noapte se sfârși curând. La deșteptare, Mitsuhide își luă rămas bun de la ceilalți și coborî muntele, care încă mai era învăluit într-o ceață deasă. În ziua a treisprezecea din lună, Mitsuharu ajunse la Kameyama și-și uni forțele cu ale lui Mitsuhide. Din toată provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de dezolare totală, căreia nu-i puteam face față. Am găsit cumva puterea să mă ridic, să mă Îmbrac
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit al zilei noi. Tolea aflase de la amicul și vecinul său Gafton că s-ar reduce personalul în multe întreprinderi. A ridicat, nepăsător, din umeri. A auzit, apoi, că ar fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
veșnica întrebare Unde mai mergem astăzi?, întrebarea de care ajunseseră să râdă și copiii din vecini, țipând la apariția mea pe alee nea Tudor se duce să se-mbete, să se facă „cui“... Era ziua liberă, după vreo oră de la deșteptare - dar mi se pare puțin exagerat să spun că mă duceam să „mă fac cui“, când eu de fapt mă duceam să schimb o vorbă în agora, să cunosc figuri noi, care nu se știe dacă și când își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
creadă ei atunci când vor afla că ea e Doamna Mao. Acest gând îi produce încântare și o face să se întoarcă înapoi la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl obișnuiseră cu o rutină militară și rigidă, după care toate acțiunile sale se desfășurau potrivit unui orar spartan, și, dându-și seama dintr-o dată că acest orar se schimbase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]