8,244 matches
-
se așezară șoptind. Ce rost are toată cuvîntarea asta? zise Odin. E prea marxistă pentru gașca bogaților din corporații și mult prea capitalistă pentru marxiști. — încearcă să facă pe placul tuturor, răspunse Powys. — Și asta nu se poate face decît debitînd platitudini vagi. Semănă cu hunii ăștia - prea inteligent pentru a-și servi propria cauza. — Eu credeam că-i din Languedoc, zise Powys. — Pe măsură ce mă apropii de timpurile noastre periculoase [zise Monboddo oftînd], mă tem că am supărat pe aproape toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sugerat c-ar fi cazul să mă opresc. La școală am fost chiar încurajat. Și părinții mei îca toți părinții pe vremea aceea) își doreau să am ceva pregătit pentru petreceri - un cîntec sau o poezie pe care să le debitez la reuniunile de familie. Poeziile pe care le recitam erau foarte nesărate, chestii de A.A. Milne. Mi-am dat seama că pot scrie versuri care mi s-au părut că sînt la fel de bune, chiar mai bune, pentru că erau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un ton scăzut: ― Pot să-l pocnesc, domnule Crang? ― Nu; doar nu te-a interesat tot ce-i trece prin minte. Blayney păru nemulțumit, dar Gosseyn nu mai zise nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu ascultat cu mare atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că eu aș putea acționa în vreun fel? ― Asta depinde de măsura în care-ți poți da seama cât de magistral a făcut Crang analiza situației.' Gosseyn își rememoră tot ce-i spusese Crang. Toate prostiile pe care i le debitase în legătură cu motivele care îi determinau să nu-l omoare, precum și cele privind... ― Hei! ― exclamă el cu voce tare ― doar n-o să-mi spui că trebuie să mă sinucid. ― Te-aș fi ucis eu însumi în clipa în care ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avea răspunsul. Iată ce se întâmpla cu aceia care erau "contra". Acum, știa contra cui să lupte. Dar va trebui să riște mult - viața lui Ashargin printre altele - pe seama profunzimii sentimentelor religioase ale lui Secoh. Nu-i fu greu să debiteze tâmpeniile dorite. Și află ceva mai târziu de ce: sistemul nervos al lui Ashargin stabilise circuite reflexe corespunzând unor formule abstracte și false cu privire la Zeul Adormit - lucru care nu va trebui să fie pierdut din vedere în planurile sale ulterioare cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un ton scăzut: ― Pot să-l pocnesc, domnule Crang? ― Nu; doar nu te-a interesat tot ce-i trece prin minte. Blayney păru nemulțumit, dar Gosseyn nu mai zise nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu ascultat cu mare atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că eu aș putea acționa în vreun fel? ― Asta depinde de măsura în care-ți poți da seama cât de magistral a făcut Crang analiza situației.' Gosseyn își rememoră tot ce-i spusese Crang. Toate prostiile pe care i le debitase în legătură cu motivele care îi determinau să nu-l omoare, precum și cele privind... ― Hei! ― exclamă el cu voce tare ― doar n-o să-mi spui că trebuie să mă sinucid. ― Te-aș fi ucis eu însumi în clipa în care ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întîmplare, ca să forțez o impresie favorabilă; și au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați, ba chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punîndu-i în cauză, crezi în el." Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu să aprind câte o lumânare pentru ea la biserică, iar mai târziu am avut o mare înclinație să sacralizez; dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta minor? Ce gură spurcată! Nu știe ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu i-ar fi îngăduit să se prezinte la tribunal, pentru un proces. S-ar fi pierdut complet în fața judecătorului. Se întreba cât va mai trece până când domnul Levy se va abate din nou asupra lui. Ce bazaconii senile îi debita oare domnișoara Trixy? Un domn Levy înfuriat și confuz se va întoarce în curând la el, hotărât ca de data aceasta să facă să fie dus la închisoare. A-l aștepta să se reîntoarcă era ca și cum ar fi așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În corset. Scriam poeme În proză pentru Tina, adevărate criptograme În care ascundeam sub un vocabular luat de la suprarealiști dorințe pe care nu voiam să le fac mai explicite. Mai compuneam și versuri de o calitate Îndoielnică pe care le debitam fetelor de la Bazooka Bar. Versurile mele le făceau să rîdă și-mi dădeau dreptul la languroase sărutări nefacturate, dar niciodată pe gură. Mi-amintesc de următorul distih: Amorul În natură se plătește, Cum oare? Făcînd sex, firește! Tata Încuviințase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi putut contrazice): „Miró și Klee merg mult mai departe“ (ceea ce nu e un răspuns prea isteț și, de altfel, cred că eu sînt cel care i l-a dat, agasat fiind de locurile comune pe care ni le debita asupra lui Cézanne, „provensal de la țară“). Conchide: „Nu știu cum s-a terminat toată povestea. Dar m-a durut. Plecînd de la Cézanne, vreau să vă fac o confidență. Știu de mult timp că părintele trebuie să se țină mai departe de copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De citit, citeam la întâmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întâmplare, ca să forțez o impresie favorabilă; și au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați, ba chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punându-l în cauză, crezi în el.” Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu să aprind câte o lumânare pentru ea la biserică, iar mai târziu am avut o mare înclinație să sacralizez; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ține Încă În mînă paharul de whiskey; e frumușel, cu un fund gros, din cristal frumos gravat. Maggie e În picioarele goale. Sherrill și Neva nu-și vorbesc. — La revedere, Wakefield și Maggie. SÎnteți o pereche frumoasă. La mulți ani!, debitează casa În timp ce ei se apropie de ușă. — La mulți ani pentru ce? Nu pot să umblu așa prin zăpadă! Paharul tău, Wakefield, Îi reamintește vocea casei. — Îmi place. Nu pot să-l iau cu mine? — Paharul aparține casei, Wakefield! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
după vântul molcom care apleacă umilul fir de iarbă, în timp ce toți ceilalți ar vrea să-l izbească până ce stă cu capul plecat; precum omul inspirat din natură este și el retezat odată cu căderea ultimului trunchi de copac iar mintea sa debitează din nou durere în bazinul de neant din rațiunea sufletului; precum și cel mai iubit poet a rupt vreodată o creangă și a strivit o buburuză; iar firul de iarbă i-a lovit și i-a trimis aici, în această asiduitate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie cu mare interes. În timp ce mașina de fotocopiat multiplica paginile, directorul, adresîndu-se aproape exclusiv decolteului tinerei polițiste, Își debita anecdotele despre acel ciudat psihiatru care se sinucisese În cursul transferării lui În noua clădire. Lucas interveni. - Presupun că fosta lor celulă nu mai există? - Ba da, așteptăm mereu creditele pentru renovare. - Aș putea s-o văd? - Bine-Înțeles! Vă Însoțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poziții de neînțeles; bețivanca de alături emise un prim râgâit. — Ești obosită, Jacqueline..., comentă yogina; renunță la exercițiu, dacă nu-ți vine. Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu tristețe din cap. — La ce hotel ai stat la Nisa? Întrebă el deodată. — La Windsor. — De ce la Windsor? Bruno Începea să se enerveze din nou. Te-ai nărăvit la lux acum? Ce te-a apucat? Eu unul (Bruno Își debita frazele cu o energie crescândă) rămân credincios hotelurilor Mercur! Măcar ai Încercat să te informezi? Știai că hotelul Mercur „Baie des Anges” are un sistem de tarife care scad În funcție de sezon? În perioada de vârf, costă 330 de franci camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tu să renunți la Céline? Apropo, ți‑am Împrumutat exemplarul meu din Les Beaux Draps. - N‑am putut să‑l citesc. - Parcă aveai o slăbiciune pentru nihiliști, i‑am spus. - Bănuiesc că această slăbiciune se datorează faptului că nihiliștii nu debitează minciuni intelectuale. Îmi plac cei care acceptă nihilismul ca pe o condiție de viață și trăiesc conform acestei condiții. Dar nu suport nihiliștii intelectuali. Îi prefer pe cei care trăiesc deschis cu infamiile lor. Nihiliștii naturali. - Céline recomanda ca evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i-a scăpat una. Când a intrat la pușcărie, primul lucru pe care l-a făcut a fost să construiască un receptor de unde scurte numai ca să te poată asculta în continuare. Cât era ziua de lungă nu făcea decât să debiteze tot ce spuneai cu o seară în urmă. — Hâm, am făcut eu. — Ai fost un far călăuzitor, domnule Campbell, zise Jones cu înflăcărare. Îți dai scama ce far ai fost în toți anii aceia negri? Nu, am zis eu. — Krapptauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
relatare. Nu pot nega că le-am spus. Tot ce pot spune este că nu le credeam, că știam foarte bine ce lucruri obscen de comice, distructive și stupide spuneam. Experiența trăită acolo în întuneric, ascultând lucrurile pe care le debitasem, nu m-a șocat. Poate că ar sluji apărării mele să mărturisesc că brusc am simțit o sudoare rece acoperindu-mi trupul sau vreo aiureală de genul acesta. Dar eu am știut întotdeauna ce fac. Întotdeauna am reușit să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu dictoane voi rămîne fidel acestui stil și voi rosti „Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipentis in errare perseverare”. („Orice om poate greși, numai prostul stăruie În greșeală”). Mi se face rău cînd mă gândesc că eu nu-ți debitam banalități, ci cele mai frumoase și mai importante adevăruri despre menirea noastră pe pământ și despre Mama noastră -Țară ai cărei fii aleși, destoinici și devotați pretindem neîncetat că-i suntem. Cinstit vorbind, e tare curios, chiar ciudat, că tu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Este deci, Eu-ul colectiv, Eu-ul universal, Eu-ul Tot. Și spune-mi-se acum că cocotologia nu este o știință foarte importantă care nu deschide vaste orizonturi minții umane purtându-ne spre noi contemplări. După ce vom fi dezvoltat, debitând aceste atât de importante probleme puse de ea însăși, cocotologia, voi conveni să fiu atent la părțile păsăricii văzute din proiecție laterală care sunt, cum se vede în figura de mai jos, opt, două în cap, trei în picior și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]