850 matches
-
nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate histrionică sînt scenele povestite de Cioran (în filmul lui Liiceanu), cu "deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
propos de Paris. În amurg, ieșind în fascinanta flanare pe străzi, regăseam, de fiecare dată, pe treptele unei străvechi și superbe fîntîni ornamentale, același tandem de cloșarzi, făcîndu-și monetarul zilei. Nedezmințit consistent. Număratul banilor cerșiți se consuma într-o bunădispoziție debordantă. Doar în pînzele spaniolilor Murillo și Ribera mai văzusem așa ceva: amestec de sordid și de veselă demență. O singură dată am urmărit scena în care cei doi erau politicos (mde, politețe franțuzească!) îndemnați să-și părăsească locul deliciilor. Polițaii noștri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fac poanta. Dacă nu ar ascunde tragismul pușcăriei comuniste, de care a avut parte un Nicolae Steinhardt, atunci titlul pus cărții sale despre suferință, Jurnalul fericirii, ne-ar bine dispune ca aflîndu-ne în fața unui iad distractiv (era de un comic debordant mărturisește Nicolae Balotă interpretarea, în celula de la Jilava, a piesei lui Eugen Ionescu Cîntăreața cheală de același... fericit Steinhardt; de altfel, amintitul memorialist recunoaște că "n-am rîs niciodată cu mai multă poftă decît în anii siniștri ai tiraniei staliniste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aventurile primei avangarde europene. Acest atelier (încă al armoniilor) e părăsit, iar aparatul trece brusc afară, acolo unde sculpturile etapei următoare își confirmă, într-adevăr, derutanta expresivitate.E de recunoscut încă aici cabrarea unui cal/ centaur, abandonul leneș-lasciv al unei debordante planturoase etc. etc. Altă nouă etapă e cea a unor sprințare efecte vivante: pástele ca niște viu colorate lave vulcanice devin, împreună cu gălețile din care s-au scurs, insolite obiecte de joacă pentru copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
măsură Liiceanu jucînd rolul sobrului, Pleșu pe al glumețului lansînd cartea postumă a dispărutului filozof Alexandru Dragomir, prietenul lui Noica, mentorul celor doi, ofereau, acum un an, un show magnific în aula Universității ieșene. Uitatul filozof fiind doar pretextul rîsului debordant al sălii. Ce-ar fi spus gravul Noica? Nu cred să nu fi rîs și el. 2006 Pol de stînga? Pall-Mall! 17 ianuarie Prin anii '90, vocea încă necunoscutei Cher îmi inducea un fel de euforie vag dementă, augmentată și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
biografiile literare a 52 de poeți englezi. ◊1780 [vîrstă: 22 ani] Expune o acuarela la Academia Regală, intitulată The Death of Earl Goodwin / Moartea Contelui Goodwin. Realizează prima gravura care anunța ceea ce va deveni stilul său caracteristic al "energiei joviale" debordante irezistibile intitulată Dance of Albion / Albion's Dance (ulterior cunoscută sub numele eronat, potrivit lui Damon Glad Day19), despre care Mona Wilson afirmă că ar reprezenta un autoportret. Va relua lucrul la ea peste circa 13-14 ani, cînd va realiza o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
proiecțiile sale ale dorinței imaginative (Harold Bloom, Blake's Apocalypse, p. 291). De altfel, Harold Bloom califica întregul poem Vala ca fiind un "poem magnific" ("magnificent poem"), înzestrat cu "mituri gigantice și semnificative" ("gigantic and meaningful myths") și o "bogăție debordanta a limbajului și incidentelor" ("surpassing wealth of language and incident"), întrebîndu-se în acest sens de ce Blake a abandonat o astfel de capodoperă (Harold Bloom, ibid., p. 309-310). Harold Bloom a încercat un raspuns (pe care îl vom reda în continuare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Blake era atît de puternic în perioada să matură mijlocie (că. 35-45 de ani), încît "Prolificul" din el s-a revărsat și amenință să îl înece pe "Devorator" într-un exces de încîntări. Harold Bloom vede astfel în imaginația inventiva debordant de fecunda a lui Blake din această perioadă (că. 1793-1803) o dovadă vie a faptului că el în realitate nu avea egal de la Dante încoace. Bloom este de părere, în plus, ca Blake era mai mult decît doar un "Orc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
felul „eroi au fost, eroi sunt Încă”, „mama-i dusă-n sat cu doru’”, „cucu tot cânta”, „toamna la Osoi”. De la acest dascăl aș fi putut Învăța mai multe: o fervoare aparte a povestirii, un patos al reamintirii, un optimism debordant, o bucurie dată de lucrurile mici și neînsemnate, un discurs stilat, o dicție impetuoasă, o sete aparte de convivialitate. Aspecte pe care tot Încerc să le deprind. Chiar și acum. 12.3. Un altfel de domn Adrian Neculau Vă voi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
schimb, în Falimentul zeilor, o parodie brodând cu mare libertate pe motivul Amfitrion. Olimpul ia uneori chipul mahalalei bucureștene, alteori pare consiliul de administrație al unei firme moderne. Teza antirăzboinică e estompată de acțiunea plină de antren și de vervă debordantă a dialogurilor, nu lipsite, totuși, de unele trivialități. O demitizare se încerca și în comedia Napoleon & co., însă aici șarja e excesivă, iar comicul de limbaj se limitează la efecte facile. SCRIERI: De necredzuta viață a dumnealui Ioniță căpitan de
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
formă de paianjeni/ Vrăjitori de ierburi vor învenina-ntr-un craniu beția soarelui” Câte focuri de armă s-au tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un artizan de imagini șocante, insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului grotesc, rafinat totuși, proiectat cosmic în detalii obsedante. Acorduri grave de confesiune esențializată, într-un prezent maculat, acompaniază trăirile unui suflet pur într-o lume ce se deteriorează prin propria ei depersonalizare: „Ninge cu zăpadă criogenă peste liniștea
ANTONIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
concluzia că dandy-ul nu este un mit. „Hercule, Orfeu, Siegfried, Don Juan, oricât de diverse ar fi reprezentările lor, prezintă o sumă de constante intangibile, prin care se identifică rapid. Nu același lucru se Întâmplă cu figura dandy-ului: debordantă, multiformă, ea rămâne de neperceput. Și aceasta cu atât mai mult cu cât caracterul singular și proteiform al dandy-ului e amplificat prin dubla necesitate de a suprinde și de a fi original. Necontenita varietate a măștilor exaltă și Înfrumusețează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentru ea nu e altul decât John Ruskin, unul dintre preoții templului oxfordian al estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic, auster, copleșit de amintirea unei copilării sufocate de studiu și cultură, a unei iubiri adolescentine răvășitoare (dar neîmpărtășite) și a unui mariaj ratat. Singurele oaze de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
furie a admirației exaltate. I-a fost prezentat prințului pe faimoasa terasă de la Windsor, În prezența unei lumi elegante, extrem de exigentă. Brummell a etalat În fața acestora tot ceea ce prințul de Wales putea prețui mai mult Între lucrurile omenești: o tinerețe debordantă, sporită de aplombul unui bărbat care cunoștea viața și putea să o domine, cel mai fin și Îndrăzneț amestec de impertinență și respect, În fine, geniul ținutei, susținut printr-o replică Întotdeauna spirituală. Firește, În tot acest triumf al succesului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
secolului al XIX-lea: „Sărbătoarea, moment de abundență și de comuniune, se poate dezvolta liberă În umbra puterii”. Astfel, documentele oficiale și presa vremii defineau momentele sărbătorești prin termenul bucurie: „Dacă ne luăm după dicționare, bucurie (liesse) presupune veselie, manifestarea debordantă a acesteia, etalarea ei În public” (p. 36). Cu ocazia unor asemenea sărbători, colectivitatea aplica două reguli de comportament ritualic: una, pe durata celebrării propriu-zise, impunea respectarea regulilor protocolare ale solemnității. După terminarea „programului oficial”, colectivitatea se abandona petrecerii și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
debut, Povești (1950), este urmată de numeroase volume pentru copii, între care și romanele Prietenii mei cei mici (1958), S-au întors graurii (1960) și Abecedarul din iarbă (1979). Povestirile sunt populate de personaje pline de candoare, cu o fantezie debordantă și reacții tipice vârstei. În afara acestui gen de literatură, a publicat două volume de poezie și un roman. Numărătoarea (1969) cuprinde versuri de dragoste, care în ciuda unor ritmuri sprințare încifrează în metafore și sensuri mai adânci. În La umbra cailor
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
hormonilor și a elementelor neurochimice. Atunci când aceste fluide esențiale sunt conservate, și nu disipate, ele pot fi transformate în puternica energie jing-qi, prin intermediul alchimiei interne (nei-gong) a celor Trei Comori. Acest tip de energie inundă întregul corp cu o vitalitate debordantă, care mărește imunitatea, îmbunătățește claritatea în gândire, mărește rezistența și prelungește viața; ling-qi (energia spirituală) - ling-qi este cea mai subtilă și mai rafinată dintre toate energiile din sistemul uman și e produsul celor mai avansate stadii de practică, în timpul cărora
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
care istorisirile bunicii nu izbuteau să o ascundă. Vreo neînțelegere de familie ale cărei cauze nu ne era dat să le cunoaștem? Sau o răceală foarte europeană în relațiile dintre cei apropiați, de neconceput pentru noi, rușii, cu colectivismul nostru debordant? Sau, pur și simplu, atitudinea ușor de înțeles a oamenilor modești față de una dintre cele patru surori, aventuriera familiei, care, în locul unui vis frumos de aur, aducea cu ea, de fiecare dată, frământările unei țări sălbatice și ale vieții ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
doi lideri de prim rang ai PSD, PUR și PRM. Fără a mai avea loc pe podium, liberalii și democrații s-au masat pe una din lateralele sălii, în stânga mea. Instalat pe un scaun, Traian Băsescu era de o veselie debordantă (judecând acum după rezultatul alegerilor prezidențiale, am putea spune că știa el ce știa!). Alții, mai puțin norocoși, au trebuit să se mulțumească cu spațiul din cealaltă parte a sălii, din spatele prezidiului. Așadar, eram literalmente înconjurați de politicieni. Mulți, foarte
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
subtilitatea), câștigată În mod comod, În raport cu niște lucruri facile Înțelegerii și elogiază În schimb acea interioritate psihică dispusă să realizeze travaliul Înțelegerii profunde a marilor probleme ale existenței: „Prefer de o mie de ori avântul unui spirit barbar, exploziv și debordant, decât distincțiile complet irelevante ale spiritelor subtile, iubitoare de diferențieri În lumină, deoarece nu pot Înțelege marile intuiții din noapte și singurătate. Necesitatea afirmării conținuturilor descoperă sterilitatea din speculațiile subtile ale formaliștilor. Mai bine fac elogiul nebuniei decât al subtilității
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
influențare magică pe care o dețin unii oameni și căreia nimic nu i se poate opune. La oamenii de geniu, această putere este sublimată, convertindu-se În acte creative de excepție; la ceilalți, demonicul ia aspectul unei energii brute, exaltate, debordante: „Mai grozav apare demonicul când se ivește Într-un om oarecare, copleșitor. În timpul vieții mele am putut să observ și mai de aproape, și mai de departe vreo câțiva. Nu sunt totdeauna cei mai străluciți oameni, nici prin spirit, nici
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze. Nu putem ști din ce fel de durere mortală sau din care nostalgie îndepărtată s-a născut o vitalitate debordantă, disperată și creativă cum este cea pe care a manifestat-o Pier Paolo Pasolini. În primul rând, este o problemă de deprinderi, de comportament. Personaj neobișnuit, indiferent la manifestările și la plăcerile burgheze, cu o tendință nativă de a se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu se pierde, totul se... citează”, spune Subconștientul Artistului. Ceea ce frapează în cele două texte publicate, ca și în Dialogii Psihopatului, piesa de rezistență a operei lui I., scrisă în 1941, încă nepublicată, este extraordinara conștiință a scriiturii, enciclopedismul livresc debordant, ludicul intertextual, adesea parodic, atât de (post)moderna construcție prin de-construcție. Literatura lui I., în special piesele de teatru și jurnalul, constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la o lectură
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
în vreme ce bolnavul stă impasibil, detașat, inconștient, privind peste umărul soției sale cererea de internare definitivă, fără a ști că e vorba despre el. Chiar și casa, adăpost cu simbolism feminin, se golește de pulsația vieții, ca și trăirea pe vremuri debordantă a eroinei principale. Romanul, scris cu sensibilitate lucidă, a avut nu doar succes de public și de critică, dar a provocat și simpatie și solidaritate față de cei atinși de teribila maladie. SCRIERI: Oamenii, visele, București, 1968; Arpegii de toamnă, București
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice. 100 balade, București, 1970; Paștele cailor, București, 1970; Templul otrăvii
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]