609 matches
-
o ținea În aer. Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și s-a așternut o liniște deloc bine-prevestitoare. Se vedea că interlocutorul nostru își pregătea cu grijă următoarea replică. Iar când aceasta a venit, n-a mai fost o întrebare, ci o poruncă: Atunci spune o poezie!" Avântat, Flora a declamat un poem. "Să spună și ălălalt!" a poruncit șeful. Alălalt eram eu. Țin minte că le-am recitat din Esenin. Stați la masă!" a venit următoarea poruncă. "Dă-le să bea!" această comandă era adresată cârciumăriței, o femeie tânără, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie. „Chinurile creației”, cum se mai vorbește la modul ironic despre
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
studiu, deoarece în decursul istoriei s-au creat adevărate isterii create de ideea iminentului sfârșit apocaliptic. Într-o epocă de mare interes religios în nord-estul SUA, fermierul transformat în predicator William Miller a început să tragă alarma în comunitățile locale declamând că, după calculele sale biblice, întoarcerea lui Hristos este iminentă. Data fixată de Iisus pentru reîntoarcere fiind 22 octombrie 1844. Mișcarea religioasă creată în jurul lui Miller s-a transformat curând într-o sectă care, după un succes de scurtă durată
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
De pomină este însă un incident (consemnat cu fidelitate de neobositul James Boswell în masiva sa lucrare cu caracter biografic, Life of Johnson) petrecut la o serată organizată de pictorul Joshua Reynolds. Grainger, cu toată seriozitatea unui profet din Antichitate, declama un poem în care se găsea nemuritorul vers: "Acum, Muză, să cântăm despre șobolani". Auditoriul, compus din rafinați intelectuali ai vremii, se cutremura de râs, timp în care un mucalit a avut curiozitatea cinică de a arunca o privire peste
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
el, Andrei Vlădescu, ce înțelege ea prin fiecare și cum se explicau toate în capul ei. Decât să o audă vorbindu-i cum înțelege ea înțelepciunea angelică, ar fi preferat s-o lase să-i recite. De fapt, nu recita, declama pur și simplu versurile și chestia asta Andrei Vlădescu n-o putea suferi. Începea din senin, oriunde s-ar fi aflat, se plimba de colo-colo și turuia fără s-o poată opri careva. Avea de obicei o voce plăcută, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prinde imediat dincotro bate vântul și se mulează pe direcția lui și e și purtat mai în față, mereu. Însă altfel... „Știu asta.“ Ridicându-se și privind roată în jur, apoi începând să citească atent, cu ciudate inflexiuni ale vocii, declamând aproape, ca un actor, lăsând câte o pauză scurtă după fiecare întrebare citită, de parcă ar fi așteptat răspunsuri pe care știa că nu are cum să le capete și doar treptat pierzându-și tremurul ușor din glas sau regretul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost aceea ce se arătase interesată de înțelepciunea angelică, rațiunea intelectuală, opinia și natura, patru trepte sau grade intermediare prin care sufletul ar coborî din Dumnezeu. Uitase nu numai de Platon, ci până și de telergie și metempsihoză. Rareori mai declama, dar nu poezii întregi, ci versuri separate sau chiar frânturi, încât nici vocea nu-i mai era dezagreabilă. Dar Andrei nu le-a priceput, ca pe o bruscă iluminare, decât atunci când a auzit-o întrerupându-l și spunând: „Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajunsu”. Priveam la bătrânul călugăr - sfântul coborât din frescă - cum declamă cele spuse de cronicar. Mă învăluise într-o voce profundă, cu reverberații ale unei rostogoliri de tunet sau șoaptă duioasă... Când a sfârșit, și-a tras sufletul și, mângâindu-și barba, s-a uitat la mine cu oarecare jenă. --Te
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Tom după o vreme. — Da: un sfârșit bun, un knock-out. Totul e grozav astă-seară. Oh, o vară lungă, languroasă, cu Isabelle! — Tu și Isabelle a ta! Pariez că-i o fată comună... Hai să recităm niște poezii. Așa că Amory a declamat Odă unei privighetori pentru tufele pe lângă care treceau. — N-am să ajung niciodată poet, a zis el după ce a isprăvit. De fapt, cred că nu am o fire suficient de senzuală. Nu există decât câteva lucruri destul de evidente pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu credeam să fie cineva În stare de asta. EL: Nu, de fapt sunt destul de prost. (E evident că nu dorește să fie crezut.) EA: Mincinosule! EL: Sunt... Sunt religios... Și literat... Am... Am scris poezii. EA: Vers libre! Splendid! (Declamă): „Pomii sunt verzi, Păsărelele cântă În pomi, Fata gustă din otravă, Pasărea zboară și ea moare.“ EL (râzând): Nu, nu În stilul ăsta. EA (brusc): Îmi placi. EL: Nu spune asta. EA: Mai e și modest. EL: Mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plin de imaginație; trebuia să Îndoaie tentaculele fine, aurii, ale imaginației lui spre imaginația ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului de Swinburne, iar cele patru versuri Îi răsunau după aceea În minte În nopțile fierbinți, când vedea licuricii dansând printre coloanele negre ale arborilor și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
grădinițele orașului, fiecare ținând În mână puietul său. Și primarul avea un puiet. Trebuia să le vorbească, dar nu știa ce să le spună. Deodată, din vârtejul gândurilor sale, țâșni un discurs alcătuit dintr-o singură propoziție, pe care o declamă cu accentul său rusesc pronunțat: „Dradzii mei copii, voi sunteți copacii, iar noi Îngrășămintele“. Oare ar trebui să crestez cuvintele astea aici, precum un deținut pe peretele celulei sale, pentru ca acest Yoezer arogant să le citească? Ca să-l silesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Stalin și răsunase de cântece despre cavaleria lui Budionîi 2. Iar el, Fima, s-a ridicat, s-a Îndoit puțin de spate și aproape că i-a făcut pe toți să se năruie de râs, când a Început să declame cu un glas răsunător și afectat un pasaj tipic dintr-o veche traducere de literatură rusă: — Și aici va sta doamna mea? Lângă Spasov voi sta, În suburbie, pe lângă mânăstirea V., În slujba Marfei Sergheievna, care se nimerește a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Mary era beată turtă și se legăna de zor. Irene a ridicat din sprâncene. Mary Bonelli. Tu ești ? Mary s-a apucat să danseze cu draperia pe post de partener. Mi-am dat demisia de la căcatu’ ăla de serviciu, a declamat ea. Chiar și-așa nemachiată și nefericită, Irene tot a început să bată din palme. Vai, scumpa mea, dar asta e minunat ! Nu era limpede dacă Irene se referea la demisie sau la prima exprimare neacademică a lui Mary. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
E o inteligență de sus, prin urmare, o ia În amonte pe firul gîn durilor, al imaginilor Împletite una Într-alta pînă la capăt, În spate, sub occipital, pe cîmpul vizual. Bunul meu prieten, regretatul, de neuitatul poet Cristian Popescu, declama că visul zace Înăuntrul craniului ca un cristal, iar pentru a-l citi trebuie să-l scoți de acolo. La fel și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Costin Grigoraș dezvoltă o retorică emfatică, în versuri cu ritm sacadat și rime previzibile (sau imprevizibile, dar forțate). Și o face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină de romantismul secolului XIX, secol în care Eminescu însuși,cu desăvârșitul lui bun-gust, declama: „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, / Ochii mei înălțam la steaua / Singurătății...“ Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu spiritul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzându-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: „Pe umerii tăi rotunzi / Flutură arta, o, iubita mea, / Străbătând eternitatea, / Seri citind portativele lumii. / Steaua polară își leagănă veșnicia. / Suntem cu toții locuiți de himere, / De aceea vedem patratura sferei / Cântând la ghitară.“ Nu astfel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
piese: Maxima libertate. Vis încarcerat în vis, dramă ezoterică, 2001, Capcana, poem dramatic în 4 cânturi, și Șaua Dracului, dramă pastorală. În aceste piese, toate personajele, fără nici o excepție, vorbesc la fel, și anume teatral. Mai exact, nu vorbesc, ci declamă, chiar și când sunt în intimitate. Luând în considerare subtitlurile, „dramă ezoterică“, „poem dramatic“, „dramă pastorală“, s-ar putea crede că acest stil declamativ este justificat. În fond, și personajele lui Shakespeare se exprimă adeseori filozofico-metaforic, fără naturalețe, astfel încât piesele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2002), dar nu după ce le-a publicat în reviste, ci după ce le-a citit în holul primăriei din Călărași sau în incintele altor instituții... Cititorii ar putea crede că este vorba de un excentric care, neavând acces la reviste, își declamă comentariile critice în spații publice. Mă grăbesc, de aceea, să precizez că Ilie Ștefan Rădulescu este în realitate un valoros și respectabil profesor de română din Călărași care, invitat la diverse lansări de cărți ale unor scriitori și publiciști din partea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sens ironic. Și totuși, iubitorii de filozofare ieftină nu se descurajează. Cel mai recent reprezentant al lor, Victor Petru Vulcan, autorul volumului de versuri Trubadur prin tunelul timpului (localitate nemenționată, H.P., 2008), este pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe un ton sentențios-sumbru, deși adevărurile în cauză nu sunt decât niște truisme, din categoria „amorul e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer / De-un val în van ce piere, / Ne zbatem existența / În vis, dor și durere. // Și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la plecarea în Spania?“. „Păi, aproape tot satul!“ Mai că-ți vine să zici că n-ai simțit atâta empatie și solidaritate de la meciul România-Argentina, din 1994. Firește, comparația cu fotbalul e pe buzele tuturor invitaților din „platouri“. Adrian Păunescu declamă, grav, pierderea valorilor. Daniel Buzdugan e mai detașat. Încrâncenat pare a fi Florin Chilian. Mi se pare că-l aud și pe Mădălin Voicu. Cineva acuză cetățeanul român că nu mai știe să se bucure de un succes. Toată țara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Promisiuni care se repetă, de altfel, la fiecare început de an din acest mandat. „Anul trecut a fost al marilor programe culturale - Capitala Culturală Sibiu, Festivalul «George Enescu» și programul «PromoCult». 2008 va fi anul marilor investiții în infrastructură“, a declamat ministrul. „Cultura cunoaște o majorare sensibilă a fondurilor, atât procentual, cât și concret. Primim 1% din PIB, în condițiile în care Guvernul estimează că bugetul statului va fi mai bogat decât anul trecut. Pe lângă aceasta, mai așteptăm bani și din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]