1,229 matches
-
În fața Comitetului Central nu mai ajung blindatele care ar trebui să-i ofere protecție. Cuplul dictatorial și membrii politici apropiați trăiesc cu speranța că măcar elicopterul prezidențial va ateriza pe acoperiș, ca să-i salveze in extremis. Fuga e rușinoasă, elicopterul decolează În momentul În care În clădirea Comitetului Central manifestanții, Îmbătați de această victorie neașteptată, Încep devastarea. O lovitură din interior, pentru un paranoic de proporții precum Ceaușescu, e o teamă comună pe o lungă listă. Are un plan B pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Comitetului Central manifestanții, Îmbătați de această victorie neașteptată, Încep devastarea. O lovitură din interior, pentru un paranoic de proporții precum Ceaușescu, e o teamă comună pe o lungă listă. Are un plan B pentru orice situație. Elicopterul În care a decolat cuplul dictatorial ar trebui să ajungă la TÎrgoviște, după un scurt popas la Snagov, unde i se raportează telefonic situația și Își pregătește În grabă strategia de scăpare, bazîndu-se pe puținele forțe care i-au mai rămas fidele. Tot acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de instrucție la tunuri. Șase săptămîni În care țevile enorme au măturat cerul și pămîntul În căutarea unor ținte imaginare, fie bombardiere germane din filme americane de război, fie elicoptere cu teroriști - sau, mai simplu, urmărind MIG-urile care, după ce decolau de pe pista aflată la mai puțin de 300 de metri, țîșneau spre cer. Dacă la Începutul perioadei de instrucție țevile se mișcau delicat și greoi, ca niște gîturi fragile de girafă, sub ceruri vineții din care ningea rar și congelat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noi de metrou, stadioane olimpice și mii de spații verzi: autoritățile de la Beijing 2008, au investit mai multe miliarde de dolari în infrastructura orașului; un efort financiar pe care China spera să-l rentabilizeze rapid. Între timp, turismul refuză să decoleze în capitala marelui imperiu galben); -ceremonia sportivă și sistemul de relații între sport și societate trimite spre o memorie genealogică (originea sportului ca disciplină universitară și a societății drept modernizare a imaginarului); -ceremonia sportivă comentează: despre problemele generale de societate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
noi de metrou, stadioane olimpice și mii de spații verzi: autoritățile de la Beijing 2008,au investit mai multe miliarde de dolari în infrastructura orașului; un efort financiar pe care China spera să-l rentabilizeze rapid. Între timp, turismul refuză să decoleze în capitala marelui imperiu galben); -ceremonia sportivă și sistemul de relații între sport și societate trimite spre o memorie genealogică (originea sportului ca disciplină universitară și a societății drept modernizare a imaginarului); -ceremonia sportivă comentează: despre problemele generale de societate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Hollywoodul într-un fel de Eldorado aparte. Chiar și eșecurile artistice sunt privite cu gelozie dacă au adus notorietate. La aeroport, Doru mi-a adus copia unei scrisori mai vechi, care s-a rătăcit prin hățișurile poștei. O deschid după ce decolăm. Avem un fel comun de a fi absenți. Sentiment de generație?" se întreabă el, adăugând că a trecut, la rândul său, printr-o "febră a miturilor". Undeva, în galeriile memoriei, se luminează imaginea noastră, în-tr-o după-amiază bucureșteană. Suntem mult mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
În avion, în drum spre Washington Totul în America este la alte dimensiuni decât cele cu care suntem obișnuiți. Până și obezitatea! Lângă mine se află o doamnă cu un apetit insațiabil și cu un volum pe măsură. De când am decolat, "se hrănește". Nicăieri n-am văzut obezi atât de mulți, ca aici, și de dimensiuni atât de ciudate. Se pare că Europa nu poate concura cu America nici măcar în această privință. Obezii europeni sunt, pe lângă cei americani, aproape "normali". Există
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
N-am prea mare încredere în entuziasmul lui și-l grăbesc cât pol El insistă să mănânc liniștit, căci "avem timp berechet", dar nu mă dau bătut. Ceva mă face să fiu precaut. Plecăm la unu și un sfert. Avionul decolează la trei. Avem, deci în fața noastră o oră și trei sferturi. Cristian B. nu se grăbește. Cedează politicos, la toate intersecțiile, prioritatea și ține să-mi explice orice poate prezenta interes, pe drum, ca un ghid. Vrea să-mi facă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scoțându-mă oarecum din necunoaștere. Mai rar prieten de talia lui... Să-mi trăiască, spornic, pentru că, deși bolnav, continuă să lucreze cu energii sporite punând în pagină noi volume la care lucrează... tinerește. Vineri, 11 septembrie 2009. Astăzi Mariana va decola din București pentru Paris pentru încă un an încărcat de doruri multe, dar și de speranțe. Cu un calm stăpânit mă sună puțin după ora opt. Așteaptă să-i coboare bagajele și să plece mai devreme la aeroport, pentru a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
numea Juan Lucas Îmbrățișînd-o pe mama, sărutînd-o cu tandrețe și spunîndu-i că dacă stătea mai mult avea să vină să-i facă o vizită În Statele Unite. Pe urmă Juan Lucas, Vilma și Carlos Îi duseră pe terasă ca să vadă cum decolează avionul și le făcură cu mîna mamei și Cinthiei. „Uite-le acolo!“ strigă Bobby, primul care le văzu străbătînd pista de decolare și Întorcîndu-se ca să-și mai ia o dată rămas-bun, Susan tot cu ochelarii de soare ascunzîndu-i ochii și Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spri ji niți de o masă de șah din ciment. Am condus-o acasă, ca-ntotdeauna, ne-am sărutat ca-ntot dea una, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul ei a decolat de pe o pistă acoperită de brumă, în acea toamnă (deja) a lui ’86, fără ca privirile mele să-l urmărească pierzându-se pe cerul înnorat. Ea avea să locuiască de-atunci la Haifa, oraș mai potrivit ca nume cu părul și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și ea. La Centrul Aerian Ferd, așteptând avionul către Orașul Imperial, se așeză în diverse locuri cu vizibilitate mai bună și o căută din ochi pe Lucy Rall. Dar, în mulțimea care se înghesuia spre și dinspre avioanele interstatale, care decolau și aterizau în flux continuu, era prea greu s-o zărească, iar imensul aparat în care el trebuia să se îmbarce ateriză prea curând. Cayle era cuprins de o emoție extraordinară. Gândul la fată trecu pe planul al doilea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
plină de jivine... ― Fără chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat abia se ținea pe picioare și inginerul își îndulci glasul: Am devenit superstițios... ― V-aș propune să ne grăbim. Dacă începe ploaia, nu mai putem decola. Șerbănică Miga se agăță de brațul profesorului. ― Unde crezi că ne duc? ― Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa a fost pe vremuri la Constantinopol. Bazarul i s-a părut foarte gălăgios, necivilizat și murdar. Orientalii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ÎN CIVIL ȘI EL ÎI APRECIE DREPT SPECTATORI INTERESAȚI, MAI DEGRABĂ DECÎT PARTICIPANȚI. OFTĂ, VĂZÎND CĂ FEȚELE LOR NU TRĂDEAZĂ NICI UN FEL DE SUSPICIUNE. RĂSPUNSE: FĂRĂ ÎMPOTRIVIRE. BĂRBAȚII ÎN CIVIL SE STRÎNSERĂ ÎN JURUL LUI ȘI-L DUSERĂ SPRE AUTOAVION. APARATUL DECOLĂ RĂSUCINDU-SE BRUSC PE O PARTE, DATORITĂ UNEI MANEVRE PRIPITE. PIERZÎNDU-ȘI RĂSUFLAREA, HEDROCK CĂZU PE SCAUNUL DE LÎNGĂ OMUL CARE-I DĂDUSE PAROLA ARSENALULUI PENTRU ZIUA RESPECTIVĂ. DUPĂ VREUN MINUT ÎȘI RECĂPĂTĂ GLASUL, ȘI SPUSE CU MULTĂ CĂLDURĂ: \ O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-o puternic cu el în cap de mai multe ori pe Aurica. Cum în apartament nu mai era nimeni, cu cele găsite în locuință, un cuțit, o băiță din plastic, s-a apucat și a dezmembrat cadavrul, după care a decolat țesuturile moi de pe oase, mai puțin de pe față și de pe labele picioarelor. Organele interne și țesuturile moi ce au rezultat de pe oase le-a împachetat în sacoșe și le-a transportat până la Milcov, aruncându-le în apă, iar oasele le-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
șansă președintelui-mareșal. Cu câteva ore înainte ca armata revoluționară să se apropie de oraș, Amin Barra pregătea febril bagajele cu care avea să părăsească Azania. Mai departe, pe aerodromul din marginea palatului prezidențial, un avion își tura motoarele, așteptând să decoleze. Pe aripile sale se zărea emblema Borduriei - în jurul navei, un doctor Simba mai înfricoșat ca niciodată se agita frenetic, dând ultimele instrucțiuni. Nimic nu putea egala, în acest final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
saci de ciment și cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în iarbă. Dar ambițiosul candidat la zbor nu se lăsase. S-a ridicat din iarbă și s-a pus din nou pe treabă. Cerul îl aștepta. Trebuia să ajungă la întîlnire. Și a ajuns. A devenit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai e și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am văzut un om întins pe jos. M-am oprit și m-am uitat. Era grav
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau care zboară deasupra vulcanilor în erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. "Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă." Și era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai. stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... Înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum. curg stelele... Înainte să... ... sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! "Ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât Arizona sau orice alt loc, viitorul era cel În care se stabilise și pe care Îl numea casa lui - o casă cu ușa din spate, ce dădea spre trecut, Închisă. În avion Mustafa era vizibil gânditor și distant. În timp ce decolau stătea nemișcat și nu și-a schimbat decât foarte puțin poziția după ce au atins altitudinea de zbor. Se simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
normal sau pentru un agorafob vindecat sau pentru un agorafob care ține un cîine În lesă - Îi spuneam șoferului să mă ducă la celălalt capăt al Parisului, sau exclamam cu un aer neliniștit: „La Orly! Să ne grăbim! Avionul meu decolează peste cincizeci de minute!“ și, de Îndată ce suma Înscrisă pe contor era suficient de mare, spuneam: „Mi-am uitat pașaportul!“ (În versiunea plecării spre Orly) sau: „Am un drum mai urgent de făcut, du-mă Înapoi la Odéon!“, asta ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fără să te gîndești la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat de tot și să urmărești ore în șir sinele de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu vederea în fața întinderii nesfîrșite de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]