520 matches
-
de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întâmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sunt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe scaun și apropiindu-mă de unul din pereți mă întrebam dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dată Fiara din junglă, În 1903, și Volmul XVII din ediția newyorkeză, În care a fost republicată În 1908. În cele din urmă, Îl alege pe primul, mai puțin gros și intimidant prin Înfățișare. Legătura de pânză roșie s-a decolorat odată cu trecerea anilor, dar literele aurii au rămas strălucitoare. — Atunci poftim, Minnie. În seara aceea, Minnie se duce la culcare devreme, luând cartea cu ea. În locul luminii electrice, aprinde o lumânare pe noptieră, pentru ca ceilalți locatari ai casei să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se gândea că punctualitatea e o virtute, numai că, din păcate, rareori ai cu cine s-o împărtășești. Apoi Fiona a ridicat privirea. Alison intrase în cafenea și se uita agitată către celelalte mese. Arăta splendid. Părul șaten cu șuvițe decolorate de soare, tuns în stil bob, încadra fața bronzată, de culoarea mierii, cu pistrui mulți pe nasul imposibil de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut cu mâna și i-a zâmbit larg. —Mă bucur foarte tare că ai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
purtându le), pentru că “am cerut” prea mult de la ele, hainele mele dragi, pantalonii mei iubiți și sacoul meu deosebit au Început, după cum era de așteptat, să se uzeze. Puțin câte puțin, azi un pic, mâine și mai mult, s-au decolorat ușor, s-au uzat vizibil, au... Îmbătrânit. Am Început să le port mai rar, doar pe la serbări, simpozioane ori sesiuni de comunicări științifice (În oraș, În zilele libere ori prin concedii nu le mai Îmbrăcam deloc). Și, cu toate acestea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lipit urechea de pieptul său. Mirosea a iarbă și a ceva ars. Nu distingeam niciun sunet. Doar tăietura aceea adâncă și neagră, cu puțină apă În ea, mă Înspăimânta cumplit. Ochii i se acoperiseră cu o pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de pe tapet și-a elefanților suflați cu aur. Spațiul comercial de alături era neocupat - un cavou de beton, un segment de spațiu-timp abandonat. Crawford păși peste ambalaje de țigări și bilete de loterie rupte ca să ajungă să citească un anunț decolorat despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mînă cu inscripția „De vînzare“ atîrnau din balcoane, ceea ce m-a făcut să presupun că dezvoltatorii olandezo-germani vînduseră proprietățile la preț redus. — Hai la casa aia de pe dreapta - aia cu piscina golită. Îmi indică o vilă micuță cu o tendă decolorată atîrnînd deasupra curții. Pe un cadru pentru uscat rufe era expusă la soare o colecție de bluze vulgare și lenjerie ieftină. — Mă Întorc În zece minute. Ăștia au nevoie de oarece consiliere artistică... Băgă mîna În geantă și scoase valijoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe Ahmandin, se priviseră ochi în ochi. Pentru ea, Președintele era un Khoshtip, cu un zâmbet cuceritor. L-ar fi tuns, l-ar fi bărbierit, i-ar fi pus pălărie de culoa rea gălbenușului crud. Era negricios, l-ar fi decolorat, îmbrăcându-l într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni. Cei doi invitați aduseseră fete și toate își doriseră, din tiparele ei, măcar un fular sau niște garnituri de manșete
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sul și o strecurasem sub cingătoare. Hans ne aștepta cu brațele deschise la intrarea în cartierul Regola, pe unde ne preumblaserăm odinioară și care nu mai era acum decât un șir de ruine arse. Purta o tunică scurtă și sandale decolorate; pe cap avea o cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
roditori, căci întreg ținutul e mănos. Șoseaua trece printre livezi de măslini și holde, nu prea departe de casa lui Salazar. Pe aici, verdele puternic cu ape metalice, începe să domine peisajul. Au dispărut nuanțele palide din Sud, verdele acela decolorat de soare, biruit de argilă și nisip după cele dintâi secete. Aici văzduhul e mai dur, culorile mai precise. Se văd în zare spinările roșcate ale masivului Caramulo. Se știu astăzi prea puține amănunte despre copilăria lui Oliveira Salazar. Dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Coliba unchiului Tom, ceea ce m-a făcut să pun cu el un rămășag de pe urma căruia am câștigat boxul lui. După aceea evita să se refere În prezența mea la vreun personaj sau subiect literar. Era foarte sărac și uniforma lui decolorată de universitate degaja un miros ciudat, de praf și de eter, nu tocmai neplăcut. Avea maniere alese, o fire blândă, un scris de neuitat, tot numai spini și țepi (cum n-am mai văzut decât În scrisorile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îndoială Îl Înfățișa pe nefericitul frate al Louisei Pointdexter (și probabil unul-doi coioți, dacă nu cumva confund cu Împușcătura mortală, o altă povestire de Mayne Reid), a fost atât de mult timp expus imaginației mele Înflăcărate, Încât acum s-a decolorat complet (fiind Însă În mod miraculos Înlocuit de realitate, după cum notam când am tradus acest capitol În limba rusă, În primăvara anului 1953, și anume, de priveliștea pe care am zărit-o de la o fermă pe care tu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
parțial, acoperit impecabil cu stuf, și să fie deschis către briza oceanului, chiar dacă asta Înseamnă distrugerea la cote alarmante, din cauza sării marine, a antichităților maure. Casa Papa, cum poreclise Lauren casa tatălui ei, este un castel mexican spoit cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată la patru ace Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În camera aceasta. Decorațiunea va fi chiar priveliștea. Ia uită-te la ea! Milton avea, desigur, perfectă dreptate. Am traversat camera și am deschis glasvandurile, care dau În trei Încântătoare balconașe ornamentale. De acolo, tot ce se vede sunt vârfurile decolorate de soare ale copacilor din Washington Square, iar deasupra lor - nesfârșitul cer albastru. M-am gândit Însă că totuși se ajunsese prea departe. Mi-am reamintit că nu voiam un decorator. —Milton, nu cred că-mi permit să te angajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îi ajungea până În ochi, acoperindu-i pe jumătate fața, ceea ce Îi dădea un aer și mai cool. Nu putea să aibă mai mult de cincisprezece ani. Îl cunoști pe Henri? Întrebă Lauren, făcând cu ochiul. Era Îmbrăcată cu niște pantaloni decolorați din cord și cu un pulover foarte mare din cașmir. Părea extraordinar de relaxată, În comparație cu ultima dată când o văzusem. —Ooo! Vin fiert! Mmmm, ce bun. Henri o să mă prezinte tuturor minorilor frumușei de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
al vieții este iubirea. Fără talent clachezi și în dragoste. Gelozia nu este, de fapt, decât o prea zbuciumată declarație de dragoste. Iubirea eșuată se poate salva în stimă, ori chiar în prietenie. Principala obligație a vieții e să mai decoloreze putin moartea.. Rolul insomniilor constă, printre altele, și în pritocirea clasamentelor sentimentale. Distribuită homeopatic, iubirea ar putea să ne ajungă toată viața. Fiecare bărbat îndrăgostit are coasta lui de Azur. După ce apare adulterul, căsnicia devine o instituție secod-hand. Monotonia poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de speranțe. Moartea are proporții catastrofale. Pentru că fiecare individ este un univers. Cerul nu are deci nevoie de cadavrele noastre. Deocamdată invincibilă cu adevărat nu este decât moartea. În absența morții, viața ar putea fi o nesfârșită frivolitate. Iubirea mai decolorează puțin ... moartea. Drumul spre misterul morții trece prin mizerie. Moartea este egală pentru toți. Posteritatea nu. Suferința acomodează trupul cu neființa. ETC Presa - singura putere care nu este votată, ci uneori, doar cumpărată. Acuzăm justiția, dar beneficiem uneori de inechitațiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
garsoniera de jos de lîngă intrare e dată de perete dinăuntru vine o lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi fac curaj și intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e Întins nea Dumitru În haine negre de ginere „s-a dus doamnă s-a stins azi noapte ca un pui de găină cine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel de stihuri „Tu care ești pierdută În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles pentru o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă aflam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
300 sute dă oameni, eh? — De, ar trebui să ajungă, dar — Mai s-atașează, n-ai grijă, că vin alea borțoasele și țiganii cu toată liota și schilozii ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te uiți la ele ce pricăjite sunt? Vai de șoferu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plină cu puchiței albi de vopsea. În ea ședeau, băgate strîmb, fotografii de-ale lui nea Manalache: militar, de mînă cu nevasta, în postură de nun mare. În fiecare stă țeapăn și holbat, numai urechile erau blegi. Sub ramă se decolora o ghirlandă de flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
menajamente în fața primejdiei de-a pierde ceea ce avea sau câștigase ! Dar nu apucase a-i spune nimic atunci. Lucian mai adăugase ceva înainte de-a se despărți, nu-și amintea ce anume. Obosise, amurgul duminicii placide, căldura puturoasă și grea decoloraseră fiecare clipă. În ce lume trăim, cine a inventat-o, cine, și totuși, iată, zâmbea, cu ochii închiși, sub pleoape pulsa chipul vreunei madone florentine. Lumină, armonie, intensitatea. — Marele gol care se cască în noi îl umple fiecare cum poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
respectabile orașe de provincie din regatul român dintre cele două războaie. Poate că la asta și aspirau când au fost construite, rostul lor de acum fiind mai greu de ghicit Întrucât obloanele sunt trase peste uși și ferestre, pereții sunt decolorați și coșcoviți, nici un fel de panou nu se află deasupra ușilor (nici cu C.E.C., nici cu ADAS, nici cu Telefoane, nici cu Farmacia nr.), scările sunt aproape În Întregime acoperite de praful (și noroiul, când plouă) aruncat de camioanele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]