631 matches
-
atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi din piele, simțind un nod în piept, căci mi-l aminteam pe Hugo spunându-mi cu asprime că nu-mi mai vin bine și că ar trebui să-mi fac altă pereche. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luat în considerare. Grayling Hotchkiss. Bradford Todd. Strâmbându-se, Alice s-a ridicat ca să se întoarcă la birou. Mai târziu, în cursul după-amiezii, o blondă a intrat țanțoșă în biroul lui Alice. Capul părea să-i iasă direct dintr-un decolteu adânc și alb, iar gura vopsită cu ruj roșu purta o expresie bosumflată și defensivă. — Vrei niște cafea? i-a oferit Alice. Nu e nimic rău, s-a gândit ea, să fii civilizat. Era însă limpede că Amanda Hardwick avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea la fel de calmă. Iată personificarea curvei carieriste, care urăște copiii, și-a spus singură. Păcat că Sherry nu era acolo ca să vadă originalul în plină acțiune. Amanda s-a aplecat peste masă, oferindu-i lui Alice o perspectivă privilegiată asupra decolteului ei. — Uite ce e, fetițo, a scuipat ea, tu înțelegi cu cine ai de-a face aici? Eu sunt ziaristavedetă a Intercorp-ului, OK? Iar tu cine mama naibii ești? Ești o hârțogară fricoasă, lingușitoare și leneșă de la nenorocitul de departament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
doar să-și păstreze poziția verticală. Charlie nu mânca aproape niciodată și de aceea nu prea rezista la băutură. Și, în general, nu-i prea rezista nici lui Hugo. —E simplu atunci când știi cum. Hugo a aruncat un ochi spre decolteul amplu al lui Charlie, în timp ce ea dădea peste cap și restul de șampanie. Lansonul de față era destul de acidulat - personal, el prefera Laurent Perrier-ul -, dar mergea. Hugo simțea cum prin vene i se scurgea o stare de bine. Indubitabil, vânzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jucându-se cu părul cu o mână, și-a coborât-o pe cealaltă de-a lungul a ceea ce păreau, datorită tocurilor, niște picioare imposibil de lungi. — Nu mi-ai spus că vii... Hugo a înghițit în sec și a tăcut. Decolteul Amandei era o adevărată prăpastie. Palid, mătăsos și tremurând ușor, decolteul avea aspectul a ceva în care un bărbat poate cădea, ca să nu mai fie găsit niciodată. Uitându-se la el și lingându-și buzele, Hugo și-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe cealaltă de-a lungul a ceea ce păreau, datorită tocurilor, niște picioare imposibil de lungi. — Nu mi-ai spus că vii... Hugo a înghițit în sec și a tăcut. Decolteul Amandei era o adevărată prăpastie. Palid, mătăsos și tremurând ușor, decolteul avea aspectul a ceva în care un bărbat poate cădea, ca să nu mai fie găsit niciodată. Uitându-se la el și lingându-și buzele, Hugo și-a spus că i-ar plăcea să fie acel bărbat. Când Amanda și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Șocat, s-a prăbușit în genunchi în fața ei, inspirând profund în timp ce-și căuta cuvintele. —Eu nici măcar nu știam că încercăm... Nici n-am încercat, a intervenit Amanda. Dar încercăm acum, l-a lămurit ea trăgându-l către prăpastia decolteului. Dispărând în adâncul lui, Hugo a simțit cum uluirea i se combină cu dorința sexuală. Nici o secundă nu bănuise că Amanda ar fi putut avea măcar un os de mamă în ea. Maternitatea, a declarat gâjâit Amanda, lipindu-și sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la nașterea copilului. Cu toate acestea, femeia care aștepta în fața ușii încă nevopsite de la numărul patru nu semăna deloc cu blonda gen Carry Onpe care și-o imaginase Hugo. Tipa nu avea nici uniformă strâmtă, nici ciorapi negri și nici un decolteu generos. Femeia cu pricina era mai curând solidă, lată în umeri și înaltă, cu gambe groase, cu mâini mari și cu o față, s-a gândit Hugo, ca ieșită dintr-un film despre o epocă istorică deosebit de întunecată. —Dumneavoastră trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a întors. —Ei! Iată-i pe cei doi! a declarat ea cu o voce de sirenă de ceață, pe care Hugo și-o amintea de la cursul prenatal. Când Laura a început să țopăie către ei, Hugo a observat că decolteul continua să fie trăsătura ei cea mai distinctivă. La fel de agresiv, amenința să facă să sară toți nasturii costumului. Laura a cuprins-o pe Amanda într-o îmbrățișare parfumată. Când bărbia i s-a așezat pe umărul sacoului Amandei, Laura i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
început Hugo, însă Amanda l-a întrerupt imediat. Deci, ai venit să faci cumpărături de Crăciun? a întrebat-o ea veselă pe Laura. —Îmmm, nu neapărat. Laura s-a ridicat în picioare cu țigara în gură și și-a aranjat decolteul mai bine. Apoi a rânjit enigmatică. Dar presupun că ai putea spune că e un cadou de Crăciun. Apropo, a sărit Amanda. Vreau să-mi fac programare pentru niște ședințe de destresare postnatală la centrul de frumusețe înainte de Crăciun. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prins, fără putința de a fi clintit, de piciorul lui Hugo. Asta spre amuzamentul mamelor care coborau în grabă scările. — Fir-ar al dracului! a bolborosit Hugo. Sunt un adevărat Mr. Bean al părinților. —Bună, frumosule! Ea. Complet echipată, cu decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei matinale. —Bună, Laura, a răspuns Hugo înțepat, scuturându-și agitat picioarele prinse în capcană. Ce mai faci? Mult mai bine acum că te văd pe tine, sexosule. Au trecut secole. Laura și-a unduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată prin decolteul adânc și lipindu-și, mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-a ridicat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
regreta acum cu amărăciune momentul de nebunie milostivă care-l determinase să accepte cafeaua. S-a decis să pună capăt întâlnirii cât de repede posibil. Când se întoarce Amanda? Coatele Laurei erau așezate pe masă, iar între ele se odihnea decolteul. Destul de mulți dintre clienții de sex masculin îi aruncaseră priviri piezișe. —Să se întoarcă? Ăăăă... Ar fi trebuit să-și dea seama că Laura avea să-i pună cea mai grea întrebare. Cea fără răspuns. Dar de unde era să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nas mare și tocuri înalte a venit înspre ei, clămpănind pe podeaua holului. —Huuuuuugoooooo! a exclamat Laura, învăluindu-l într-un sărut elaborat. Hugo mai curând simțea decât vedea uluirea lui Alice. —Bună, Laura, a murmurat el extrăgându-se din decolteul femeii. Ce surpriză să te întâlnesc aici! Ochii strălucitori, încărcați cu mascara, au clipit întrebător de la Hugo la Alice. Gura rujată gros a desenat un zâmbet conspirativ. Hugo și-a amintit, cu un sentiment de disconfort, că acesta era același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
puțin, puseseră capăt nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele mai recente odioșenii comise de Fergus. Hugo plecase cât putuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trezise și se holba admirativ. În schimb, femeile îmbrăcate în haine caramel o examinau pe Alice cu ochi geloși, abia întredeschiși. —Bună! Îți place noua mea înfățișare? Alice s-a aplecat și l-a sărutat pe Hugo pe obraz. Din decolteu s-a năpustit asupra lui Hugo un val delicios de parfumuri specifice centrelor de înfrumusețare. —E fantastică, i-a răspuns el cu sinceritate. Deci, a fost bine la centrul de înfrumusețare? — M-am cam lăsat dusă de val, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și nu mai aștept de la el ceea ce nu poate să-mi dea. Și, pe parcurs, sper c-am să ajung să mă cunosc mai bine și pe mine. C-o să descopăr cine se ascunde sub tona de machiaj și sub decolteu. Și în spatele alcoolului, a adăugat ea cu un zâmbet plin de regrete. Hugo n-a zâmbit însă. — Se pare că ești destul de ocupată, a remarcat el cu acreală. —Mai am drum lung de parcurs. Asta e clar, a recunoscut Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul cu lănțișorul de aur de care fusese agățat un medalion oarecare. Spatele femeii nu era gol, astfel încât niciun bărbat din încăpere nu-și putea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
distanță și cu un aer vinovat. Fără să ridice o singură secundă capul de pe propriile ei foi, caiete sau de pe propriul ei laptop, Domnișoara ri număra incursiunile pe care privirile mele le făceau pe fața ei, pe gîtul ei, pe decolteul ei. — Unu, spunea Domnișoara ri la prima mea incursiune, legitimă de altfel. Continua apoi să-mi numere tentativele de intrare în contact vizual cu corpul ei, cu o precizie de meca nism nuclear (există un astfel de ceas undeva și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vorbea acum tare și în același timp, iar domnul Kuntz îi amuza pe toți parodiind la saxofon La Marseillaise într-o versiune jazz. Brusc mi se păru că o văd și pe Domnișoara ri acolo, cu un trandafir albastru la decolteu, amuzată și veselă, ascultînd perorațiile unui bătrînel după toate aparențele extrem de încîntat de ceea ce spunea. — Un road movie la Dorohoi, iată ce-ar fi trebuit el să scrie. Fraza ajunse la urechile mele ca prin vis, nu mai știam din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decoltat". El: "Asta-i o nebunie". Ea, arătîndu-și sînii: "Prea slabă aici". El: "Asta nu-i nici o problemă". Ea (întrerupîndu-l): "Eu mă văd mai bine, sînt prea slabă aici" [același gest că precedentul]. El: "Înseamnă că nu puneți niciodată un decolteu?". Ea nu răspunde și cere să încerce un tricou declarînd: " Am să-l încerc fără nimic pe dedesubt". Dezamăgită, renunță" [Peretz, 1992, p. 69]. Codificarea notelor reținute se urmărește în lumina acestui caz: două întrebări, puse în stadiul de lectură
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu putea ajunge din urmă sânii căzuți. Bărbatul trăgea din țigară, cu ochiul pe jumătate închis, prețăluindu-l. Maca zâmbi către sfânta familie. — Hei, bună seara ! — Ce treabă ai tu ? răspunse hârâit bărbatul, mutându-și iscodeala de la un ochi la celălalt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vesel, deschis, redondant și neinfatuat. O mică deosebire de dozaj, și un om se distinge profund de un cvasi sinonim al său. Pomponescu semăna la umor cu o altă rudă, o mătușă dinspre mamă, care avea aceeași statură și purta decolteuri, preferând a sta în picioare, spre a-și expune întreaga siluetă. Pe cât era de solemnă corporal, pe atât era de sfioasă și de blândă. Mustața și-o mușca tatăl lui Pomponescu, care era însă foarte nervos și câteodată izbucnea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mînă; porc în murdărie, vulpe în viclenie, lup în lăcomie, cîine în nebunie, leu în pradă. Nu lasă că scîrțiitul pantofilor și foșnirea mătasurilor să trădeze biata-ți inima femeilor. Ține-ți piciorul departe de bordeluri și mîna de decolteuri, pana de registrul datornicilor, si desfide-l pe necuratu'. Mereu bate vîntul rece prin mărăcini. Face suum, mum; ei, delfine băiete, termină, lasă-l să treacă. (Furtună continuă) LEAR: Ei, ți-ar fi mai bine în mormînt, decît să-nfrunți
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
slabă și fâșneață ca un măturoi de lux ce nu-și găsea astâmpărul decât în mâna unui stăpân harnic care ar pune-o la treabă, mătușa mirelui, precum și mama miresei, cu o rochiță lungă ca un capot cu nasturi și decolteu în față, pensionară I.O.V.R., încă frumoasă, ce putea oricând să facă fericit un bărbat chiar și mai tânăr ca ea. Bătaia cu zăpadă a fost punctul forte al întregului program... "[...] 14 oct. 1964 [...] s-a născut Ana Maria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]