8,208 matches
-
îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele tot e-acum cît
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
formală fiind însă foarte departe de o cît de cît lizibila punere în practică a ipotezei formulate. Cu excepția unor diferențieri onomastice, personajele, aparținînd în general unei studențimi tîmpe și snoabe, cu aere intelectuale, nu sînt decat simple funcții într-un decor limitat, jargonul lor, creînd mai degrabă efecte de ridicol, decît de realitate. În cadrul estival al povestirii, cele două victime ale Zburătorului, fac însă figură aparte: solitari constitutiv, manifestînd, desi atît de tineri, înfiorate profunzimi reflexive, neputîndu-se integra comunității, ei își
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
ușile la respect/ agătîndu-le umbră lor șovăitoare?/ cîndva umblam/ prin toate casele unei străzi/ vorbeam cu oamenii de prin odăi necunoscute/ pe degete cu praful atîtor ferestre de pod/ de unde priveam în golul orașului/ acum/ grabă de a intra în decor/ mă anima fără să vreau/ pe masa printre pahare răsturnate zăresc o carte/ de vizita îngălbenita/ numărul de telefon refăcut cu cerneală/ e singurul care se mai distinge" (Cîteva încercări de a nu face nimic). Poetul se pune în paranteză
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. Între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent, fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
printre noi circulă astfel de oameni morți, care-au trăit cîndva în continentul somnului?". Sentimentul de inadaptare ia pînă la urmă înfățișarea părăsirii depline, forma vicioasă a unui expresionism însîngerat, catastrofic, de proporții continentale, denunțător de civilizații, criminal, în mijlocul unui decor mucezit, oglindă cruntă a vieții ce s-a iluzionat a se zbate în reflexul său estetic: " Noaptea părăsirea devine un viciu organic, secunde în care oamenii dispar, oase volatilizate în mari războaie invizibile, sînge transparent ca ferestrele unei atlantide decimate
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sale din Alpii austrieci, de la Klessheim, cîțiva pași de dans, o șotie pe care și-o îngăduie. În schimb, cel căruia îi plăcea să stea ore întregi în același fotoliu, dominînd cu privirea, de sus, panorama covîrșitoare a Alpilor înzăpeziți, decor wagnerian îmbogățit sonor de muzica aceluiași titan, punea la cale suprimarea a milioane și milioane de pămînteni, pentru "involuntara" vină de a se fi născut ceea ce erau. Dar ura primordială, obsesia sfredelitoare, viza o singură etnie, căreia îi anexase - forțat
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
dacă i-am putut citi pe chip satisfacția de a fi ademenit un adolescent, sau o nemărginită plictiseală, oricum mulțumirea de a căpăta cîțiva bani. Cred că în mintea mea nu mai era nimic decît graba de a ignora acel decor, pereții jupuiți, patul și rochia de un roșu țipător din care apărea acel chip cu trăsături grotești, mai de grabă o mască purtată de-a lungul străzilor din jurul cimitirului, la căderea nopții. Ce-mi rămînea decît să-mi arunc pe
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
lăsînd la o parte analiza conceptului care conține neîndoios o doză de preconcepție), prin "poezie feminină" înțelegem ilustrarea unei scheme din care fac parte afectivitatea intrinsecă (erotică și maternă), senzualitatea exacerbată, unversul domestic. Reperele ei sînt, așadar, ambianța emoțională și decorul fiziologic. Împrejurarea că multe poete se îndepărtează de acest canon îl poate, firește, invalida în realul textual, fără a-l suprima complet din conștiința noastră, care se poate raporta, de asemenea, la un real textual de factură "tradițională". În unele
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
ar trebui să manifeste rezerve. Și nu puține. Și, totuși, teatrul nu o face. Teatrul Național "I.L. Caragiale" București: O zi din viața lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru. Versiunea scenică: Ovidiu Moldovan. Regia: Vlad Stănescu. Muzica: Dorina Crișan Rusu. Decorurile: Ioana Creangă. Coregrafia: Roxana Colceag. Costumele: Adelina Pater. Distribuția: Alexandru Georgescu, Ovidiu Moldovan.
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc, de vis, de plonjare în fantastic, de magie și tenebre, de serenitate, de diurn și nocturn într-un amestec ciudat este dată de decorul construit, de Silviu Purcărete (descris pe parcurs), grandios și simplu, funcțional perfect, de luminile dumnezeiești care-l modifică parcă tot timpul și de muzica operei funebră scrisă de Vasile Șirli pe un libret semnat de Sade. Muzica originală a compozitorului
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
și a înșelătoriei, are două atribute esențiale: e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul impenetrabil
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
ar fi după el, toate spectacolele le-ar monta numai aici. Așadar, tînăra debutantă Ada Lupu și-a ales cu precizie totul: locul, piesa, distribuția, scenografii, coregraful - nume de primă linie a teatrului românesc. Costumele sînt făcute de Doina Levintza, decorul îi aparține lui Vittorio Holtier iar coregrafia lui Răzvan Mazilu. În rolurile principale: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache. Povestea este fascinantă, zguduitoare și incredibilă, în același timp. Un diplomat francez - Gallimard - este trimis în misiune în China
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
fără să reușească să găsească răspunsul la această întrebare. Spectacolul se bucură de prezența unor importanți oameni de teatru - Levintza, Holtier - și asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec, plecînd de la culorile și materialele costumelor, pînă la decorul multifuncțional și la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic și mai puțin emoțional. Florin Zamfirescu merge mult mai tare pe povestea de iubire în sine, accentuînd inocența în fața unei "femei" orientale
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
Jeanine Stavarache (tovarășa Chin) - completează cuplul în dimensiunea reală, nefuncționînd ca un simplu pandant: Helga - soția oficială și decorativă a diplomatului francez, tovarășa Chin - securistă vehementă și devotată regimului comunist. Rămîn două probleme, dintre care, cea de-a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puțin egală cu povestea cuplului în sine. Este o neînțelegere, o dizarmonie între gîndul scenografului și cel al regizorului. A doua: din punct de vedere regizoral, nu se înțelege foarte bine care a fost
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puțin egală cu povestea cuplului în sine. Este o neînțelegere, o dizarmonie între gîndul scenografului și cel al regizorului. A doua: din punct de vedere regizoral, nu se înțelege foarte bine care a fost motivația Adei Lupu pentru a
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
simte mîna sau "interpretarea" regizorală. Oricum, debutul Adei Lupu este interesant, se simte influența lui Hausvater pe lîngă care a ucenicit. Așteptăm să vedem cum va evolua. Teatrul Odeon: M... Butterfly de D.H. Hwang. Traducere: Ada Lupu. Regia: Ada Lupu. Decor: Vittorio Holtier. Costume: Doina Levintza. Coregrafia: Răzvan Mazilu. Distribuția: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache, Dan Bădărău, Elvira Deatcu, Constantin Cojocaru.
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
pîine necoaptă de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie cînd calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împînzit de furnici și plînge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). La mijlocul drumului dintre eu și non-eu, se plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
în chestiune e un amestec de simbolism (dezarticulat, prelucrat în laboratorul contemporan, căci și atracția către geometrie pleacă de la mistica numerelor practicată de poeții simboliști) și expresionism (izvorînd ca o sevă din dispoziția întunecată a poetului, din înclinația sa spre decorul apocaliptic): "Nevăzutul călător/ pornește ploaia/ care oxidează resturile/ din viața mea/ și isteria clopotelor/ și tristețea unui furnicar/ și desfrîul minții// apoi șterge urmele/ celor plecați să aducă/ smerenie/ apoi urlă plînge pentru/ moartea nebunului/ mare cît tot cartierul// mai
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
Radu Beligan și Liviu Dorneanu. Povestea este pusă în scenă de regizorul Gelu Colceag, oferindu-i actorului Ștefan Iordache șansa unui one-man-show, iar sieși, posibilitatea de a reveni, după mulți ani, la profesiunea sa de bază, adică aceea de actor. Decorurile montate pe scena Amfiteatru a Naționalului îi aparțin lui Puiu Antemir. Se sugerează de la început că s-a apelat la procedeul de "teatru-n teatru", mai ales prin cortina special montată, care atrage atenția aproape în mod ostentativ, pentru că Amfiteatru
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
Antemir. Se sugerează de la început că s-a apelat la procedeul de "teatru-n teatru", mai ales prin cortina special montată, care atrage atenția aproape în mod ostentativ, pentru că Amfiteatru nu are cortina tradițională, ca la scena à la italienne. Decorul lui Puiu Antemir are deopotrivă forța esteticului și eficiența concretului: fin, cu multe detalii încărcate de semne, dezvoltat pe multe planuri - masa de machiaj a actorului; decorul shakespearean, "teatru în teatru", scaunul victoriei sau al neputinței sau, cu alte cuvinte
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
ostentativ, pentru că Amfiteatru nu are cortina tradițională, ca la scena à la italienne. Decorul lui Puiu Antemir are deopotrivă forța esteticului și eficiența concretului: fin, cu multe detalii încărcate de semne, dezvoltat pe multe planuri - masa de machiaj a actorului; decorul shakespearean, "teatru în teatru", scaunul victoriei sau al neputinței sau, cu alte cuvinte, tronul lui Richard al III-lea; elemente ale vieții intime care sînt "însuflețite" de amintiri. Și funcționează impecabil, fiind mereu "mînuit" de tot felul de sfori, ca
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
în adâncul scenei, eroii în primul plan. Manevra presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două fulare. Unul roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
memoria vîntului se ivește/ o catedrală neterminata/ ei și!.../ nu mă mai mir nu mai pun întrebări nu mă mai doare" (ibidem). În schimb e capabil a-și asuma golul, a și-l obiectivă, ca într-un coșmar în care decorul, epica, deznodămîntul țin de emanația eului străin sieși. Eul își conține propriul abis, de care ia cunoștință cu stupefacție: "n-am știut ce să zic/ n-aveam nici o scuză. m-am aplecat/ peste marginile mele că peste marginea unei prăpastii
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Incalificabilul" Stanley Kubrick a aparținut familiei marilor cineaști incomozi, - Stroheim, Griffith, Sternberg, Welles... Lumea lui Kubrick, aceea a violenței și a nebuniei umane, se dovedește de o mare actualitate, iar modul lui Kubrick de a filma, de a gîndi imaginea, decorul, muzica - de o mare modernitate. Se poate presupune că Stanley Kubrick face parte dintre acei artiști care influențează mai mult după moarte decît în timpul vieții, si a caror importantă va crește în secolul viitor. Pînă atunci, Kubrick rămîne unul dintre
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]