1,118 matches
-
și formînd o clauzulă la fel cu sînteți niște ștrumpfei de treabă. "Așadar, avem dea face cu o frază care transcrie o asamblare de două clauzule, sau perioadă binară" (1989: 113). Deși am renunțat să vorbim despre pragmasintaxă și clauzulă, decupajul nostru în enunțuri minimale este foarte apropiat. Noi descompunem această perioadă binară în două propoziții legate printr-un conector concesiv: [CU TOATE CĂ p-e1, q-e2]. Insistăm printre altele asupra faptului că cele două enunțuri sînt inseparabile de o propoziție non-q (e0), implicată
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nonperiodic în sine, dar cuprins într-o perioadă concesivă care face din cele două fraze tipografice [P1 + P2] și din cele cinci enunțuri, membrii unei unități de sens de aceeași orientare argumentativă ca și subtitlul T63a. Pentru a utiliza metoda decupajului perioadelor la scara unui text2, să revenim încă o dată la exemplul din La Bruyère, deja studiat. 1.2. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <5> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de propoziții "de avanpost", "situate chiar pe linia de demarcație pe care se înfăptuiește alternanța (succesiunea) subiecților vorbitori" (1984: 279). Aceasta ne conduce la completarea schemei 16: Schema 18 Trecînd de la o depeșă la un fapt divers complet, să examinăm decupajul posibil al acestui articol din Libération (13-14 octombrie 1984): T70 IRA revendică atentatul de la Brighton: 4 morți și 30 răniți GOD SAVES MAGGIE [P1] Ora două cincizeci dimineață, ieri, în orășelul Brighton, în sudul Angliei. [P2] La barul din Grand
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cel puțin trei moduri perceptuale: mirosul, văzul (Q1) și gustul (Q2), în catrene, mirosul, văzul (T1) și mirosul, auzul (T2), în terține. Deși amorsată printr-un refuz de a privi (v. 1), această descriere perceptuală este saturată de multiple percepții: Decupaj poetic: Catrene Terțina 1 Terțina 2 Fraze tipografice: P1 P2 Percepție olfactivă: v. 1 și 2 v.9 v.12 și 13 Percepție vizuală: v. 3 8 v. 10 și 11 Perceție gustativă: v. 6 Percepție auditivă finală: v. 14
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
134, ESPLA, 1956, p.213) Aici avem de-a face cu două mari perioade de 8 versuri și o încheiere în doi timpi (1015-1016 și 1017-1019). Din lipsă de spațiu, subliniem numai cu bold și în capitale unitățile implicate în decupaj și legările diferitelor perioade ale textului. După o frază de tranziție (998), urmează două perioade narative a cîte opt versuri care constituie corpul tiradei Iuniei (999-1006 și 1007-1014). Urmează apoi o perioadă concluzivă de două versuri corespunzătoare unui cuplu de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sancțiunea lui "Ei, și?" manifestă din partea naratorului o proastă anticipare a capacităților interpretative a auditorului său. Să adăugăm, pentru a încheia, că porțiunile de text pot fi rezumate sub formă de blocuri tematice. Am putut vedea importanța acestor blocuri în decupajul textului despre pădurea ecuatorială. 3.2. Macro-act de discurs (explicit sau implicit) A înțelege un text înseamnă și a putea răspunde la o întrebare pragmatică: de ce, în ce scop, cu ce scop argumentativ a fost produs acest text? Înțelegerea acțiunii
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nesigure, acesta orientează intriga. Cum întîmplarea nu are ca nod despărțirea părinților și a fiului lor, Borges deplasează intriga în direcția problemei identității narative. Dacă nu am ține neapărat să respectăm cu scrupulozitate litera textului lui Borges, am putea accepta decupajul lui Caillois. Organizatorul temporal "după ani lungi" deschide nodul-Pn2, tot așa cum "Brusc" [e8a] deschide deznodămîntul-Pn4. Fraza P4 și cursul evenimentelor sînt întrerupte de o paranteză care întărește, așa cum vom vedea mai departe, cadrul mediativ al lui Pn0. Putem considera această
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
seama schema divizibilă în cinci; aceasta ierarhizează relațiile, de altfel cronologice și liniare, între cele cinci momente (m) al oricărui proces din interiorul unei secvențe (sau al unui întreg text): Aplicarea acestei scheme la Colomba, propusă ceva mai sus, realizează decupajul următor, mai aproape de ansamblul rezumatului decât silogismul: Pn1 = [a] + [b] = Fericirea lui Orso și mândria rănită a Colombei (de unde cererea adresată lui Orso) într-o situație inițială tip care reunește trei actori din perspectiva a două căutări cu legătură între
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
digresiunile evaluative ale personajului-narator și de parantezele comentarii ale naratorului-autor. Poate fi divizat totuși în două secvențe, în funcție de același procedeu al inserției pe care-l regăsim în Cei drepți de Camus. Din lipsă de spațiu, mă voi rezuma la detalierea decupajului narativ pe care îl propun și a cărui dinamică permite evidențierea strategiei narative a unui personaj vorbăreț și lăudăros, care crede că dă o veste bună soției lui, veste despre care ea aflase deja, și care nu-și dă seama
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
oi așa bezmetice! De atunci, iepurii au obiceiul să stea toți laolaltă și să meargă săltând pe picioarele din spate. A. Desjacques și T. Soukhbaatar, Contes et récits de Mongolie, Nathan, col. "Arc en Poche", 1992, pp. 21-23. Propuneți un decupaj al acestei forme originale de narațiune despre un mit al facerii lumii, prezent în toate culturile lumii. Capitolul 3 Prototipul secvenței descriptive 15 1. Istoria unei respingeri aproape generale " Iar descrierile! Ce poate fi mai inutil decât acestea; nimic altceva
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un alt aspect al oricărui obiect existent, evidențierea calităților sau proprietăților (ceea ce apare în partea finală a documentului). Operația de aspectualizare este de comun acord admisă ca bază a descrierii. Astfel, G. G. Granger 20 vorbește despre "evidențierea întregului" și "decupajul în părți", prin intermediul unei "rețele abstracte" care leagă elementele între ele. În opinia mea, operația de "ancorare" este răspunzătoare de evidențierea "întregului", iar operația de "aspectualizare" de decupajul în părți (n. PĂRȚI). Este necesar totuși ca pe lângă acest decupaj în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a descrierii. Astfel, G. G. Granger 20 vorbește despre "evidențierea întregului" și "decupajul în părți", prin intermediul unei "rețele abstracte" care leagă elementele între ele. În opinia mea, operația de "ancorare" este răspunzătoare de evidențierea "întregului", iar operația de "aspectualizare" de decupajul în părți (n. PĂRȚI). Este necesar totuși ca pe lângă acest decupaj în părți să luăm în considerare atât calitățile sau proprietățile întregului (culoare, dimensiune, formă, număr etc.) cât și, printr-o nouă operație (sub-tematizare), proprietățile părților pe care le avem
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și "decupajul în părți", prin intermediul unei "rețele abstracte" care leagă elementele între ele. În opinia mea, operația de "ancorare" este răspunzătoare de evidențierea "întregului", iar operația de "aspectualizare" de decupajul în părți (n. PĂRȚI). Este necesar totuși ca pe lângă acest decupaj în părți să luăm în considerare atât calitățile sau proprietățile întregului (culoare, dimensiune, formă, număr etc.) cât și, printr-o nouă operație (sub-tematizare), proprietățile părților pe care le avem în vedere. La fel se întâmplă și în (4), în ceea ce privește culoarea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
participativă, delimitată de momentul întâlnirii și de momentul separării a cel puțin doi actanți într-un timp și un spațiu dat, poate fi considerată o definiție foarte bună pentru un punct de plecare al analizei noastre. Este suficient să observăm decupajul destul de ezitant al unei piese de teatru în scene marcate totuși, în principiu, de intrările și de ieșirile din scenă ale personajelor pentru a percepe complexitatea acestei definiții, în aparență simplă. În schimb, delimitarea finalului unui act, atunci când toată lumea se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
multiplele paralelisme ("ochii săi" din v. 387 și 394 / "ochii mei" din v. 401 și 406) și reluările ("am vrut" v. 396 și 400) reprezintă mărci semantice și formale ale genului lirico-poetic. Rima și punctuația au un rol important în decupajul strofelor. Această segmentare a poemului vine, într-un fel să sublinieze structura narativă: Pn1 = 4+2+4 versuri, Pn2 = 4 versuri, Pn3 = 2 versuri, Pn4 = 4 versuri, Pn5 = 2+2 versuri. Putem vorbi aici de o adevărată structurare lirică a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propriu‑zis, în care se disting patru părți: 1) tulburările care anunță parusia (vv. 5‑13); 2) războiul iudaic (vv. 14‑23); 3) parusia (vv. 24‑27); 4) îndemnul adresat creștinilor (vv. 28‑37). Capitolul poate fi supus mai multor decupaje; schema pe care o propunem este cea care corespunde cel mai bine analizei noastre. Soarta templului constituie preocuparea principală a capitolului, autorul dorind să combată interpretarea potrivit căreia semnul decisiv premergător parusiei ar fi cucerirea Ierusalimului și distrugerea templului de către
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1969), dar ilustrate pe tot parcursul apariției: a „ierarhiza nobil faptele de cultură”, a „îmbrățișa o întinsă arie culturală într-un chip coerent”, a realiza „sinteze fertile între domenii deosebite”, „a simultaneiza pentru cititor totalitatea spațiului literar, pe cât posibil pe decupaje sesizante, pe o idee, pe o problemă acută”, „a organiza adevărate antologii critice”. Rubrici: „Sinteze”, „Cronica literară”, „Arte”, „Cărți-idei-opinii”, „Cadran mondial”, „Cronica ideilor”, „Carnet”, „Imaginea prezentului în lume”, „Scriitori români în perspectivă universală”, „Cronica traducerilor” ș.a. Manifestând preferință pentru tratarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
de Creangă și creanga de aur (Cartea românească, 1989). gg ȘTÍMĂ1, știme, s. f. Personaj din mitologia populară, imaginat ca o femeie care protejează apele, pădurile, comorile etc. Din ngr. shíma. (Sursa: DEX 2009) Pentru ilustrare am recurs la un decupaj dintr-un desen realizat de Anna Benczedi (găsită pe Net ca publicitate pentru cartea semnată împreună cu Maria Surducan). hh ȘTÍMĂ2, știme, s. f. Partea dintr-o partitură, care privește fiecare instrument sau voce. Din germ. Stimme. ii 30 septembrie 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
R.S.R. despre mama Dv.; un articol despre Muzicianul și literatul Oscar Pursch. Sper să vadă lumina tiparului în presa județului, dar trebuie răbdare 118. Ar fi un prim semn al revenirii bunicului Dv., pe plaiuri bucovinene. Veți găsi și un decupaj din ziarul „Zori Noi”, de la Suceava, privind vernisajul Colecțiilor de artă Ion Irimescu, de la Muzeul din Fălticeni; cu acest prilej s-a deschis Secția de arheologie și Expoziția pictorului Dimitrie Loghin, originar din zona Fălticenilor. Articolul D-lui Potopin l-
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
kitsch și utopia. Anticipat deja de exasperarea formalizării în moda barocului, kitsch-ul începe și se termină cu o pervertire a dorinței de reconstrucție a trecutului. Ca un diapazon fals, kitsch-ul pornește mereu pe picior greșit. Rezultat al unui decupaj istoric forțat, kitsch-ul confirmă „în negativ” imposibilitatea rupturii totale a omului de memoria comunității sale. Kitsch-ul păstrează contactul cu tradiția tot atât cât gustul apei de izvor se păstrează într-o sticlă de plastic industrial. Kitsch-ul seamănă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bach contra Sepultura, poezia lui Bacovia, pelerinajele și apoi citaniile sfinte - exprima de fapt nevoia profundă de regenerare lăuntrică și dorul de lumină, de inefabil sau de căldură vindecătoare 1. Vârsta etică a adolescenței confirmă așadar prioritatea intuiției holistice față de decupajul analitic, a gestului fondator față de hermeneutica întârzierilor savante. Confruntarea dintre religia seculară a comunismului și oamenii liberi ai rezistenței românești ne arăta că integritatea se câștigă printr-o păzire temeinică a locului inimii. Închisoarea era locul unde pofta de profanare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru o reflecție încă atipică la noi. Tinerii autori sunt născuți probabil între finele anilor ’60 și începutul anilor ’70. Lumea pe care o evocă aici cu mult talent, într-un limbaj cinematografic de mare precizie și plasticitate, reprezintă un decupaj abia recognoscibil pentru generațiile foarte recente, acomodate instinctiv la exigențele culturii de consum, exprimate copios în programele televiziunilor Atomic, Antena 1, Pro TV, Acasă sau altele. Înaintea expunerii, o notă personală despre perspectiva care angajează lectura acestui volum. Fiind născut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
relație cu generalul metafizic (care pentru istorici reprezintă „vagul”), ci cu individualitățile unice și perisabile ale istoriei. Fernand Braudel (1902-1985) a inspirat această deplasare a interesului către arhitectonica subsistemelor economice și culturale care compun o civilizație, preferând oricăror aproximații ideologice decupajul infinitezimal în arii precis determinate. Astfel s-au scris nenumărate monografii despre culturi regionale, cuprinzând un bogat index al vieții private a omului european, pulsând între angoase infernale și nostalgii paradisiace. Abundența studiilor specializate, relevante pentru specialiștii „de meserie”, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sale. Carol cel Mare și expansiunea francă Fidel obiceiului francilor, înainte de a muri, Pepin și-a împărțit statele între cei doi fii ai săi: Carol, care stă la Nyon, și Carloman, care stă la Soissons. Împărțirea corespunde atît de puțin decupajelor obișnuite ale Regatului francilor, încît contemporanii înșiși nu o înțeleg. Teritoriile, juxtapuse din aroape în aproape, sînt dispuse în așa fel încît regatul lui Carol formează o semilună în jurul celui al lui Carloman, care se întinde de la Soissons pînă la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de cele mai multe ori, nu oferă și o privire de ansamblu asupra acestor opere. II. Gaston Bachelard - precursor al criticii tematice Roland Barthes a văzut În sistemul critic al lui Gaston Bachelard implicațiile tematismului. Lectura bachelardiană este bazată, În general, pe decupajul de texte cu caracter exemplificator, care, În final, duce la alcătuirea unei serii care se Înscrie sau Într-o anumită axă a imaginilor materiale sau sub semnul unui anumit complex cultural. Astfel, textul este studiat doar prin una din implicațiile
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]