848 matches
-
observat acest carusel al vieții în care oamenii urcă și coboară, intersectânduse atât de diferit “. Își comunică aceste reflecții, pentru a-l ajuta pe cititor să pătrundă mai ușor în universul romanesc pe care îl propune. Ori, mai curând, o dedublare a vocii povestitorului care-l terțează cu reflecțiile sale pe autor. În felul acesta, se poate spune că autorul devine eroul principal care-și comunică gândurile și trăirile emoționale. După care reia firul narațiunii de acolo de unde îl lăsase. Un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
torționar, mă gîndesc serios să-i propun marelui Gardian o reformă : suprimarea totală a viselor. Din punctul meu de vedere aceste false ferestre lăsate de creație oamenilor nu fac decît să-i perturbe, să-i înșele, să-i incite la dedublare... Din cauza viselor cred oamenii în existența unei lumi paralele. în plus, convinși de existența acestui etaj sublim, oamenii nu mai fac destule eforturi pentru a-și ameliora lumea reală. Cînd sunt puse față în față, visul și realitatea apar inegale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nesfârșire... Nici mările, nici cerul, nici Dumnezeu și nici lumea toată nu sânt un univers. Numai irealitatea muzicii... Uitarea tămăduiește pe toți, afară de acei ce au conștiința conștiinței lor, fenomen de luciditate care te așază paralel spiritului, într-o ultimă dedublare. În marea divină, arhipelagul uman nu mai așteaptă decât fluxul fatal care să-l înece. Prin orgoliu ești legat peninsular de Dumnezeu; îi aparții și nu-i aparții. Ai vrea să fugi din El, deși ești parte a Lui. Elementele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sîntem în măsură să o explorăm. După cum am văzut, ea presupune o diviziune lăuntrică și stăpînirea forțelor opuse ale supraeului și ale eului, ale identificării și ale dragostei. S-ar datora deci rupturii dintre romanul de familie și complexul familial, dedublării istoriei copilului, apoi a celei a adolescentului. Cînd romanul domină pînă la capăt complexul, capacitatea de identificare cu un personaj sau o idee cunoaște o dezvoltare excepțională. Fiul părinților se transformă în fiu al operelor sale, dobîndește un suflet în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sa incipientă, este o secvență istorică de schimbări voluntariste realizate prin măsuri violente - de cooperativizare socialistă forțată a agriculturii, de desființare a unor categorii sociale, chiar prin exterminare fizică, de impunere a unui regim de viață bazat pe frică, de dedublare, atomizare a relațiilor sociale. În cadrul său există însă și componente de modernizare și mobilitate socială ca, de exemplu, creșterea stocului de educație școlară<footnote Leslie Holmes, Post-Communism. An introduction, Durham, Duke University Press, 1997, p. 239. footnote>. De fapt, tensiunea
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
ființei umane normale. Oul poate uneori să se împartă în două, rezultând două ouă identice cu aceiași cromozomi și, prin urmare, două ființe asemănătoare, numite în biologie „clone”. Gemenii adevărați (monozigoți sau MZ) sunt, așadar, perfect asemănători, de vreme ce apar în urma dedublării aceluiași ou. În al doilea caz, este posibil ca două ovule să fie fecundate în același timp de doi spermatozoizi diferiți astfel încît se pot naște doi bebeluși odată. Întrucât s-au născut în urma fecundării a două ovule și doi
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în antifrază, orice rostire devine „dublă”), însă acum se poate observa fără echivoc cum - întocmai ca în Florile de mucigai - mizei parodice, caricaturale, îi corespunde, complementar și contrapunctic, tendința mitizator-elegiacă. Nu fără îndreptățire, Eugen Simion a identificat aici mărcile unei „dedublări” sui-generis a vocii poetice: „Un poem tipic pentru iscusința lui Marin Sorescu de a uni cele două voci este La Lilieci, istoria unui praznic în cimitir. De ziua morților, tot satul se-ntinde pe iarbă, la umbra bisericii, făcând un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a se comporta În mod firesc În prezența copiilor, lăsând În mod natural spiritul didactic să se Îmbine cu cel normal, obișnuit. Același autor vorbește despre o serie de calități ale cadrelor didactice, care, Într-adevăr, sunt Înnăscute: capacitatea de dedublare și de analiză a situației educative din dublă perspectivă, a elevului și a profesorului; de asemenea, amintește și Însușirile care pot fi Învățate/educate: acuitate vizuală, timbrul vocii, volumul atenției, calitatea memoriei etc. (Mitrofan, 1988)1. Având În vedere concepțiile
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
față de duplicare și de mimetism. Un al doilea exemplu referitor la Madagascar în perioada de decolonizare (1960-72) ne va permite să ilustrăm această afirmație. Satele studiate de Gérard Althabe în două regiuni diferite ale marii insule prezintă un fel de dedublare a raporturilor sociale 42. O scenă este oferită ca fațadă influenței agenților administrației coloniale, care devin în 1960 cei ai statului independent; ea este locul în care se actualizează raporturile de subordonare. În aceleași timp, reintroducerea structurilor dominației exterioare în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și de demonismul romantic, putem descoperi în cea mai importantă lucrare a sa, Elixirurile diavolului, câteva dintre simbolurile și motivele favorite ale romanticilor germani preferate și preluate și de Hoffmann. Un prim aspect ar fi reprezentat de vis și de dedublare căci Medarus se descoperă pe sine, descoperă dualitatea sufletului său când își vede proiectate în exterior păcatele. Putem remarca faptul că dublurile, multiplicările personalității sunt foarte frecvente în literatura romantică (găsim un alter ego în Noaptea de Octombrie a lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
față de proiect și faptă, tot ce se pierde în vederea realizării sciziunii eului și a dublei priviri este recuperat aici pentru a se obține crisparea proprie prostiei. Cel prost nu poate spune niciodată "sînt prost", pentru că atunci ar apărea instantaneu acea dedublare și acel tip de reflexivitate care sânt străine de prostie. Cel prost nu cunoaște oboseala, lehamitea și sațul, cântărirea lucrurilor și tentația renunțării. Instalat în proiect, el nu are simțul relativității, pentru că nu poate compara. Cel prost cade în proiectul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iubit pe nimeni, nu sîntem decât eul gol care se revelă în frică. Când nimeni nu ne iubește, nu apucăm să avem un chip și avem doar chipul nimănui. Sîntem, fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mângâierea lui mi-o conferă și îmi dă, prin mângâiere, conștiința identității mele. Fiecare mângâiere este o celebrare a eului meu, pe care însăși mângâierea l-a făcut cu putință. Sânt mângâiat, deci sânt Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă deopotrivă expresia sensibilă în însoțirea mâinilor. În esența mâinii rezidă ambiguitatea faptului de a lua și a da. Mă deschid și înmînez, dau de la mine și trec în posesia altuia ceva care în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins și smuls din acel ultim adânc. Toate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu câteva ore; corect ar fi să spun că le-am văzut, prins într-o dedublare suspectă, pe care trecerea timpului o operase în mine și din care urma să ies bulversat și nedumerit, meditând fără speranță la esența elementului schimbării. Unde dispăruseră toți oamenii aceia: Flipi, Carmen, Andrei, Noica, eu însumi? Nu exista decât un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
referă strict la afectarea grefei pe termen lung cauzată de injurii imune. Nomenclatura actuală include rejetul cronic în mult mai cuprinzătorul termen de “nefropatie cronică de allogrefă”. Histologic poate apare un tablou similar glomerulonefritei membranoproliferative tip I, cu îngroșarea sau dedublarea MBG și proliferare mezangială. Prezentarea clinică include proteinurie, hematurie microscopică și disfuncție progresivă a grefonului. d. glomerulonefrita „de novo” pe rinichiul transplantat. Apare la pacienții transplantați care nu prezintă istoric de glomerulonefrită anterior transplantului. Cele mai frecvente forme raportate de
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
care a fost dilema. 6 Îmi voi continua argumentările. Napoleon era foarte inteligent În zona privată (lucrurile i-au ieșit după bunul lui plac), dar mai puțin inteligent la guvernare (a distrus națiunea). Nu spun că este vorba despre o dedublare a personalității, ci despre o dedublare În folosirea inteligenței. Întorcându-mă la definițiile din primul capitol, am putea spune că Napoleon avea o inteligență structurală nemaipomenit de puternică pe care, În ciuda ultimului său eșec, a folosit-o bine În cadrul personal
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
voi continua argumentările. Napoleon era foarte inteligent În zona privată (lucrurile i-au ieșit după bunul lui plac), dar mai puțin inteligent la guvernare (a distrus națiunea). Nu spun că este vorba despre o dedublare a personalității, ci despre o dedublare În folosirea inteligenței. Întorcându-mă la definițiile din primul capitol, am putea spune că Napoleon avea o inteligență structurală nemaipomenit de puternică pe care, În ciuda ultimului său eșec, a folosit-o bine În cadrul personal, dar rău În cel public. Inteligența
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ce punct furiile, furiile verbioase ale lui Drieu corespund unei realități obiective? E clar că nici un răspuns nu poate fi mulțumitor. Pentru că, asemeni propozițiilor scriitorului, realitatea e o proiecție suspectă, transcrierea unor senzații Încâlcite, lipsite de sens. Ori chiar a dedublării pe care autorul și-a asumat-o cu imperturbabilă seninătate. Și totuși, există un element care ne obligă să privim fiecare cuvânt al lui Pierre Drieu la Rochelle cu multă precauție: sinuciderea lui. Ea rearanjează și redimensionează dramatic cuvintele Jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
au să moară”. Privi distrat și obraznic În jur, Își Închise enormii ochi verzi și adormi la loc. Astfel de mici scene crude, al căror substrat psihanalitic e ușor de interpretat, se regăsesc În Jurnalul Sylviei Plath la tot pasul. Dedublarea, autoproiecția, multiplicarea eurilor, construirea unor biografii paralele sunt locuri comune În discursul confesiv al poetei. Disperarea ei ia, de multe ori, forma unui raport pe jumătate livresc. Suferința, suferința adevărată devine credibilă doar În clipa În care Îi descoperă echivalentul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prin rîs este consecutivă suspendării voluntare a unei evidențe (evidență în genere accesibilă unei comunități culturale dar inaccesibilă alteia, ceea ce explică particularismul național sau regional al comicului, precum și perimarea rapidă a umorului ad hominem). Considerăm că esența glumei constă în dedublarea sa dialogică: la nivelul enunțării există doi actori complici: A1, emițătorul, dotat cu "savoir" (lingvistic, retoric și enciclopedic) și "faire croire", și A2, receptorul, posesorul unui "savoir-faire" interpretativ care îi permite să acceadă la sensul ascuns (implicit) al glumei, iar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1970. Manifestarea cea mai evidentă a acestor realități, ce par că diferă între ele, dar, în realitate, la o privire mai atentă și în timp, își dezvăluie esența lor comună, se vădește pentru Soljenițîn a fi lașitatea ca duplicitate și dedublare, scriitorul neezitând să denunțe puterea de dezintegrare asupra ființei umane a acestor psihologii în scrieri de o mare diversitate ce-și asumă fiecare limbajul specific. Un specific ce nu diminuează impresia de participare a tuturor acestora la o unitate perfectă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
declarații. Într-un interviu acordat în anul 2002, scriitorul Jorge Semprun, supraviețuitor din lagărul de la Buchenwald, vorbea despre raportul foarte complex care se stabilește între actul de a scrie și memoria scriitorului care a trecut prin detenție. Se produce o dedublare, existând, pe de o parte, un "eu" care aparține prezentului și, pe de altă parte, "eul" concentraționar, altfel spus scriitorul și deținutul. Deținutul trece printr-un proces de înstrăinare de identitatea proprie, de familie, de prieteni, de societate, de viață
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mitul interesează pentru realul deformat sau transpus pe care îl conțin, în vreme ce un text literar este valorizat tocmai datorită calității lui de simulacru. Atât pentru a produce un text literar, cât și pentru a-l recepta, este nevoie de o dedublare a autorului și a cititorului, care devin instanțe ficționale prin participarea la o activitate imaginară. Dacă ficțiunea nu este, ea singură, o trăsătură distinctivă a literaturii, ceea ce caracterizează literatura este atitudinea de "blocare a referinței la real", numită de Paul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Percepția lui Zotov se schimbă brusc la un moment dat. Pragul este reprezentat de "revelația" că oaspetele este un spion. Din acest moment, spontaneitatea dialogului dispare, iar replicile lui Zotov, adresate lui Tveritinov, vor fi dublate de gândurile sale nerostite. Dedublarea personajului și a discursului său sporește dramatismul scenei în care informațiile care ajung la Tveritinov sunt mai puține și mai lipsite de importanță. Discursul se golește de conținut, pentru că esențialul, din punct de vedere informativ, se află doar în mintea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
neparticipării personale la minciună și urmărirea valorilor morale, care sunt, după definiția formulată de Șulubin, "cele îndreptate spre luminarea reciprocă a sufletelor omenești". În relația cu cei din salon, dar și cu medicii, Rusanov adoptă o mască și recurge la dedublarea în limbaj, deci și în comportament. Masca se relevă ca atare prin diferențele care apar între discursul direct, care ascunde adevăratele gânduri și intenții ale sale, și discursul indirect, care arată adevărata față a personajului. Rusanov vorbește cu ceilalți politicos
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]