1,050 matches
-
este influențată de factori psihologici precum: tendința asocierii de atribute (indivizii au tendința de a asocia pe aceeași axă atributele negative, respectiv atributele pozitive: frumos, inteligent, simpatic vs urât, prost, antipatic), efectul de halo (indivizii au tendința de a face deducții despre obiecte și fenomene pornind de la o anumită calitate a acestora), efectul de halo inversat (indivizii au tendința de a face deducții despre obiecte și fenomene pornind de la un defect perceput al acestora), autoprofeția realizării (indivizii tind să se comporte
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atributele pozitive: frumos, inteligent, simpatic vs urât, prost, antipatic), efectul de halo (indivizii au tendința de a face deducții despre obiecte și fenomene pornind de la o anumită calitate a acestora), efectul de halo inversat (indivizii au tendința de a face deducții despre obiecte și fenomene pornind de la un defect perceput al acestora), autoprofeția realizării (indivizii tind să se comporte pentru a-și confirma propriile predicții în legătură cu un eveniment), efectul Pygmalion (tendința indivizilor de a vedea realitatea așa cum este ea calificată de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
construirea atributelor. Teoria atribuirii (Heider, 1982) prezintă procesul prin care indivizii construiesc, elaborează atribute, adică explicații în legătură cu cauzele care au produs un eveniment. La baza elaborării acestor atribute, adică a găsirii acestor explicații, stă un proces inferențial (o serie de deducții). Acest proces este expresia spiritului științific al oricărui individ de a găsi explicații pentru fenomenele din lumea înconjurătoare. Deducțiile pe care le face individul în legătură cu cauzele care au produs un eveniment se plasează pe trei dimensiuni general umane: intern-extern, controlabil-incontrolabil
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
au produs un eveniment. La baza elaborării acestor atribute, adică a găsirii acestor explicații, stă un proces inferențial (o serie de deducții). Acest proces este expresia spiritului științific al oricărui individ de a găsi explicații pentru fenomenele din lumea înconjurătoare. Deducțiile pe care le face individul în legătură cu cauzele care au produs un eveniment se plasează pe trei dimensiuni general umane: intern-extern, controlabil-incontrolabil, stabil-instabil. Pe prima dimensiune, motivația internă pune producerea unui eveniment pe seama unor agenți interni individului (E numai vina mea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
experienței emoționale, evaluare cognitivă, manifestările verbale și nonverbale prin care se manifestă. De exemplu, frica este o emoție negativă, ce apare ca reacție a individului la un stimul pe care acesta îl interpretează ca potențială amenințare; pe baza unei inferențe (deducții) cognitive, individul percepe stimulul respectiv ca pericol și trăiește o experiență emoțională negativă, manifestată prin anumite expresii faciale și anumite comportamente (de pildă fuga, chemarea unui ajutor etc.); efectul scontat de individ este protejarea de pericol. Vinovăția este sentimentul trăit
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
incluzând istoria socială, normele sociale, relațiile de rol, contextele situaționale și relaționale care se constituie în cadru predeterminant al interacțiunii). Elementele nonverbale joacă un rol important în comunicare. Informația este transmisă prin mecanisme ale implicitului și este decodificată pe baza deducțiilor contextuale. Informația se organizează în spirală, accentul cade pe exprimarea emoției, mesajele au grad mic de structurare, conținutul este puțin focalizat, este valorizată tăcerea. Aceasta este tendința culturilor în care grupul este valorizat, nu individul, relațiile dintre indivizi sunt, în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
joacă stereotipurile. Teoria atribuirii (Heider, 1982) explică procesul prin care indivizii construiesc, elaborează atribute, adică explicații în legătură cu cauzele care au produs un eveniment. La baza elaborării acestor atribute, adică a găsirii acestor explicații, stă un proces inferențial (o serie de deducții), expresia spiritului științific al oricărui individ de a găsi explicații pentru fenomenele din lumea înconjurătoare. Deducțiile pe care le face individul în legătură cu cauzele care au produs un eveniment se plasează pe trei dimensiuni general umane: intern-extern, controlabil-incontrolabil, stabil-instabil. Pe prima
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în legătură cu cauzele care au produs un eveniment. La baza elaborării acestor atribute, adică a găsirii acestor explicații, stă un proces inferențial (o serie de deducții), expresia spiritului științific al oricărui individ de a găsi explicații pentru fenomenele din lumea înconjurătoare. Deducțiile pe care le face individul în legătură cu cauzele care au produs un eveniment se plasează pe trei dimensiuni general umane: intern-extern, controlabil-incontrolabil, stabil-instabil. Pe prima dimensiune, motivația internă pune producerea unui eveniment pe seama unor agenți interni individului („E numai vina mea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
oC, vorbitorul consideră adevărat conținutul propozițional al actului de vorbire. El folosește cuvintele pentru a descrie o stare din lumea reală pe care o crede/o prezintă ca adevărată. Există diverse subclase de acte reprezentative (asertive): afirmație, sugestie, insistență, presupunere, deducție, plângere, reproș etc. Prin actele de vorbire directive vorbitorul încearcă să-l determine pe ascultător să facă o anumită acțiune: când spune Închide geamul! vorbitorul dorește să-l facă pe ascultător să acționeze în sensul conținutului propozițional al actului de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bătaie de cap; cadoul; în cafea; capriciu; care?; caută; ceață; chestionare; cifră; cină; cine-i; ciuperci; ciupercă ce-i?; cîștiga; cîinele; coincidență; construi; cont; copaci; crede; criptic; a cunoaște; cuvinte; a da cu banul; da seama; a-și da seama; deducție; densitate; deochi; descoperă; destăinui; deznodămînt; dezvăluie; dibui; enervant; enigmă; enigme; farsă; fericire; foc; găsește; ghicește; ghici; am ghicit; la ghicitoare; o ghicitoare; ghicitoarea mea; ghicitori; gîndi; a se gîndi; gîndit; gînditor; gînduri; glob; grădiniță; ingeniozitate; inspirație; instinct; instituție; inteligent; inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mari de implementare, proporțional cu dimensiunea organizației. Și tocmai companiile mari sunt cele care au mai multă nevoie de un ERP/CRM flexibil. De aici s-ar putea deduce că un open source este menit firmelor mici și mijlocii. O deducție bună, aplicabilă acum zece ani, dar astăzi open source este o soluție și pentru marile companii, în condițiile în care: există furnizori de servicii de implementare specializați pe verticală; partenerii de dezvoltare și implementare ai ERP/CRM OS oferă extensii
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
coexista în același loc și în același timp. Din punct de vedere oriental, este indicat să se mențină echilibrul între tendințele opuse ale oricărui lucru pentru ca idealul să fie atins. Acest principiu, aplicat la fiziologia umană, ne conduce la următoarea deducție: pentru a atinge idealul de sănătate, trebuie ca fiecare element să fie îmbogățit fără încetare cu contrariul său. Forțele opuse devin dintr-o dată parteneri indispensabili, ceea ce introduce în mod natural ideile conform cărora: • orice diferență nu poate decât să aducă
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
o parte oarecare a corpului, a unei mici cantități de sânge a animalului deja analgeziat. Din perspectiva MTC, psihismul este un sistem indisociabil al corpului fiind conceput pentru a practica schimburi energetice cu organele. Operațiile pe care le realizează psihismul (deducție logică, analiză senzorială, imaginație, luarea deciziilor etc.) nu-și au originea doar în sistemul nervos central. Ele sunt rezultatul unei mișcări de schimb perpetuu cu organele Zang Fu. Organele noastre, dincolo de funcțiile lor specifice, sunt responsabile de o parte a
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
acestei metode sunt precizate cu multă simplitate și claritate În partea a doua a Discursului și ele exprimă, mai Întâi, necesitatea de a respinge ca fals ceea ce nu poate fi verificat de către rațiune, și apoi necesitatea de a efectua analize, deducții și enumerări cât mai complete. „Prima era de a nu accepta niciodată un lucru ca adevărat dacă nu-mi apărea astfel În mod evident; adică de a evita cu grijă precipitarea și prejudecata și de a nu introduce nimic În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
impune filosoful reflectă și principalele dificultăți pe care le avea de depășit știința Într-o vreme În care cunoașterea se lărgea tot mai mult și când metodele specifice fiecărei discipline științifice erau departe de a se fi constituit. Cum analize, deducții și enumerări se vor mai fi făcut până la Descartes, e de presupus că Întâia regulă privește noutatea pe care spera să o aducă filosoful prin intermediul noii metode ce o propunea. Confruntat cu un număr tot mai mare de opinii, de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și Erik Zerrnik, care, În lucrarea Le corps des philosophes (pp. 87-91), arată că metoda de cercetare a adevărului Își trage resursele nu din natura obiectelor asupra cărora poartă cunoașterea, ci din operațiile gândirii. Iar aceste operații sunt intuiția și deducția, așa cum le putem găsi definite În Reguli: „Prin intuiție Înțeleg nu Încrederea schimbătoare pe care ne-o dau simțurile, sau judecata Înșelătoare a unei imaginații, despre construcții greșite, ci conceptul pe care inteligența pură și atentă Îl formează cu atâta
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cărora trebuie condusă puterea de pătrundere a inteligenței pentru descoperirea oricărui adevăr. ș...ț Pentru intuiție se cer două lucruri: anume ca propoziția să fie Înțeleasă clar și distinct, apoi ca ea să fie Înțeleasă toată odată, iar nu treptat. Deducția Însă, ș...ț, nu pare a se Împlini toată deodată, ci desfășoară o anumită mișcare a minții noastre ce face inferența unui lucru din altul. ș...ț Dacă ne gândim la o deducție gata săvârșită ș...ț atunci ea nu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fie Înțeleasă toată odată, iar nu treptat. Deducția Însă, ș...ț, nu pare a se Împlini toată deodată, ci desfășoară o anumită mișcare a minții noastre ce face inferența unui lucru din altul. ș...ț Dacă ne gândim la o deducție gata săvârșită ș...ț atunci ea nu mai definește vreo mișcare oarecare, ci e capătul unei mișcări; și astfel presupunem că e prinsă prin intuiție, atunci când e simplă și lămurită, nu Însă când e complexă și Încâlcită. Acestui fel de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
gata săvârșită ș...ț atunci ea nu mai definește vreo mișcare oarecare, ci e capătul unei mișcări; și astfel presupunem că e prinsă prin intuiție, atunci când e simplă și lămurită, nu Însă când e complexă și Încâlcită. Acestui fel de deducție din urmă i-am dat numele de enumerație sau inducție”. După cum rezultă din citatul de mai sus, conduita metodică propusă de Descartes presupune trei modalități de investigație, care se completează reciproc: b) - a produce o serie ordonată a cunoștințelor care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la Îndoiala metodică ci la migăloasele practici de cunoaștere care trebuie parcurse de cel pornit pe calea aflării adevărului și a desăvârșirii științei. Iar acestea sunt ordonarea și aranjarea materialului supus cunoașterii, folosirea unui limbaj adecvat și precis, efectuarea de deducții și inducții. Așadar, chiar dacă Îndoiala carteziană este metodică, ea nu este metoda cunoașterii științifice carteziene. Îndoiala specifică filosofiei carteziene este una de sorginte metafizică. Ea este o condiție preliminară a oricărui proces de cunoaștere, pentru că acțiunea și rezultatul ei vizează
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nu e decât un corp; or, știm că noi nu existăm tot timpul și că avem un Început, e nevoie așadar de un prim autor al ființei noastre, care este Dumnezeu”. E de reținut ideea lui Hugues de Saint-Victor, pentru că deducția existenței necesare a lui Dumnezeu din premisa indubitabilă a propriei existențe, ca un mod de existență dependent, anticipează demersul omolog pe care Îl va parcurge Descartes În Meditațiile metafizice, nu numai În ceea ce privește deducția din cogito, dar și aceea a ideii
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
reținut ideea lui Hugues de Saint-Victor, pentru că deducția existenței necesare a lui Dumnezeu din premisa indubitabilă a propriei existențe, ca un mod de existență dependent, anticipează demersul omolog pe care Îl va parcurge Descartes În Meditațiile metafizice, nu numai În ceea ce privește deducția din cogito, dar și aceea a ideii ce o avem despre Dumnezeu. Se poate observa așadar, că originalitatea absolută În enunțarea acestui principiu metafizic nu Îi poate aparține cu totul lui Descartes. Cu toate acestea, deși a fost prezent În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
prin a analiza arhicunoscutul enunț „Socrate este muritor”. Știm despre acesta că este concluzia silogismului care are ca premisă majoră propoziția generală: „Toți oamenii sunt muritori” iar ca premisă minoră propoziția particulară „Socrate este om”. Iar dacă despre adevărul acestei deducții silogistice ne este permis să ne Îndoim - atâta vreme cât nu am verificat dacă Într-adevăr „toți” oamenii sunt muritori -, nu ne putem Îndoi totuși de adevărul propoziției din concluzie, pentru că el este rezultatul aplicării unei reguli silogistice deductive valide: suprimarea termenului
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
prin definiția majorei, tot ceea ce gândește există, prin urmare eu gândesc (chiar dacă mă Îndoiesc, căci a te Îndoi e un fel de a gândi), așadar sunt. În viziunea lui Reymond, și a tuturor celor care susțin interpretarea silogistică a enunțului, deducția cogito-ului comportă două momente ce se succed instantaneu. Primul e acela În care spiritul concepe ipoteza majoră În virtutea legilor gândirii și a ideilor acumulate anterior, legi și idei fără de care ar fi imposibilă gândirea. Apoi le opune ipoteza minoră, ca
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
departe de a fi satisfăcătoare. Dar el nu face decât să declare că premisa majoră nu este o propoziție transcendentă celui ce gândește, și că „cel ce gândește” În această experiență este „eu-l gânditor”, Însă nimic din regulile de deducție silogistică nu autorizează existența și Întreținerea unui raport, fie și posibil, Între „eu”-l meu și „ceva - Îndeajuns de abstract - ce gândește”. Interpretarea hameliniană nu este cu totul nouă. Pierre Gassendi (1592-1655) a fost primul care l-a avertizat pe
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]