1,049 matches
-
prezentație pelvină Operația cezariană a însemnat pentru rezolvarea nașterii în prezentație pelvină un progres important. Procentul operațiilor este din ce în ce mai mare, iar dacă menținem planul de a expune ce este unanim recunoscut și ce se observă, trebuie să recunoaștem ca valabilă deducția: ”Operația cezariană nu trebuie să rezolve cea mai mare parte din prezentațiile pelviene”[Pricop, 2002]. Statisticile privind operația cezariană în prezentația pelvină variază în jurul a 2%, iar cifrele literaturii anglo-saxone variază între limite destul de largi: 1% 7%, ce dau mortalitate
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
un sistem logic compact, elaborat inițial de B. Russell (1872-1970) și A. Whitehead (1861-1947) în Principia Mathematica (1903), înțeles ca model exemplar al oricărui sistem matematic, ordonat prin câteva axiome (termenii primitivi indemonstrabili, dar adevărați prin convenție) și reguli de deducție a propozițiilor logice. Gödel susținea că „în orice clasă de formule necontradictorii există propoziții indecidabile”, ceea ce echivalează cu a spune că orice sistem formal poate conține propoziții adevărate ce nu sunt nici demonstrabile, nici rejectabile. Existența astfel a unor enunțuri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin urmare, cunoașterea euristică nu este integral categorială. Arhitectonica cunoașterii propusă de Imm. Kant în Critica rațiunii pure nu poate sta în picioare. Polanyi leagă eșecul proiectului fundaționist al modernității, care mizase pe algoritmul deducției până la un terminus ad quem (compus din enunțuri de bază) de modelul experienței vizuale. Pe urmele lui Wittgenstein 4, el sugerează că, așa cum lucrurile aflate în câmpul vizual nu descoperă principiul sau mediile vizibilității (extern, intern) și nici măcar existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a cărții lui John Milbank, care analizează rădăcinile liberalismului economic în stufoasa îngemănare de idei teologice, la cumpăna dintre secolele XIV-XVI. Interpretarea faptului social a exercitat în această perioadă mai curând un rol epistemologic, prin practica observației empirice și a deducției logice. Astfel, imaginea totalității sociale avea să fie derivată din conceptul voluntarist de individualitate (validat ca atare doar de „teologia seculară”), peste care se suprapun miturile asistențialismului providențial. Ca replică la această versiune a științei sociale britanice, intelectualii continentali vor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
piață. Programele de modernizare de după 1990 au produs însă efecte superficiale la nivelul procedurilor de învățare-evaluare. Într-un studiu de diagnoză solicitat de Ministerul Educației Naționale, în decembrie 1997, s-a constatat că sistemul de evaluare, centrat pe memorare și deducție, nu cultivă capacitatea de a cerceta, de a utiliza achizițiile în contexte noi sau pentru a facilita orientarea în bibliografie. Școala a rămas un sistem fascinat de abstractizări, bazat pe comuncare unilaterală, care formează elevi conformiști în reproducerea cunoștințelor. S-
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
14. Cea mai recenta și mai bine motivată diviziune a logicii pe firul operațiilor spiritului și al stilurilor culturii o realizează Constantin Noica în lucrarea "Scrisori despre logica lui Hermes". După gânditorul român, logica este artă a inducției, artă a deducției, artă a invenției, artă a integrării, artă a simbolizării sau formalizării și artă a aplicației sau sistematizării 15. Mai recent, avansul logicii spre nivelul structurilor corespunde unei aspirații a științelor în general. Pedagogii înșiși vorbesc despre „mișcarea logică” a științei
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
apodictica, logica semantică, logica operatorie concretă, logica dialectică, logistica sau auto-logica); logica știință a formelor gândirii (cuprinde logica formală tradițională, logica sintactică, logica formală operatorie, logica formală modernă); logica știința a operațiilor gândirii (cuprinde logica operatorie naturală și formală, logica deducției naturale, logica reflexiva, etc.); logica știință a structurilor gândirii (cuprinde teoria logică a ordinii, topo-logica, logica operatorie structurală, logica algebrică, etc.)16. Recent, Petru Ioan, în lucrarea „Logică și educație", pentru confruntarea cu științele educației, angajează o logică în triplă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de cunoaștere teoretică și de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de cunoaștere teoretică și de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație în care rămâne o judecata universală din momentul formării ei inductive și până în momentul verificării ei experimentale. Ipoteza mai poate fi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă. Principalele etape ale procesului de cunoaștere teoretică și de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație în care rămâne o judecata universală din momentul formării ei inductive și până în momentul verificării ei experimentale. Ipoteza mai poate fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Y. Longmans Green, 1956. 6 domeniu particular); 2. Înțelegerea (expresia; interpretarea; extrapolarea); 3. Aplicarea; 4. Analiza (analiza elementelor; analiza relațiilor; analiza structurilor); 5. Sinteza (prezentarea unei comunicări personale; elaborarea unui plan sau proiect al unei suite de operații; elaborarea prin deducție a unei serii de relații abstracte); 6. Evaluarea (judecata, plecând de la observații interne; judecata, plecând de la criterii externe). În domeniul cognitiv al lui Bloom, nivelele 1 și 2 subdivid prima categorie de obiective care au fost menționate anterior, făcându-se
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
surse, datele care interesează; se face o evaluare a surselor: a - determinând sistemul de valori folosit de autorul unei surse; b - determinând exactitatea faptelor expuse; se interpretează datele. Evaluarea ipotezei În funcție de date: dacă este necesar, se modifică ipoteza respingând o deducție logică, dacă nu este coroborată de fapte; reformulând ipoteza; se emite o idee generală. Numeroși oameni de știință abordează problemele Într-o perspectivă asemănătoare, care au servit chiar la elaborarea unui plan de studii științifice elementare. Incursiunea realizată În metodologia
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
istoriei sau de filozofia culturii (deja un termen impropriu în cazul său), ci de o metafizică în care experiența religioasă sau cea filologică își găsesc locul și întemeierea. În cadrul acestei metafizici, teologia mesianismului iudaic și, deopotrivă, fervoarea gestului revoluționar devin „deducții transcendentale“ ale fizionomiilor modernității. O a doua precauție vizează circumscrierea obiectului: experiența urbană. Este greu de definit statutul „orașului“ în textele lui Benjamin. Nu este vorba, în mod limpede, despre un interes sociologic sau istoric care să direcționeze cercetarea mediului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este absolutul artei. Kant conturase demersul critic, în prefața la Critica rațiu nii pure, în sensul unei analize cu privire la posibilitatea, principiile și întinderea cunoașterii legitime. Reevaluarea kantianismului pe care o întreprinde Benjamin în textul analizat anterior specifică înțelesul demersului, ca deducție a cunoașterii din forma conceptelor primare. În disertația doctorală, mai apoi, romanticii sunt priviți din perspectiva kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o acti vitate „productivă“ a integrării unei forme fragmentare într-o formă absolută. În acest
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
solar ca un ansamblu de mișcări vizibile pe suprafața pămîntului. Aceste rezultate vor determina progresele astronomiei timp de mai mult de un secol. Dar importanța lui Newton constă mai ales în metoda sa. Depășind o etapă decisivă față de evidența și deducția carteziană, el renunță definitiv la explicarea cauzelor fenomenelor (care duce la o cercetare metafizică) și nu se preocupă decît de legea care stă la baza fenomenelor fizice. Pentru a reuși, el propune să se plece de la o ipoteză explicativă, care
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
alte cuvinte, scopul științei nu este doar să colecteze date și să însumeze fapte. Faptele în sine nu ne spun prea multe; fiind bazate pe teorie, ne învață ceva doar în măsura în care promovează o înțelegere mai generală. Nici inducția și nici deducția în formă pură nu sunt științe. Începem prin a pune o problemă sau o întrebare care este relevantă și are sens, apoi o specificăm aplicându-i un model compus din variabile și conexiuni ipotetice între aceste variabile. În continuare, operaționalizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sociale și a motivațiilor individuale. Noi căutăm să oferim explicații cauzale modelelor și aspectelor ce apar în mod regulat în activitatea umană, înțelegând că pot exista întotdeauna explicații contradictorii care trebuie luate în considerare și analizate. Noi căutăm să facem deducții despre validitatea generală a afirmațiilor noastre, înțelegând că orice concluzie este întotdeauna într-o oarecare măsură nesigură și insuficientă. Metodele riguroase de cercetare oferă abilitățile și procedurile necesare pentru astfel de deziderate într-un mod care permite maximizarea încrederii în
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]