1,309 matches
-
nu mai auzeam uralele cu „Ceaușescu-PCR!“. Întârziam la o bârfă cu Mini, Nory și Mika-Lé și, printre aburii ceaiului din salon, uitam de putoarea muncitorească de transpirație și de mutrele congestionate ale securiștilor de pe margine. Cât despre prietenul Paul, care defila voios alături de mine (cu mingiuța de polistiren într-o mână și baticul tricolor în cealaltă), el găsise o soluție încă mai îndrăzneață: se prăbușise într-o tristețe gravă, de care pomenea întotdeauna când îl întrebai cum îi merge, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pluteam cu toții într-un ocean de ulei, vaselină și versuri omagiale. Țara se scufunda ca un „Titanic“ de proporții continentale, cu 23 de milioane de pasageri agățați silențios de punte, așteptând să vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl despărțeau comod prin bareta verticală de restul echipei; pantofii-balerini îl protejau de soare, dezvăluind în schimb mișcarea discretă a falangelor sub pielea bronzată, iar sandalele aurii, cu toc și barete cu trei fundițe, îi dădeau un aer de rege defilând pe Calea Victoriei cu suita. Dar nu toată lumea poartă sandale cu toc, și nici Dumnezeu nu ne-a înzestrat echitabil cu degete delicate. Vara, autobuzele, tramvaiele și metroul sunt pline de perechi de picioare trimise imprudent să-și expună terminațiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala tresărea de mândrie, de emoție sau pur și simplu de indiferență. În momentele solemne, când, mimând reciproc apropierea, distanța dintre mine și cei 30-40 de copii rumeni, trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-avea voie să se plimbe liber la orele mele. Afară o aștepta probabil un BMW 7, cu motorul turat silențios. Sau o gașcă numeroasă, venită din cine știe ce cartier bogat al orașului să-i asigure escorta. Prin mintea mea mai defilau sponsorul vreunei case de modă, directorul unei multinaționale, proprietarul unui super-bar, un patron arab de discotecă. Oricum, cineva trebuia să fie acolo, în viața ei, în hainele ei, în zâmbetul sigur, în inelul de aur alb cu perlă roz de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
douăsprezece. Am lăsat mașina în parcarea prezidențială sau, mă rog, puțin pe lângă ea. Bătrânul Opel Astra al lui taică-meu, prima serie, fără 16 valve, făcea figură de-automobil de epocă pe lângă celelalte. Nici nu puteai povesti scena, asemenea minuni defilau doar prin revistele de specialitate. Te uitai la capotele nichelate, cu grile de crom, și nu curgea un fir de praf sau o picătură pe ele, puteai să scoți pieptănul și să-ți faci freza în vopseaua metalizată. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încetinește înainte de benzinărie. O să ai ce vedea. Noroc, Robiță!“ „Salutare!“ Am închis și i-am întins telefonul Mariei. Cât nu sufeream eu mini-sculele astea electronice, tot îmi foloseau uneori. La fel ca mașinuțele lui Andrei: o colecție întreagă, cu care defilam sâmbetele prin Herăstrău. Puștii râdeau înnebuniți, se lipeau de noi ca niște cățeluși. Apoi am luat piciorul de pe accelerație. Opelul a zumzăit corect, din cutia lui automatică. Se vedea Urziceniul, cu tuburile alea gigantice ale silozurilor țâșnind spre cer. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Abandonam luptele mult înainte ca ele să înceapă. În cloaca de corpuri și stări în care mă pulverizasem, mizeria curgea prin canalele optice. Căutam de dimineață până seara, fără jenă și fără discernământ. Femei de toate vârstele și condițiile sociale defilau dinspre retină spre nervii cranieni, influențându-mi ritmurile circadiene. Trăiam maniacal, bolnav, doar ca să pot urmări forfota din jurul creierului meu. Unii umblă după lucruri complicate, alții se pierd prin cosmos; mie îmi trebuia mult mai puțin: mișcarea de pe stradă. Ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
N-aveam nevoie de ceva concret, nu se punea problema să ating, să strâng, să comprim. Posesia vizuală însemna totul, absolut nimic nu se compara cu ea. Achiziția inconsistentă, volatilă, imposibil de surprins sau taxat: o marfă eternă, neperisabilă, gratuită. Defila zilnic acolo, chiar prin fața mea. Nu trebuia decât să deschid ochii și să încep înregistrarea. Uneori, îmi plăcea să împing riscurile la extrem. Alegeam un cuplu de mafioți la o masă într-o cafenea și zăboveam cu privirea pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârcurilor și maroul catifelat al mameloanelor); linia fundului; carnea dintre gât și lobul urechii; tălpile din saboți sau sandale (zăreai doar conturul, când călcâiul se ridica pentru a ajuta piciorul să urce într-o mașină sau să traverseze strada). Mai defilau și blugii cu talie joasă, strânși pe fund ca o pereche de mâini jucăușe. Deasupra, între talie și tricoul scurt și strâmt, trebuia expusă o fâșie simplă de corp, cu abdomenul gol, perfect întins. Porțiunea merita toată atenția, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
emoționale spre lumea din jur. Nu găseam ce trebuie, trimiteam zadarnic semnale în spațiu, ca telescopul uriaș din Puerto Arecibo, care îi caută și-astăzi pe extratereștri. Nimic nu se potrivea, între iradierile mele ipotetice de iubire și lumea ce defila țanțoș dincolo de geam exista o imensă gaură neagră. Momentul în care femeile de care mă apropiam cădeau în ea era diferit: unele de la prima privire, altele în patul meu virtual, altele după luni grele și inabile de plimbări prin Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te trezești cu ele în creier după mulți ani), fotografia bosumflată în costum de pionier, poveștile mamei înainte de culcare (Maria credea în cea cu sâmburele pe care, dacă îl înghiți, îți crește un lămâi în stomac). Prin cartier și memorie defilau apoi potăile vecinilor (doamna Fețeanu hrănea un câine care semăna cu-o vulpe grasă) și casa cu pisici de lângă linia ferată (acolo jurai că proprietarii sunt o familie de pisici, cu-o babă chiriașă). Și asta nu era tot. Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu burduf, revopsit în galben. Pe acoperiș purta încă buteliile cu hidrogen lichid: două tuburi metalice, instalate pe vremea lui Ceaușescu, în plină criză de combustibil, la indicațiile „Geniului Național“. Toate autobuzele defilau cu câte-o pereche. Lumea le zicea când „rachete“, când „bigudiuri“; copiii le confundau cu niște suzete uriașe, iar golanii cu două țâțe lăsate. Nimeni nu se-obosise să le verifice: bineînțeles că zburau goale, așa cum ieșiseră din fabrică. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cel mai fericit, inconștient de fericit; nu i-aș fi dat pentru nimic din lume. Mergeam înainte ca la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă fenomenul se datora uzurii materialului sau patinei timpului: femeile gravide se treziseră cu burțile umplute de cocoloașe de pastă de pix, iar bătrânilor cu baston și ochelari le fuseseră scoase gurile și găuriți ochii cu briceagul sau cheia. Vagoanele defilau zgâriate, ca o portieră de Mercedes în parcare la Hotel Dorobanți. Nu se mișcau nici toate scările rulante, dar măcar te întâmpina un indicator galben de avertisment, nu ca la noi la Universitate, unde treptele fuseseră smulse și piciorul cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câți oameni își ascundeau viețile în spatele pereților groși sau al cănii cu vin fiert? Pe câți dintre ei mi-ar fi plăcut să-i cunosc? Și cu câți aș fi vrut să fac schimb de locuri? Întrebările se înmulțeau, în timp ce defilam spre Krankenhaus Rudolfinerhaus. Fața desfigurată a lui Iușcenko, cu obrajii umflați peste măsură de toxina alimentară, îmi dădea târcoale. Mâncai un pește proaspăt și, a doua zi, te trezeai ca Incredibilul Hulk. Am aruncat încă o privire în vagon, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
supraâncărcate de marfa amintirilor. Nimeni nu știa de unde pleci și, mai ales, unde o să ajungi. Deschideai ochii dimineața și erai fericit să vezi piațeta din Dorbanți în fața ochilor. Am făcut un efort și m-am uitat pe geamul tramvaiului. Viena defila cu viteză moderată pe sticla memoriei. Casele potolite, cu acoperișurile pătate de zăpadă, se ștergeau treptat de pe retină, ca decorul cafenelei „Rocco“. Doar mișcarea vagonului ducea lucrurile înainte, spre un deznodământ previzibil sau neașteptat, și Pif-ul pe care îl țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1 Mai, 23 August ? A.M.: - A, ce frumos era, mai frumos, nu știu. Făceam pancarte, înainte de 1 mai, chiar pregătiri, câteodată eram, când eram mai tânără, la coloana sportivă. Se ducea fanfara Nicolinei și cânta pe Splaiul Bahluiului și noi defilam, da’, era o mare plăcere, chiar ! Ne dădeau premii, și la 23 August, și la 1 Mai. Ne duceam la iarbă verde, îți permiteai, aveai bani, și la munte m-am dus, că era câte 23, 24, întâi două, oricum
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
P.: - Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei. C. G.: - și mi-o dat sarcină cu PTAP-ul [râde], da, Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei se chema, și mi-o dat sarcină, inclusiv acesta incumba următoarea sarcină: de 9 mai, parcă, se defila. Sau de 1 mai ?! De 1 mai. La-nceput defilau și oamenii muncii, dar tineretul mergea în față. După aia s-o renunțat la oamenii muncii și defila numai tineretul, numai PTAP-ul și faceam la repetiții, mi-amintesc, pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o dat sarcină cu PTAP-ul [râde], da, Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei se chema, și mi-o dat sarcină, inclusiv acesta incumba următoarea sarcină: de 9 mai, parcă, se defila. Sau de 1 mai ?! De 1 mai. La-nceput defilau și oamenii muncii, dar tineretul mergea în față. După aia s-o renunțat la oamenii muncii și defila numai tineretul, numai PTAP-ul și faceam la repetiții, mi-amintesc, pe malul Bahluiului și pe 1 mai trebuia să fie... și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dat sarcină, inclusiv acesta incumba următoarea sarcină: de 9 mai, parcă, se defila. Sau de 1 mai ?! De 1 mai. La-nceput defilau și oamenii muncii, dar tineretul mergea în față. După aia s-o renunțat la oamenii muncii și defila numai tineretul, numai PTAP-ul și faceam la repetiții, mi-amintesc, pe malul Bahluiului și pe 1 mai trebuia să fie... și-n general era o vreme urâtă, da’ copiilor le plăcea. Spuneau: Nicolina participă cu două detașamente. Trebuia să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
comandant de detașament, cu doi făceam repetiții după-amiaza, cu băieții. Le plăcea, așa, îmbrăcați în uniformă, la-nceput, fără uniformă, după-aceea, cu cât ne-apropiam de data terminus, băieții trebuia să se ducă la această cadențare cu uniformă, exact cum defilam. S. P.: - Erau uniformele albastre de UTC ? C. G.: - Albastre, da, albastre [zâmbește] și cu bonetă din aia... S. P.: - Bască, da. C. G.: - Da, da, bască din aia. Da', plus c-aveam aicea, luasem, ca - comandant, de-ăsta - luasem
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de la modul, și de din punct de vedere și/sau vorbind. În fine, din asta "Bătrâneii comuniști de la blocuri nostalgici după sectoristul care le rezolva problemele cu "liniștea publică", precupețele certărețe din piață... ș.a.m.d. Aștia suntem... cu ăștia defilăm." s-ar putea deduce la modul glumeț că tu ești un bătrânel comunist nostalgic; iar la modul serios că faci extrapolări fără fundament. (discuție pe forumul hotnews.ro, 13.VIII.2007) Trebuie amintită și ușoara tendință de clișeizare (valorizantă) pe
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
răspuns. Era instructorul, care, pe un ton ridicat, mi-a spus: Nu ai de gând să vii la comună? 71 Dar sunt în comună, am mințit somnoroasă. Nu minți, știu unde ești! Ieri ai plecat cu mașina poștei, după ce ai defilat prin comună într-o căruță trasă de măgari. Mi a spus nenea Turuianu că erai îmbrăcată cu o rochie roșie și aveai pe cap o pălărie care semăna cu o varză, că erai nervoasă și i-ai spus că pleci
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care îl credeam prieten, a refuzat să-mi vorbească, întorcându-mi și acesta spatele. Când ne-am întors cu băiatul, soțul mă aștepta cu mașina unei vechi prietene. Am plecat spre oraș. Grupuri de elevi însoțiți de câțiva profesori defilau cu steaguri găurite, așa cum văzuseră la televizor. Strigau „Jos comuniștii” și „Ooole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”, animatoare fiind tovarășa profesoară, instructoare a pionierilor, cea care ani de zile s-a luptat să intre în P.C.R. pentru a primi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]