1,072 matches
-
ca ăsta! s-a corectat ea în grabă. Asta am vrut să spun: că nu vreau să ajung aici! Eram devastată. Complet devastată. Nici măcar Luke nu mă făcuse să sufăr în halul ăla. Am încercat să-mi compun o mască degajată, ca Anna să nu-mi ghicească suferința. Dar eram terminată. —îmi pare rău, mi-a spus ea nenorocită. Nu vreau să te fac să suferi, dar când am auzit că ai fost la un pas de moarte, m-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
speranțele ei de viitor, una complet separată de bâjbâielile întreprinse ocazional de Henry dimineața devreme. Iar dacă „fut“ era un cuvânt rezervat băii, fututul era ceva și mai îndepărtat. Sugera o activitate aproape continuă, o manifestare familiară care era, concomitent, degajată și satisfăcătoare și care adăuga o nouă dimensiune traiului. Eva Wilt ieși poticnindu-se din mașină și, șocată peste poate, o urmă pe Sally în Felicity Fashions. Dacă fututul era distractiv, colindatul prin magazine alături de Sally Pringsheim era o revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acum e confidențial. Nu aveam de gând să pomenesc nimic nimănui, dar am o presimțire urâtă: că știu de ce ticălosul ăsta e atât de al dracului de obraznic. Ai mai dat vreodată peste un criminal care să rămână calm și degajat treizeci și șase de ore de interogatoriu, când știe foarte bine că am localizat trupul victimei cu precizie milimetrică? Sergentul Yates clătină din cap. — Am cunoscut la viața mea câțiva clienți de-ai noștri duri ca dracu’, mai ales după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
săptămâni, când îl prezentase pe acel neverosimil „asociat“, mai curând un spion și un supraveghetor care îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și în acea seară rău prevestitoare, Marcu Vancea încă arăta neschimbat: fruntea înaltă fără riduri, ținuta degajată și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci, în seara aceea, Dida observase, brusc, teancul de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bun, fiindcă pot privi nestânjenit, pe scaunul de la spate, jocul ei de care n-am crezut-o capabilă: cu minuție de asiatică, își flexa degetele picioarelor în ciorapi fini de mătase, eliberate din încălțările ușoare de primăvară. În traficul relativ degajat de la nouă dimineață pe Splaiul Independenței până la copacul cel mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nunții lui, simt că‑mi crește ușor temperatura. — Și... cum e viața de familist? zic, studiindu‑mi o unghie. — A... e bine, spune după o pauză. — E așa de veselă cum te‑ai așteptat? zic, încercând un ton cât mai degajat. — Ei, știi cum e -se uită fix în pahar, cu o privire ușor hăituită-... ar fi nerealist să te aștepți să fie totul bine din prima clipă. Nu? — Cred că da. Se lasă o tăcere stânjenită. Undeva mai încolo, aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Zelda când mă vede. Mă ridic de pe canapeaua de la recepție pe care stau și îi zâmbesc scurt. — Toată lumea e foarte încântată că ai acceptat să vii! Ce te‑a făcut să te hotărăști? — A, nu știu, spun pe un ton degajat. Știi cum e... așa mi‑a venit. — Păi, hai să te duc direct la machiaj... aici e haos, ca întotdeauna, așa că am devansat un pic rubrica ta... — Nici o problemă, zic. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Derek, spuse Lou. — Îl știu de mult timp, zise Rachel, iar ochii ei frumoși erau tulburați. Am crescut În aceeași zonă. E imposibil ca el să facă vreodată așa ceva. Am Încercat să mi-l imaginez pe Derek, un tip uriaș, degajat și care evită Încurcăturile, devenind suficient de furios pe Linda ca să ia o ganteră și s-o lovească peste față. Nu, era imposibil. Derek nu era violent; instinctul Îi dicta mai degrabă să fugă de o situație de Îndată ce se isca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
expresivă. — O, vă mulțumesc! Îmi revenisem, practic. Nimic nu ridică moralul ca un strop de critică de artă făcută de un polițist. — O clipă, să-mi iau cheile de la mașină. Ah, nu vă deranjați, spuse el un pic cam prea degajat. Vă pot aduce eu Înapoi după ce se termină. Am ridicat din sprâncene. Fie tipul nu prea avea treabă, ceea ce părea puțin probabil, fie spera să-mi mai stoarcă niscai informații pe drumul până acolo și-napoi, fie voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cadă. Mușchii lui erau atât de masivi Încât aproape că am auzit cum au revenit În poziție. Alt răspuns nu părea a fi considerat necesar. — Mă Întreb pe cine bănuiesc, am zis, străduindu-mă să am un ton cât mai degajat. Brian tună din adâncul pieptului doar atât: — Derek. — Vrei să spui că ei cred că a fost Derek? am Întrebat cu grijă, iar el Încuviință din cap. Cum așa? — M-au tot Întrebat dacă luase vreo ganteră din sală. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mea, dar apoi m-am uitat iarăși la ea, ca și cum tocmai Îmi dăduse ceva prin minte. — Mă scuzați, dar nu cumva v-am văzut la Silver acum ceva vreme? am Întrebat eu, Încercând să vorbesc cât mai cordial și mai degajat, În genul acelor oameni care Încheagă o conversație cu persoane pe care nu le cunosc. I-am zâmbit În cel mai puțin dement fel de care eram În stare. Ea mi-a Întors zâmbetul și mi-a răspuns pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de un duș? zise Janice. Nu, pot face unul acasă. Stai cu noi În seara asta? Întrebă Devon nerăbdător. — Numai ce l-ai auzit zicând că da, Îl certă maică-sa. Tu nu asculți niciodată? — Sigur că ascultă, răspunse Derek degajat. La ce te aștepți de la băieții de vârsta lui? Familia fericită ieși pe ușile batante și a dispărut pe stradă, lăsând un oarecare gol În urmă. Lou se retrase În birou, cu un zâmbet la fel de palid ca al Mona Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cât mai fermecător. — Vă mulțumesc foarte mult, am zis. L-am căutat peste tot! Ce coincidență că l-ați adus Înapoi exact când eram și eu aici! Credeam că Îl lăsasem la creșă, am adăugat pe un ton cât mai degajat. Am avut treabă acolo, săptămâna trecută. Acolo l-ați găsit? — De fapt, spuse ea cu o ușoară Încruntare, nu-mi pot da seama ce s-a petrecut. Eu, una, nu-mi amintesc să-l fi luat. M-am trezit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cazul ăsta..., spuse, Îndreptându-se și pășind spre mine. Ce-ai zice să ieșim undeva Împreună, În seara asta? Nu-mi place să „vânez“ pe teritoriul unui prieten, dar dacă el tot nu are nici o șansă... Stătea foarte aproape de mine. Degajat, fără grabă, Îmi ridică o șuviță de păr, zâmbindu-mi cu Încredere desăvârșită. — N-am uitat seara aceea, după ce-am plecat de la club, Sam, Îmi spuse. Ești nemaipomenită. Și știi cum merge treaba, nu? Își plimbă degetul pe obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ridic să declar deschisă întâlnirea, dar nu înainte de a bea câteva pahare, care să mă facă să mă simt mai relaxată. Acum jumătate de oră aveam cu toții nervii întinși la maxim; în acest moment ne simțim însă cu mult mai degajați. În total suntem șapte. În afară de mine, Finn și Daisy, au mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai vorbăreață este Charlotte, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni bufanți, în carouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
loc În alt punct al pajiștii. Efectul era singular, când și când apăreau prin ea arborii din fund, alteori totul se confunda Într-un abur albicios, alteori ghemotocul masiv fumega În mijlocul poienii, ascunzând vederii noastre ceea ce se Întâmpla și lăsând degajate marginile și cerul, unde continua să strălucească luna. Mișcările palelor destrămate ale norului erau bruște, neașteptate, ca și cum ar fi ascultat de impulsul unei suflări capricioase. M-am gândit la un artificiu chimic, apoi am reflectat: ne aflam la circa șase sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
într-un mod politicos, anunțând din timp că te apropii de destinație când ieși din casă. Întotdeauna la plecare, în stația de autobuz, pe o grămadă de nisip, stătea o bătrânică cu părul de frișcă și ochii azurii. Curată și degajată, aveai senzația că stă într-un fotoliu și privește la televizor. Prima oară când s-a uitat la mine sau prin mine, m-am simțit obligat să-i întind o bancnotă. A luat-o, a răsucit-o de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
total nebun. Am intrat într-o cameră imensă, cu mobilier negru și oglinzi dreptunghiulare, lungi, pe fiecare perete. Abis-Uican a introdus o casetă într-un casetefon portabil și a șoptit: Mussorgski, Tablouri într-o expoziție. Se foia prin cameră din ce în ce mai degajat. A scos din frigider o sticlă neagră de Johnny Walker și a umplut până la jumătate două pahare. În fiecare a răsturnat apoi trei cuburi de gheață. Mi-a înmânat un pahar, iar el s-a tolănit pe patul matrimonial cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zise Ash. ― Și nici în cazurile extreme. Oricum, mie-mi place ce văd. Proiectoarele puternice luminau suprafața inferioară a lui Nostromo. Valurile de nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât de mult. Fluxul luminos ricoșa pe masa întunecată și se-ntoarcea biciuind ecranele, luminând pasarela a giorno. Ambianța se amelioră, Lambert având impresia că nu mai naviga ca prin cerneală. Parker și Brett nu vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fie tot atât de binevoitor cum fusese cu Dallas. Știau cu toții cât de apropiați erau cei doi ingineri.) Nu-ți dai seama ce s-ar întâmpla? Să presupunem că doi dintre noi reușesc să înfrunte creatura într-un spațiu destul de deschis și degajat pentru a-i aplica lovitura fatală, ză zicem. Bun, o ardem cu laserul, de vreo șase ori până să mai apuce să ne facă bucăți. După aceea, cele șase răni se cicatrizează suficient de repede pentru a salva viața monstrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
organice din apele uzate, din canalizare. La evacuarea apelor uzate, instalațiile din locuințe au prevăzute sifoane cu dopuri de apă, care opresc intrarea în spațiile de locuit, a gazelor rezultate din descompunerea materiilor organice din apele uzate. Cantitățile de gaze degajate sunt mari și periculoase. Au fost cazuri în care au murit oamenii care au intrat în căminele de vizitare de pe canalele de canalizare. În localitățile fără canalizare, fiecare clădire își evacuează apele uzate, adoptând diverse soluții: latrină sau fosă septică
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu puritatea și respectul meu. Ghiceam în prezența ei ostilă și ironică o necurmată întrebare: am putut fi eu oare așa? Nu știu ce fel de "așa" știa d-na Sen, dar simțeam întrebarea și de aceea căutam să par cât mai degajat, vorbeam, o priveam în ochi, întrebam cum îi mai merge d-lui Sen, de ce nu vin și ceilalți la masă, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Maitreyi îmi strângea picioarele să mi le frângă. Își punea toată pasiunea ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai mult decât o salvare prin retragere nu mai puteam spera. O nădejde încă îi animă pe unii : ofensiva în sud a lui Averescu. Dacă lovitura reușește, întreg teatrul de război (spune amicul Victor, de pildă) se va modifica : Dobrogea degajată, armata lui Mackensen împinsă tot mai spre sud, noi pe urmele ei, până vom face joncțiunea dorită cu Armata de la Salonic. Și iată astfel deschizându-se cu adevărat și frontul din Balcani, care întârzie ! Ce visuri nebunești ! Din superstiție, mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mașină, Adam și Zet alergând primii prin gang către ușa bucătăriei, care era întotdeauna lăsată descuiată. Și, într-adevăr, în bucătărie se afla - nu pentru prima oară - preotul-lipitoare. Când intrară și Brian cu Gabriel, părintele Bernard își reluase obișnuitele și degajatele lui relații de prietenie cu Adam și cu Zet, ținând cățelul sus de tot, într-o mână, în timp ce Adam râdea și-l trăgea de sutana neagră. Gabriel, știind cât de mult îl irita părintele Bemard pe Brian și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de doisprezece ani. Curând după săritura lui, care stârnise reacții atât de puternice și de deosebite în inimile, celor doi observatori, Tom McCaffrey se ciocni în apă cu Diane Sedleigh. Înainte de această întâlnire, Tom înotase liniștit, exersându-și craulul lui degajat, în timp ce o puzderie de gânduri nefericite, încâlcite, se învârtejeau prin capul lui frumos, cu buclele ude care pluteau și se răsuceau. Trecuseră două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o acțiune, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]