30,841 matches
-
la cea mai mare librărie FNAC din Paris să număr cîte nume de români figurează în ofensiva de toamnă a editorilor, care au lansat numai în luna septembrie peste o mie de titluri noi în beletristică! Sînt mai puțini decît degetele de la două mîini, și asta dacă binevoim să numărăm reeditări din plutonul Eliade, Cioran, Panait Istrati... Iar noutăți absolute: o carte despre Dracula, scrisă de Matei Cazacu, o alta despre moroi și rituri de înmormîntare din Oltenia, semnată de Ioana
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
a sfărma lanțurile corupției și minciunii. În aparență, pesedeii au noroc: previzibila derută din rândul Alianței D. A. le cade de minune. Nici că-și puteau dori un cadou mai frumos: un adversar de temut eliminat fără ca ei să miște un deget. Numai că dezechilibrul astfel produs poate naște reacții neașteptate. Popor sentimental și emoțional, românii au mai înclinat balanța simpatiilor în favoarea candidatului aparent fără șanse. Ultima oară s-a petrecut acest lucru în 1995, când a murit Corneliu Coposu. În acel
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
considerat doar o stare pasageră, o punere la încercare, o pedeapsă. Cu toată imensa compasiune pe care o afișează, nici creștinismul nu concepe că omul trist e frecventabil. Omul trist este o aberație și pentru doctorul Freud, cel care cu degete lungi de cuvinte căuta prin măruntaiele sufletului să extragă tumora melancoliei. Ce faci tu acolo singur în camera ta? " iată ce vrea să știe, zi și noapte, ochiul orwellian. Și de asemenea, ochiul inchiziției, ochiul științei, ochiul pedagogic al societății
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
de o parte, și conferențiari, lectori și asistenți, pe de alta. În acest context, nu putea să nu iasă la bătaie, cotcodăcind suav-indignat, însuși Năstase I�ul. Pe tonul de severitate acră pe care-l afișează când e prins cu degetele la ușă, el a început să amenințe că profesorii trebuie să înțeleagă situația, că ăștia sunt banii disponibili și cu asta basta! Când a lansat promisiunile cu ghiotura, Cotcodăcenia-Sa nu știa ce conține visteria? Când a tăiat halca cea mare
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
ca mine... Grație părintelui și cu ajutorul inestimabil al medicului, dr. Canyameres, Maurici Fără de țară Viciosul, principe de Sodoma și senior de Gomora, am trăit plângând în mine și simțindu-mă păcătos. După șaizeci de ani, întins în patul ospiciului, a-ndreptat degetul spre cel mai nepot al lui, l-a privit fix și-a mărturisit, cu durere-n ochi și glasul spart, că, după ce-a stat de vorbă cu părintele Vicenç și cu dr. Canyameres, a-nțeles că cineva-l condamnase
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
n-a ridicat tonul niciodată? B. E.: Niciodată. M.I.: Și l-ați urmat. B.E.: L-am urmat. Am învățat enorm de la el. Pot să spun că în preajma lui am ucenicit cu adevărat teatrul. foarte puțini actori, să-i numeri pe degete, citeau ca el, mai tot ce se tipărea în lume. Citea ultimele piese, știa tot ce se întâmplă pe scenele metropolelor. Dar toate astea le spun astăzi; câtă vreme am lucrat împreună m-am ferit să-l vorbesc de bine
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
parfumat de chiparoasă, ispititor, și alb, și plin, cînd chiparos vînturat a bocire. Cînd pîlnie din ibrișin, a cărei bortă cine știe unde duce, cînd ilustrată de carton, dincolo de care crezi că nu mai e nimic. Cerul, cu norii lui, face, precum degetele unei mîini, în întuneric, pe-un perete, toate astea. Și pare o copilărie să-l privești, nu ca să cauți în stele, ci prins de sprințăreala șomoioagelor de albituri proaspete, june: , În cercul cerului, străvechi, nici chiar pămîntul nu-i mai
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
arhitect; deși a fost probabil singurul băiețel din lume, căruia îi venea să vomite, atunci când făcea căsuțe din lemn, bune de cocoțat în copaci. Oricum, așa se hotărâse. Aici trece, ușor ca o umbră, fără a insista, ca pe vârful degetelor, un anume resentiment. Altcineva ar fi reacționat poate mai violent. Mama adevărată a lui David înota ca un pește, a trecut la doctrina teozofului Krishnamurti, a devenit atât de vegetariană încât bucătăreasa a ținut să plece; apoi a fugit, luându
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
percepute ca vetuste în dinamica socială și informațională a începutului mileniului III. Privind cartea de debut a lui Filip Florian din această perspectivă, devoratorii textelor publicate de tinerii scriitori în cunoscuta serie a Editurii Polirom vor fi crunt dezamăgiți. În Degete mici (Premiul de Debut al României literare, 2005) nu se consumă droguri, nu se înjură cu dezinvoltură, iar scenele de sex sînt bine învăluite într-o ironie suficient de pudică. Scris și apoi finisat vreme de cîțiva ani de zile
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
Premiul de Debut al României literare, 2005) nu se consumă droguri, nu se înjură cu dezinvoltură, iar scenele de sex sînt bine învăluite într-o ironie suficient de pudică. Scris și apoi finisat vreme de cîțiva ani de zile, romanul Degete mici este o poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate Simona Sora în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
face gimnastică aerobică de cîteva ori pe săptămînă, fetița a cunoscut prea multe - dragostea, matematicile, drobul de Paște, tocurile cui și cele pătrate, durerile facerii, șoferia, divorțul" (p. 49). Oarecum paradoxal, deși nu este, cîtuși de puțin, un roman autobiografic, Degete mici are un personaj memorabil: naratorul însuși. Departe de prototipul naratorului omnisicient din secolul al XIX-lea, acesta este un om obișnuit, care nu își ascunde crizele de ulcer și tentativele eșuate de a se lăsa de fumat, dar nici
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
atît de detaliat episodul nunții, dar, în fotoliul din camera ei de zi, am ajuns la concluzia că, așa cum ulcerul e un dușman al dialogului, brandy-ul e un aliat al imaginației, probabil unul din prietenii ei fideli". (p. 73) Degetele mici sînt terminațiile aparent cele mai lipsite de importanță ale corpului uman. Fără ele, corpul uman nu este însă complet, iar absența degetelor mici la scheletele de la groapa comună din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
al dialogului, brandy-ul e un aliat al imaginației, probabil unul din prietenii ei fideli". (p. 73) Degetele mici sînt terminațiile aparent cele mai lipsite de importanță ale corpului uman. Fără ele, corpul uman nu este însă complet, iar absența degetelor mici la scheletele de la groapa comună din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
importanță ale corpului uman. Fără ele, corpul uman nu este însă complet, iar absența degetelor mici la scheletele de la groapa comună din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în plictiseala unui orășel provincial. Dar aceste degete mici, niciodată pomenite în tratatele de specialitate, fac, pînă la urmă, istoria. ,Beneficiari" (atunci cînd nu sînt victime) ale
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în plictiseala unui orășel provincial. Dar aceste degete mici, niciodată pomenite în tratatele de specialitate, fac, pînă la urmă, istoria. ,Beneficiari" (atunci cînd nu sînt victime) ale deciziilor luate de alții, cei mai mulți dintre oameni trăiesc istoria pe un alt palier decît cel consemnat în tratatele de specialitate, uneori
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
toate, siguranța așezată a scriiturii, fac din Filip Florian un autor care, încă de la prima carte, devine o certitudine în literatura română a momentului. Este, cu siguranță, cel mai solid debut înregistrat pe piața românească în ultimii ani. Filip Florian, Degete mici, prefață de Simona Sora, Editura Polirom, Iași, 2005, 236 pag.
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
străinul, arabul, musulmanul. Și el e demult implantat în realitatea lui métro-boulot-dodo, cea mai devastatoare invenție a unei lumi care a căzut în capcana propriei seriozități. Controlată încă de reflexele democrației, presa occidentală de mare tiraj se ferește să pună degetul pe rănile deschise ale civilizației vestice actuale. Xenofobia abia reprimată, cvasi-isteria gata să izbucnească în fiecare moment de tensiune sunt realități pe care occidentalii nu reușesc să le pună de acord cu principiile vieții lor de până de curând. Cu
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
mereu același. Nu-i nevoie să te uiți la ultima pagină, cititorule, numele lui se află pe copertă: e autorul. În cazul de față, ești îndreptățit să bănuiești că eu sunt mai mult decât autorul moral al crimelor descrise. Că degetele mele nu s-au mulțumit cu dansul funebru pe tastatură, ci au răspândit otrava și în mâncare, și că am intervenit în intrigă mai mult decât le este permis, de drept, autorilor. Bănuielile se bazează pe logică, de fapt pe
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
de liniște (cum ar fi o capelă organizată permanent într-o cameră mai spațioasă a unor cămine) - toate acestea constituie dezavantaje notorii pentru orice tânăr studios" (p. 101). Și pentru ca lucrurile să fie foarte clare, autorul nu ezită să pună degetul pe rană: ,În mintea Ťteologilorť noștri, libertinajul sexual fermentează ca un must tulbure de toamnă. Faptul nu trebuie să ne mire. Erotomania din căminele studențești ale României are astăzi un domeniu matematic marcat cu plus infinit pe abscisă și zero
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
Mircea A. Diaconu (care pînă la Cuprins ajunge, sic, Diaconescu...), cîteva Inedite. Ultima-ultimă poezie e Matrimonio segreto, care spune de-a dreptul ce pregătise, ca pe cuminecătură, vers cu vers, un volum de volume cu titlu frumos: ,Bea apă din degetele mele. Respir în verdele său/ Amîndoi am navigat din subpămînt pînă la iubire./ Acum sau niciodată spune el/ Și eu îl cer de bărbat în limba morților." O limbă care se învață, din curiozitate și din teama de rece, cum
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule); ,Cântec de leagăn îmi va cânta/ și din nou mă va iubi, mă va săruta./ Voi fi mortul-copil,/ mortul-prunc, gungurind cu degetele în gură./ Mortul-alăptat, surâzând./ Mortul nou-născut, făr' de dinți și păr/ născut din morții mei părinți./ Din spută. Din iubire. Și din ură." (Voi fi mortul-copil); Eu sunt doar o lacrimă a ei care s-a întărit,/ s-a condensat
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
în spatele cărora mici insecte ale vederii, cu chitină cornoasă,/ se pregăteau să se zbată toată viața." (Noi aventuri ale increării mele). Când timpul poate fi dat înapoi, și încă accelerat, e curată magie: Gata mă fac mic,/ gata îmi bag degetul în gură și ca pe-un sân mi ți-l sug,/ părul meu se rărește și începe să-mi cadă,/ gingiile mele rămân fără dinți.// Pielea mea se face iarăși roză/ și neînchipuit de fină și de curată,/ că poate
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
mai are foarte puțin până să o vadă, în carne și oase, pe ea: Trecu tiptil printre pubelele înșirate la intrarea scării de serviciu, primind onorul lor tăcut și fetid; trecu pe lângă plasa liftului stricat, pipăind pereții, căutând comutatorul; sub degete întâlni o zdrelitură în tencuială, fața aspră a unui cărămizi, o țeavă rece, apoi, un gemuleț și un obiect lung, rotund, care nu se mai termina și care, fără îndoială, era extinctorul. Mâna descoperi butonul automat de lumină, apăsă și
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
automat de lumină, apăsă și butonul țăcăni inutil în beznă. (...) Înainta orbește cu capul dat pe spate, cu mâinile întinse, făcând pașii mici, cât mai mici cu putință; era o înaintare înșelătoare, întoarsă parcă spre el, și atunci în vârful degetelor simți că îl împinge îndărăt zidul." (p. 20). Printr-un paradoxal efect al hiperrealismului, cu cât descrierea unui cadru e mai minuțioasă, cu atât ambiguitatea prozei e mai mare. Povestirile din Trompete după-amiază sunt, prin chiar configurația lor, greu de
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
o literatură falsă, ceea ce înseamnă implicit o falsă literatură. Scriitorii care participă la congres nu protestează împotriva amestecului unui for politic în treburile interne ale literaturii. În prezența lor balonul de săpun al artei literare este împuns și spart de degetul autoritar al partidului, dar ei urmează un ritual al obedienței care legitimează actul de vandalism. Mihail Sadoveanu însuși, președintele de onoare al USR, cere scriitorilor să dea dovadă de ,sinceritate, credință și devotament în lupta la care sunt chemați să
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]