516 matches
-
fost primele expresii care s-au rostit imediat după deșurubarea capacului, fiecare participant la expediție îngenunchind în fața canistrei pentru a gusta mai comod. Și, bineînțeles, nu s-au mulțumit numai cu cîte o gură. Doar nu erau puși special să deguste. Au mai gustat o dată și încă o dată și numai bine cînd sosi Nuțu la fața locului cu cele comandate de Nicanor de la bufet, canistra se ușurase mai bine de un sfert. Întrucît pîinea caldă (datorită căreia întîrziase Nuțu peste prevederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te pricepi atât de bine!... Ochii lui privesc în pământ, pe lângă paharul cu șerbet, dincolo de pantofii ei odată negri. Știe, se gândește Dominique. Știe, se întristează François. Între ei, la masă, rusul își ia, nevăzut, locul, mâncând dul ceață și degustând vinuri. Numai copilul, ocupat să urmă rească un balaur imaginar printre trandafiri, nu-l vede, nu-l simte cum întinde mâna spre castronul cu cireșe, cum își strecoară degetele printre cele ale lui Dominique, cum îi atinge, ca din întâmplare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și ulcele, tot se mai pomenește câte unul să-și aducă aminte În timp ce dă de-a dura o horilcă despre câte o faptă a lor sau o vorbă de duh mai deșucheată, aruncată așa, Într-o doară, În timp ce omul Își degusta horilca și se uita pe geam!?... Sau unde era Ippolit Subotin, cel care cu răsuflarea sa putea să-nghețe apa sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că uneori bucatele ieșeau atât de pipărate și atât de sărate, Încât dacă le gustai, Îți lua pur și simplu gura foc. Bătrâna arunca În oale piper și coliandru și sare cu nemiluita. Uneori, În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aici. „Ia te uită că și În altă lume sunt ziariști și tribunale!“, Își spuse Mașa, cercetându-l cu suspiciune pe sub gene. „Nu cumva Încerci mata să vinzi castraveciori la grădinar?“, gândi ea. - Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Uneori Însă ne mai facem și noi de cap... - Adică o luați pe urmele lui Ippolit... - Mai călcăm și noi prin străchini, recunoscu el. - Și vă mai legați și de femei, clătină din cap gazda. - Trist, dar adevărat, oftă Extraterestrul, degustând din scrumbioară și umplându-și păhărelul gol. Noi disprețuim, În general, lumea brută În care trăiți voi. Dar câteodată tânjim după ea. Materia, ca și eterul, Îți oferă multe bucurii. Și În lumea voastră sunt multe lucruri minunate, aflate, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
audă, răspunse Extraterestrul. Toate se-aud, orice scârțâit de ușă, orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dincolo de Canalul Mânecii, Tintin este citit, în momentele de relaxare petrecute în cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce dă imaginației noastre un contur ordonat și himeric, în egală măsură. Prin el, banda desenată intră sub
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aventura poate începe cu adevărat Mult mai târziu, atunci când totul se va fi terminat, Tintin avea să își aducă aminte, distinct-fotografic, de această după-amiază calmă și nesfârșită în care a început această nouă aventură. Fiecare dintre locatarii de la Moulinsart își degusta, în colțul său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dobândi loc prin consum, devorând în jurul său. Omul nu este o utopie, ființă fără de rezonant loc în sine, fără de orizont propriu. Aforismul paidetic, de ales bun simț, instituie însuși, de-a fi el însuși. Suntem la banchetul, simposionul vieții să degustăm, să pregustăm acel „dincolo” al înțelegerii, armoniei, al unității și unicității, poate singura șansă de a ne cunoaște pe noi înșine, de a dobândi conștiința de sine. Trimișii să ne vestească chemarea la banchet pot, adesea, fi o întrebare, o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
măreției creatoare. Și numai un zeu al neființei poate crea oameni ai neființei din specia terror pe planeta Terra. Autorul surprinde atavismul teandric, divino-uman. Numai cel ce pur și simplu se uimește percepe în spectru sublim autoritatea -, doar cel ce degustă normalspiritual viața (care-i o minune), doar aceluia îi este milă de semenul său, doar el, cu fior moral, este creator de cultură civilizatoare. „Fără un minim de cultură este aproape imposibil să civilizezi viața unei comunități defavorizate”. În imperiul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
un om de treabă, Însă un pic nesuferit. Ți-o fi foame. Merceditas ne-a lăsat niște supă din aia pe care a făcut-o pentru mama ei. Fata asta e o comoară. Ne-am așezat la masă pentru a degusta pomana lui Merceditas, fata vecinei de la trei, care după știrea tuturor era cuminte ca o sfîntă, Însă pe care eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar cu mîini iscusite care uneori o Însoțea pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trebuia să te faci. Dădeai Legea Șprițului Gratuit - să vezi ce de lume fericită ar fi fost prin decor. Aveai două mandate asigurate fără să-ți mai faci campanie electorală. Și puneai secțiile de votare În bodegi! Cei trei prieteni degustă băuturile câteva minute, fără să mai spună nimic. În cele din urmă, tot Sandu Șpriț destinde atmosfera. Hai, bă, nu mai fiți cu capsa pusă, noi să fim sănătoși, că belele curg! Și când ne-o fi mai rău, ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
criticii au fost subiectivi, n-au Înțeles nimic. Când e prima alarmă? Parcă-aș lua și niște mușchi țigănesc la subsolul blocului, că rrom nu pot să i zic, Îi strică gustul... Sandu plescăie, prinde ideea din zbor și o degustă Împreună cu țuica aburindă. Gicule, artiștii sunt mister și enigmă, ca-n triunghiul bermudelor, pritocesc gândurile cum o să pritocim noi varza. Da` murături or fi pus? E, murături... Ești insensibil. Artistul are melancolie murată, mă, ascultați-mă pe mine, presară dor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu mânie feministă. Dimpotrivă, nimic nu pare mai coerent cu tine decât să trăiești trup și suflet orice. Faptul că întreaga ta făptură intră în alarmă doritoare atunci când ești în preajma cuiva îmi spune că tot copilul din tine vrea să deguste universul constitutiv: să-l bea, să-l mănânce, să-l simtă, să-l iubească. Și, când nu i se potrivește, să-l verse, să-l regurgiteze. Chiar și faptul că o faci pe niznaiul legat de anul ’89 e potrivit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu părul deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește s-o facă printr-un gest: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș petrece pe toate așa cum o trăiesc pe asta, Întins pe terasă, cu mâna În părul tău. Împreună, dar diferiți. Amanți de nouă ani, căsătoriți de patru, visurile lor nu locuiesc Întotdeauna sub același acoperiș. Djahane devorează timpul, Omar Îl degustă. Ea vrea să domine lumea, e ascultată oricând de sultană, care e ascultată oricând de sultan. Ziua, uneltește În haremul regal, interceptează mesajele care pleacă și vin, bârfele de alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă. Se aprinde, se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un soté de pui à la lyonnaise, specialitatea maestrului bucătar Proctor, stropit cu un Cos-d’Estournel 1887, ascultând orchestra, Îmbrăcată În smochinguri albastru-Închis, cum interpreta Povestirile lui Hoffmann, Gheișa sau Marele Mogul de Luder. Momente cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
schimbase totuși ăn atitudinea ei vizavi de mine: pârea cî o umbrî ăntuneca uneori ănsuși chipul ei strâlucitor, iar cuvintele de dragoste se poticneau și se ămpleticeau căteodatî, ca niște ițe care nu mai pot fi descurcate. Era searî și degustam ca pe un vin bun, ultimul sfert de orî care mî apropia de cea pe care o iubeam. Pregâtisem ăn camera mea confortabilî și tixitî de cârți, cârora Ema, femeie cu o inteligențî practicî, aproape masculinî nu le prea dâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în cantină.Slalomă printre perechile de dansatori și se opri la masa nașilor. Ii șopti ceva la ureche unchiului său.Luă de la garderobă haina sa tip șerif, cojocul de blană al Alintei și o sacoșă... Inainte de a ieși mai degustă un pahar. Se îmbrăcară pe hol.Porniră încet pe strada pustie.Tocurile ei metalice sunau cadențat. -E suficient de rece,reînodă ea dialogul. Emil nu răspunse.Trase un ultim fum și aruncă restul de țigară într-un coș de gunoi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lătră nervos. -Ce-a spus Jan? -E de serviciu la institut în noaptea de revelion. Ai lui sunt invitați la un doctor celebru. Rămân în noaptea dintre ani cu voi. Excelent!O sun pe Alex.Incepem pregătirile. Dar pentru început să degustăm un cony mic. Umplu trei balonașe de sticlă și toastă. -Pentru plăcerea de-a fi împreună.Mulți ani!... Sfârșit de august.Aleea principală din parcul orașului era înțesată de lume.Oamenii muncii reveneau spre orașul dormitor.Acest itinerar era plăcut
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
urmat alte îmbrățișări și sărutări. Apoi cineva s-a dus la masa lor... Și așa mai departe. Era ca și cum ai fi urmărit un val mexican la ralanti. Era foarte cald. Eu și Brigit stăteam pe scaunele noastre neconfortabile și ne degustam băuturile extrem de elaborate. La Llama Lounge, băuturile mergeau de minune cu gheață și decorațiuni culinare. Și nu puteai să te uiți pe o distanță mai mare de doi metri în jurul unui barman fără să nu ți se îndese în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta mi-a cam pus logica pe bigudiuri, dar am lăsat-o acolo, pentru că îmi incită gândirea, ce dădea vădite semne de moleșeală. Dar ajuns în punctul acesta cu mâinile sub cap și cu ochii în tavan, întotdeauna încep să degust unele finețuri de miliardar (fie chiar și în lei vechi). Numai că de cele mai multe ori nu ajung să mă hotărăsc până la capăt, ce aș vrea să ajung, miliardar sau marinar ajuns la Cotroceni. Unii ar visa ca să ajungă dictatori fără
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]