4,514 matches
-
tu... Da' nici casa de la Bucura nu-i Peleș-ul! Găsesc eu ceva să se potrivească, nu vreau nici servicii Rosenthal, nici cristale, nici cearceafuri de mătase... O să-ți raportez mâine cum m-am descurcat. Informarea "șefei" fiind încheiată, Petre pregăti dejunul pentru el și Toni, trase o busuioacă și se culcă. Spera în câteva vise "lămuritoare" pentru bătăliile ce-l așteptau. Seara, în fața șemineului, unde ardeau parfumați niște butuci de brad, se gândi că, înainte de a începe "atacul" la București, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
facultate. Acum rămânea la Bucura, cu livada, cu băncuța de sub nuc, cu Pic și Toni..., cu computerul, ce-și putea dori mai mult? La București, Petre se văzu cu domnul Friederich, care, protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12, unde domnul Friederich fu întâmpinat ca un obișnuit al casei. Avea masa rezervată, luară loc, chelnerii foiau în jurul lui. Petre stătea ca pe ghimpi, să afle de ce-l chemase. La aperitive, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Amurg de Osamu Dazai Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru I Mama mânca micul dejun în sufragerie. Am auzit un țipăt sfios și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu. A mai sorbit o lingură de supă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
printre provizii. Nu prea aveam încredere în talentele mele de gospodină. — Ai preparat-o foarte bine, mă asigură mama, serioasă. Apoi a mâncat cu mâna niște găluște din orez înfășurate în plante de mare. Nu mi-a plăcut niciodată micul dejun și nu mi se face foame înainte de ora zece. Azi-dimineață am reușit să termin supa cu chiu cu vai. Mi-am pus apoi niște găluște în farfurie și le-am zdrobit cu bețișoarele. Am luat câte o bucățică, ținând bețișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Pe când mă moșmondeam eu cu mâncarea, mama și terminase. S-a ridicat și s-a rezemat de peretele în care bătea soarele. M-a privit o vreme în tăcere. — Kazuko, nu așa se mănâncă. Ar trebui să faci din micul dejun masa cea mai plăcută a zilei. — Ție îți place, mamă? — Nu contează. Nu mai sunt bolnavă. Nici eu. Nu e-n ordine, Kazuko, zise mama, dând din cap și zâmbind, tristă. Acum cinci ani am căzut la pat din pricina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îngrijorarea pentru cele petrecute peste noapte! Am rămas în spatele mamei, cu ochii pironiți pe marea ce se vedea în zare. La un moment dat, mi-am dat seama că respiram în același ritm cu mama. După ce-am terminat micul dejun, m-am apucat de treabă. Voiam să scap de grămada de lemne arse. Osaki, Hangița, și-a făcut apariția la poarta din grădină. — Ce s-a întâmplat? Mi-au ajuns niște vorbe la urechi. Îi sclipeau ochii în lacrimi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pleoapele, darămite o mască. — Mamă, vrei să porți mască? am întrebat. — Da, am s-o port. Vorbea serios. Am rămas uluită. Aveam impresia că mama s-a hotărât să asculte și să creadă tot ce-i spunea Naoji. După micul dejun am înmuiat niște tifon în rivanol, așa cum ne spusese Naoji, l-am împăturit, l-am băgat în mască și i-am dus-o mamei. A acceptat-o fără nici un cuvânt de împotrivire și a legat, supusă, șnururile pe după urechi. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe mama. Nu arăta a om bolnav. Ochii ei frumoși erau foarte limpezi și tenul proaspăt. Dimineața se scula bine, mergea la baie, își făcea toaleta, se pieptăna singură. Se întorcea în camera ei, se băga în așternut, mânca micul dejun. Se culca iar puțin. Apoi se ridica și citea ziarele până spre prânz. Făcea febră numai după-amiaza. „Ce bine arată mama! gândeam eu. Sunt sigură că-și revine.“ Mi-am scos din minte și inimă diagnosticul pus de doctorul Miyake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se succedau, exact ca în anotimpul ploios. În fiecare seară, temperatura mamei se situa undeva între 38 și 39 de grade. Într-o dimineață, am observat ceva ce m-a înspăimântat. Mâna mamei se umflase. Mama, căreia îi plăcea micul dejun mai mult decât toate mesele, ajunsese să mănânce doar puțină fiertură de orez. Nu putea înghiți nici o mâncare ce avea cât de cât miros. În ziua aceea am avut impresia că-i displăcea chiar și aroma ciupercilor din supa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu adevărat simțită... Diagonale aduc ochiul privitorului înainte și înapoi... Culoarea este folosită pentru a construi ecouri între zone ale compoziției, pentru a modula planurile picturale. Pornind de la același decor, cel al camerelor în care locuiește, artistul produce imagini - "Micul dejun", "Dimineața în Le Cannet", "Interior alb" - foarte diferite. Bonnard a avut o relație specială cu Matisse, puțin mai vârstnicul său prieten și mentor. O influență matisse-iană directă, vizibilă într-un tablou ca "Masă de lucru", este însă rară în opera
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
și eram la limită să fac diabet. Doctorul mi-a spus să am mare grijă ce anume mănânc. M-am dus la un nutriționist, care mi-a făcut un program. Eu am fost o gurmandă toată viața. Înainte, la micul dejun mâncam carne friptă cu mămăligă, la prânz - carne prăjită cu mămăligă - și seara, din nou carne", a povestit Cornelia Catanga. "Am slăbit 20 de kilograme într-un an și jumătate. Rețeta Paladium mi-a fost de folos. Am avut un
Cum a slăbit Cornelia Catanga 20 de kilograme. Află rețeta by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72069_a_73394]
-
numere, astfel încât să nu mai fie Pulpe a Expo cu vânzare. Până a venit liftul am simțit cum imbatranesc, dar a venit, într-un târziu. Ne-am dus fiecare în cameră lui, fără alte comentarii. Și de dimineață la micul dejun parcă toată lumea zâmbea spre noi într-un anume fel sau doar ne simțeam noi cu musca pe căciulă. De-atunci parcă nu mă mai trage ață către SPA-uri", povestește Cabral pe blog.
Cum a ajuns Cabral aproape gol la o petrecere de cinci stele by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72126_a_73451]
-
de pildă, pe finul oenolog și gastronom Al.O. Teodoreanu, pe veselul epigramist și atentul prozator Păstorel - mai cu seamă cel din Hronicul Măscăriciului Vălătuc - într-un recital deopotrivă scrobit în glumă și destins în seriozitate. Invitat fiind la un mic dejun de Paul Morand, ambasadorul Franței la București, acesta se cramponează - excesiv - de pasabilul detaliu al mănușilor: "În zadar am încercat să-i explic că nici Paul, nici Helene nu dau importanță acestei prostii. - Prostie! a răcnit Păstorel. Află, pifanule, că
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
exemplu, că "nu trecea o zi fără ca Liviu Rebreanu să nu intre pe ușa cu numărul 11". Cum arăta o zi obișnuită din viața celebrilor locatari de la bloc? Iată pe boemul Minulescu: "La ora 7.00 se trezea, lua micul dejun și își bea cafeaua. Apoi, pleca în oraș, unde se întîlnea cu scriitori, pictori și prieteni-artiști. La ora 13.00, revenea acasă pentru prînz și se odihnea o oră-două. în jurul orei 16.00, își lua pălăria și bastonul și ieșea
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de a fi rău. Nu vorbea. }ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se aud niște bătăi în ușa unei celule, din interior. Bușcu țipă imediat: - Ce vrei bă? Se aude o voce implorând: - Dom' Șef, fiți bun și dați
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
și de tentațiile observației directe e, din acest moment, evidentă. Pentru receptarea justă a unui volum șerpuitor ca Intrarea în casă și deopotrivă pentru o lectură proaspătă a operei lui Flora. Începând cu Iedera din 1975 și până la relativ recentul Dejun sub iarbă. Unde se mai găsește Timișul și unde Dunărea, unde a dispărut Banatul sârbesc în care, ne-precauți, ne-am fi putut pune atâtea speranțe? În propria ficțiune, în ritmurile interioare ale fiecărui vers, în tonalitatea calmă și caldă
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
își dea cu părerea despre oricine și orice. Competențele lor nu au limite, iar publicul îi adoră. Televiziunile, tabloidele, revistele glossy ne țin permanent la curent cu vorbele și faptele acestor bravi contemporani ai noștri: știm ce mănâncă la micul dejun și cu cine se culcă, unde își petrec vacanțele și cum se numește animalul lor preferat, ce mașini conduc și de ce sex vor fi viitorii lor copii. Echipe întregi de paparazzi și experți în privitul pe gaura cheii lucrează non-stop
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
unor pictori români care-și aleseseră ca temă peisaje franceze. Și drept mulțumire mi-a trimis un volum, cu ilustrații, despre pictorul Repin. 16 noiembrie - Au trecut, iată, aproape două luni de când l-am întâlnit pe Ilya Ehrenburg la un dejun oferit în cinstea lui de Jean-Paul Boncour. N-avea o alură prea atrăgătoare; o față cu semne de oboseală, ce nu părea că se datora unui exces de muncă sau eforturilor impuse de război. Purta un costum de voiaj foarte
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
când Ilya Ehrenburg i-a spus că vinurile rusești nu sunt atât de bune ca cele din Franța, podgoreanul i-a replicat că un bărbat ca Stalin va ameliora, cu siguranță, și vinul, adăugând: "cu un plan cincinal". La același dejun participa și un grup de sindicaliști ce urmau să plece la Paris, la un congres. Alături de mine era un "metalurgist", care nu vorbea franțuzește, dar când ne-am așezat la masă a simțit nevoia să ne ureze: "bon appétit". După
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
păstrează ce a fost făcut fără el". Zambaccian. A cumpărat pânze de maeștri ca un plasament. Apoi, treptat, a făcut o pasiune pentru pânzele lor (Matisse, Delacroix, Segonzac etc...)5. 1946 23 februarie - Jean-Paul Boncour ne-a invitat la un dejun cu statul-major comunist al guvernului român, în special cu primul-ministru Groza și Ana Pauker. Primul-ministru, jovial și băiat de viață; o arată foarte bine bând în mijlocul unei trupe de muzicanți. Povestește cum a dat peste un profesor francez în Transilvania
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
suspensie în absența unor documente de acest calibru. Într-un anumit sens, Jurnalul pare a fi opera unui maniac. Regele nu se abate sub nici un pretext de la reperele zilnice stabilite cu precizie: descrierea vremii, notarea ritualurilor obligatorii ("baie și mic dejun"), întâlniri cu politicieni, audiențe și lecturi, consemnarea micilor întâmplări ale vieții de familie. Pentru Carol, jurnalul reprezenta doar scheletul viitoarelor opere memorialistice, un aide-mémoire ce nu depășea ambițiile unei scrieri de șantier. De aceea, el cuprinde foarte puține reflecții și
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
asigurare medicală, fără drept la pensie, fără a i se asigura minimul de protecție socială sau medicală în caz de nevoie, fiind hrănit cu o mâncare de proastă calitate și insuficientă cantitativ. Un ashramist primește de mâncare zilnic: - ca mic dejun se primește de persoană o jumătate de pachet de unt pe săptămână (dacă săptămâna nu e completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de pachet de unt); La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită !), o
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
o mâncare de proastă calitate și insuficientă cantitativ. Un ashramist primește de mâncare zilnic: - ca mic dejun se primește de persoană o jumătate de pachet de unt pe săptămână (dacă săptămâna nu e completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de pachet de unt); La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită !), o farfurie de supă (porție fixă !), un polonic de cartofi fierți; ca cină,o plăcințică mai mică decât o merdenea sau o cană de compot
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
zile rezultatele sunt promițătoare, datorită motivației pe care copiii o au pentru a slăbi într-un mod cât se poate de sănătos. “Timpul alocat pentru mișcarea fizică este normal pentru copiii de vârsta lor. Ca program, în principal, dupa micul dejun, copiii parcicipă la o lecție de educație fizică și sport, la jocuri și alte activități de relaxare, prin mișcare. Imediat după prânz a fost stabilit un program de odihnă, în care copiii se pot juca chiar și pe calculator, iar
Tabără pentru copii supraponderali la Straja, Hunedoara by Rudaci Lucia () [Corola-journal/Journalistic/81955_a_83280]
-
eram copil, era mai mult decât făcusem eu vreodată. Luni de zile a fost la fel, se trezea la patru dimineața și se ducea în camera de oaspeți, animalele o urmau, eu veneam aici, n-o vedeam decât la micul dejun și apoi, după orele de muncă, ne vedeam fiecare de treburile lui și nu ne întâlneam decât când venea ora de somn, îmi făceam, oare, griji pentru ea, fiindcă-și punea toată viața într-o poveste de viață, nu, eram
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]