1,537 matches
-
nesistematizate (slab organizate și integrate) ori sistematizate și foarte stabile, în timp incorporând ele orice cunoștință nouă, fie că vizează un aspect limitat al convingerilor (de exemplu, un bărbat delirează că este înșelat de soție, dar nu prezintă nici o idee delirantă legată de alte aspecte ale vieții sale) sau, dimpotrivă, contaminează alte zone ale credințelor subiectului (bunăoară teoria complotului generalizat), convingerile delirante restructurează și alterează viziunea lui asupra lumii și asupra sieși. Nosografie Identificarea principalelor subtipuri de paranoia ("tulburare delirantă", delusional
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
aspect limitat al convingerilor (de exemplu, un bărbat delirează că este înșelat de soție, dar nu prezintă nici o idee delirantă legată de alte aspecte ale vieții sale) sau, dimpotrivă, contaminează alte zone ale credințelor subiectului (bunăoară teoria complotului generalizat), convingerile delirante restructurează și alterează viziunea lui asupra lumii și asupra sieși. Nosografie Identificarea principalelor subtipuri de paranoia ("tulburare delirantă", delusional disorder) ar trebui să ia în calcul măsura în care pacientul își restructurează și influențează cunoștințele sale despre lume și despre
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
idee delirantă legată de alte aspecte ale vieții sale) sau, dimpotrivă, contaminează alte zone ale credințelor subiectului (bunăoară teoria complotului generalizat), convingerile delirante restructurează și alterează viziunea lui asupra lumii și asupra sieși. Nosografie Identificarea principalelor subtipuri de paranoia ("tulburare delirantă", delusional disorder) ar trebui să ia în calcul măsura în care pacientul își restructurează și influențează cunoștințele sale despre lume și despre sine însuși, tipul de cunoștințe implicate (convingeri, informații și interpretări), modul în care viziunea pacientului diferă de convingerile
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
deliruri care apar deodată, altele care pot fi înțelese în funcție de interacțiuni și trăiri, dar nici una dintre aceste diferențieri nu e satisfăcătoare, întrucât se bazează doar pe criterii subiective. Cel mai des, delirurile sunt clasificate după conținutul lor, pe baza temei delirante specifice (DSM-IV), astfel: Cunoscută și sub numele de "psihoză pasională", "sindrom Clérambault" sau "nebunia fetei bătrâne" (Kraepelin 1921), erotomania este un delir cu structură paranoidă și expresie personală, pacientul său tipic fiind o femeie de vârstă mijlocie, dezamăgită în dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Îmi amintesc...", "Ai auzit de... ?" sau "Ai văzut...?" părea că se referă la el sau la fițuica scandaloasă. Nu este nici o surpriză că Saphiq mergea pe stradă cu capul în jos și că suferea de agorafobie derivată din preocupările lui delirante. Prin contrast, totuși, el auzea oameni, vorbind bunăoară cu accent american, plimbându-se pe lângă casa lui și afirmând că este "cel mai mare om din lume". Auzise acest comentariu de mai multe ori și, ca atare, credea că este urmărit
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Nici vorbă, Peter, sunt un gânditor mare". Literatura despre această maladie mintală rămâne deocamdată săracă și, din acest motiv, incidența ei este rară, în ciuda faptului că multe persoane manifestă aroganță și insolență în comportament. Deși sunt prizonieri ai propriului sistem delirant, mulți pacienți continuă să ducă o viață aparent normală, astfel încât, mai ales dacă este canalizată spre forme de manifestare social acceptabile, boala poate rămâne neobservabilă multă vreme. Alții, însă, se retrag tot mai mult în lumea fanteziei lor sau încep
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
narcisismului (Freud), rămân obscure; ea are caracter cronic, poate apărea treptat sau brusc, afectând ambele sexe, indiferent de vârstă, și nu poate fi vindecată. Delirul de persecuție (persecutory type). Forma prototipică de paranoia (Kraepelin 1920: 226-229) se sprijină pe convingerea delirantă, însoțită adesea de exaltare și agresivitate, a celui afectat de un prejudiciu oarecare și nutrind sentimentul că este mințit, spionat, urmărit, hărțuit sau drogat de alții, ori că este împiedicat să-și atingă scopurile pe termen lung. Esențial pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nu sunt periculoși, suferă în izolare, iar statisticile par să indice că un procent important dintre ei (mai ales bărbații) ajung să comită acte criminale atunci când sunt afectate capacitatea de judecată și nivelurile normale de inhibiție. În ciuda faptului că sistemul delirant rămâne stabil, iar boala, odată declanșată, se cronicizează, personalitatea pacientului nu este în totalitate afectată. Unele trăsături îi fac deosebit de periculoși pe paranoici: caracterul cronic al maladiei, faptul că ei își păstrează capacitățile intelectuale intacte, iar capacitatea de a raționa
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
aparent, foarte plauzibile. Întrucât rămâne în societate, paranoicul poate combina convingeri imaginare cu evenimente reale - ceea ce ridică probleme legale, căci corectitudinea acțiunilor unui individ este determinată de standarde sociale recunoscute; pacientul este conștient de toate acestea, dar, în sistemul său delirant, crede ferm că, din punct de vedere moral, are dreptate și se găsește mai presus de lege. Va amenința că se adresează autorităților, folosește tactici de hărțuire, renunță la avocați și își apără singur interesele, devine expert în exploatarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
aici de o (sub)clasă a delirului de persecuție (Munro 2004: 136). Delirul de persecuție face ca pacientul să-și dezvolte o strategie elaborată de autoapărare, cei direct implicați în viața lui fiind de multe ori incorporați în sistemul lui delirant. Delirul de relație (sensitiver Beziehungswahn) se instalează la adulți, la acei subiecți a căror personalitate este dominată de sensibilitate (Kretschmer). O stare delirantă apare progresiv, de regulă ca urmare a unor eșecuri sau decepții. Conținutul interpretărilor vizează idei de persecuție
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
elaborată de autoapărare, cei direct implicați în viața lui fiind de multe ori incorporați în sistemul lui delirant. Delirul de relație (sensitiver Beziehungswahn) se instalează la adulți, la acei subiecți a căror personalitate este dominată de sensibilitate (Kretschmer). O stare delirantă apare progresiv, de regulă ca urmare a unor eșecuri sau decepții. Conținutul interpretărilor vizează idei de persecuție, prejudiciere, ostilitate și dispreț victima fiind subiectul însuși, sau un atac la valorile sale morale. Delirul se limitează, de regulă, la cercul apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
intervenit nici o dereglare serioasă în sistemul lor de sănătate. Cum unele din aceste manifestări însoțesc alte dereglări psihiatrice - anxietate, depresie, schizofrenie etc. - se impune un diagnostic diferențial, atent. ■ Personalitatea mixtă (mixed type). În acest caz nu predomină o anume temă delirantă. ■ Personalitatea nespecificată (unspecified type). Se recomandă recurgerea la acest diagnostic (DSM-IV-TR: 297.1) atunci când convingerea delirantă predominantă nu poate fi clar stabilită, sau nu este înscrisă în tipuri specifice (de exemplu, delir de persecuție, fără o componentă persecutorie proeminentă). În
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dereglări psihiatrice - anxietate, depresie, schizofrenie etc. - se impune un diagnostic diferențial, atent. ■ Personalitatea mixtă (mixed type). În acest caz nu predomină o anume temă delirantă. ■ Personalitatea nespecificată (unspecified type). Se recomandă recurgerea la acest diagnostic (DSM-IV-TR: 297.1) atunci când convingerea delirantă predominantă nu poate fi clar stabilită, sau nu este înscrisă în tipuri specifice (de exemplu, delir de persecuție, fără o componentă persecutorie proeminentă). În această categorie intră sindroame greșit identificate, precum "sindromul Capgras" (caracterizat prin convingerea că o persoană cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
frecvent este "sindromul Cotard", în care pacientul crede să și-a pierdut toate bunurile, de asemenea statutul și autoritatea, chiar întreaga ființă; descris încă din secolul XIX-lea, el este de cele mai multe ori precursorul unui episod depresiv sau schizofrenic. ■ Tulburarea delirantă indusă (induced delusional disorder), într-o clasă distinctă (ICD-10: F.24) ce include "nebunia în doi" (folie à deux), tulburarea paranoidă sau psihotică indusă (induced paranoid or psychotic disorder) și psihoza simbiotică (symbiotic psychosis), este descrisă drept o maladie împărtășită
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
doar una suferă cu adevărat, dar care, prin inducție, transferă boala celeilalte persoane, în împrejurări speciale (de exemplu, izolare față de alte persoane). Diagnosticul este pus în următoarele condiții: 1) două sau mai multe persoane împărtășesc aceleași deliruri sau același sistem delirant și se sprijină una pe alta în convingerile lor; 2) două sau mai multe persoane au o relație foarte apropiată; 3) există dovezi temporale și contextuale că delirul a fost indus membrului sau membrilor pasivi ai grupului prin contact cu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
contextuale că delirul a fost indus membrului sau membrilor pasivi ai grupului prin contact cu persoana activă. În anumite cazuri a fost semnalată și prezența unor halucinații induse, dar acest indiciu nu contravine diagnosticului. S-ar mai distinge și memoria delirantă (delusional memory), ilustrată (Mullen 1997: 29) cu situația unei paciente care "își amintește deodată că a fost siluită de fratele și cumnatul său, cu câteva săptămâni înainte, în toiul unei întruniri de familie. Nimic nu sugerează însă că evenimentul ar
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ceilalți continuă să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar și cei direct implicați. Convingerea a continuat să îi modifice percepția asupra lumii și relațiile ei cu personajele centrale ale amintirii". Deși clară și convingătoare, clasificarea tulburărilor delirante propusă de ICD-10 și DSM-IV-TR suferă de unele inconsecvențe. Delirul, așa cum este prezentat aici, este atât o boală cât și o categorie, într-o versiune adusă la zi, a venerabilei paranoia. Multe rapoarte se bazează doar pe descrieri clinice, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de boli ce mai includea parafrenia și schizofrenia paranoidă: prima, o boală ignorată azi, cea de a doua, plasată alături de schizofrenie. În plus, există maladii precum parafrenia târzie (late paraphrenia), a cărei incidență este tot mai recunoscută, dar și sindroame delirante, a căror proveniență este puțin cunoscută (Munro 2004: 145-146). Pe de altă parte, reperele nosografice ale unor tipuri marginale de paranoia - persecuția, gelozia, mistica etc. - cu semnificații încă discutabile și nu fără importante consecințe medico-legale, relansează dezbaterea despre structura psihică
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
al altei tulburări psihotice și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții medicale generale. Se va adăuga "premorbid", dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, de exemplu: "tulburare de personalitate paranoidă (premorbidă)". Diagnostic diferențial Diagnosticul de paranoia/tulburare delirantă (delusional disorder) se aplică doar dacă delirul nu este produs de efectele fiziologice directe ale vreunei substanțe sau, pur și simplu, de deteriorarea stării generale de sănătate; delirul (delirium), demența (dementia) și delirul psihic (psychotic delirium) provocat de starea medicală
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Alzheimer, însoțită de delir". Un delir psihotic, provocat de substanțe cum ar fi stimulanții, amfetaminele și cocaina, poate prezenta o simptomatologie identică cu cea a paranoiei, de care poate fi deosebit prin relația cronologică dintre substanța folosită și remisiunea convingerilor delirante. Elemente paranoice sunt adesea identificate în cursul encefalopatiilor alcoolice, precum "sindromul Korsakoff"; de asemenea, anumite tumori cerebrale, în special ale lobilor frontali, pot sugera un tablou ce amintește de paranoia. Paranoia (delusional disorder) poate fi deosebită de schizofrenie (schizophrenia) și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tulburarea afectivă și deliruri, de asemenea de severitatea simptomelor afective. Dacă delirurile apar exclusiv în timpul episoadelor afective, diagnosticul este "delir afectiv cu trăsături psihotice". Deși simptomele depresive sunt obișnuite în cazul paranoiei, ele sunt mai puțin severe, remitente, în timp ce simptomele delirante persistă și nu oferă motive pentru diagnosticarea unui delir afectiv anume. Uneori, simptomele afective care satisfac criteriile pentru un episod afectiv se suprapun peste paranoia, care poate fi diagnosticată doar dacă durata totală episoadelor afective rămâne relativ scurtă, în raport cu durata
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
suprapun peste paranoia, care poate fi diagnosticată doar dacă durata totală episoadelor afective rămâne relativ scurtă, în raport cu durata ei totală. Dacă simptomele care satisfac criteriile pentru un episod afectiv sunt prezente pentru un segment substanțial al paranoiei (de exemplu, echivalentul delirant al tulburării schizoafective), atunci diagnosticul va fi de "tulburare psihotică nespecificată, însoțită de delir depresiv nespecificat" (sau "delir bipolar nespecificat"). Indivizii cu tulburare psihotică de relație (shared psychotic disorder) pot prezenta simptome similare cu cele pentru paranoia, dar tulburarea are
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
persoană, sunt identice formal cu delirurile celeilalte persoane, dar se diminuează sau dispar când persoana cu delir de relație se desparte de cea cu delir psihotic primar. Delirul psihotic de scurtă durată se distinge de paranoia prin aceea că simptomele delirante durează mai puțin de o lună. Diagnosticul pentru "tulburare psihotică nespecificată" (psychotic disorder not otherwise specified) poate fi pus în cazul în care informațiile disponibile sunt insuficiente pentru a stabili o legătură între paranoia și alte tulburări psihotice, sau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
special în cazul conștienței reduse, este greu de stabilit, capacitatea indivizilor încadrați aici de a-și recunoaște propriile obsesii sau compulsiuni ca fiind excesive sau nerezonabile este redusă. Unii indivizi pot rata testul de realitate, iar obsesia poate atinge proporții delirante (de exemplu, convingerea că ei au cauzat moartea altor persoane, doar pentru că au dorit-o). Dacă obsesia se dezvoltă în convingeri delirante susținute, se poate pune diagnosticul adițional de "paranoia". Spre deosebire de paranoia, nu există convingeri delirante clare ori persistente în
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fiind excesive sau nerezonabile este redusă. Unii indivizi pot rata testul de realitate, iar obsesia poate atinge proporții delirante (de exemplu, convingerea că ei au cauzat moartea altor persoane, doar pentru că au dorit-o). Dacă obsesia se dezvoltă în convingeri delirante susținute, se poate pune diagnosticul adițional de "paranoia". Spre deosebire de paranoia, nu există convingeri delirante clare ori persistente în cazul tulburării de personalitate (personality disorder), care presupune un ansamblu de trăsături deosebit de stabile și de rigide, apărând la maturitate și putând
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]