1,185 matches
-
filozofi ca Russell, Schlick sau Carnap, prin contestarea pretenției filozofiei speculative de a formula enunțuri adevărate despre absolut, necondiționat, transcendent, despre lume ca întreg. Chiar dacă nu pe temeiul unui criteriu al semnificației cognitive a enunțurilor, a unui anumit criteriu de demarcație, a unui argument filozofic general. El s-a despărțit însă în mod clar de aceștia, de acea reorientare analitică a filozofiei, pe care au promovat-o mai târziu atât empirismul logic, cât și „filozofia limbajului comun“, prin refuzul de a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
doctrinal a făcut obiect special al studiilor reputatului istoric al instituției Adunărilor reprezentative de stări, George de Lagarde 12. Spre deosebire de E. Lousse, care prezintă concepțiile parlamentariste în antiteza celor corporatiste, G. de Lagarde analizează fundamentele corporatismului trasând o linie de demarcație între acesta și individualism. În concepția sa "individualismul" și "corporatismul" sunt două noțiuni străine Evului Mediu 13. Desigur, sunt străine, în aceeași măsură în care denumiri pentru diverse științe, chiar, au apărut ulterior unor preocupări clar manifestate. Termenii au însă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a aparențelor. Cele mai reușite poeme sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între cele două mărci ale universului danilovian: Lied nocturn, Melancolie, Ferapont, Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În acest gen de texte, personaje deja recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau nu); el reprezintă, în economia lucrării, doar poarta către tratarea intratextualității. Am insistat asupra legăturii stabilite de poetul de la Ipotești cu gândirea indiană și cultura germană deoarece le considerăm importante și pentru intratextualitate, mai precis, pentru linia fragilă de demarcație dintre exogeneză și endogeneză. Eminescu s-a întâlnit cu fiecare din cele două culturi într-un mod cu totul special față de alte tentații intertextuale. O excelentă încadrare arhitextuală a operei eminesciene este propusă de Mihai Zamfir: Există, probabil, un club
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ca și Cezara sau La aniversară. [Archaeus] și toate celelalte sunt texte, în virtutea opoziției creionate de Roland Barthes între operă și text. Aici atingem un punct metodologic esențial cercetării noastre. În termenii criticii genetice, se impune o linie clară de demarcație între avantext și text: primul relevă genetica manuscriselor (sau genetica avantextuală, diferențiată sub aspectul endogenetic/exogenetic, în special cu aplicație pe avantextul flaubertian), în timp ce al doilea aparține domeniului geneticii textului (Pierre Marc de Biasi: 2009, 432). Asupra ambelor se exercită
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încadrează în genetica avantextuală. A doua categorie pe care am evidențiat-o în lucrare este intratextualitatea transprozastică. Este vorba, pe de o parte, despre direcția orizontală: corespondență intratextuală. Aceasta angajează variantele finale, publicate sau nu (trei situate deasupra liniei de demarcație, celelalte dedesubt). Am exclus din analiză basmul deoarece considerăm că este o specie pe care nu o puteam lega intratextual de nuvele, fără riscul de a complica puțin analiza. Altă direcție de generare intratextuală este cea de sus în jos
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
frază, capitol etc.); o textul privit în unitatea sa; o intertextul stabilit relațional, în "societatea" textelor, sub cerul genurilor, epocilor, bibliotecii universale etc. (Vom prelua pentru necesitățile hermeneuticii asupra prozei eminesciene noțiunile de intratext și intertext, considerând că linia de demarcație este dată de opera lui Mihai Eminescu, indiferent de câmpul discursiv în care ne-am situa. Altfel spus, tot ce poartă semnătura autorului la care ne-am oprit se încadrează în sfera intratextului). Forma tripartită de reprezentare a textului amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
magnétique, Butor intercalerait l'enregistrement de plusieurs voix, il ferait un collage sonore ; Barthes ferait un brouillage de voix superposées (...) ; Blanchot enregistrerait une voix neutre disant que tout l'enregistrement doit être effacé]. 19 Despre criticii care au insistat pe demarcația intertext-intertextualitate, mai multe în subcapitolul referitor la delimitările taxinomice ale intertextualității (vezi infra). 20 Iar Revue des Sciences Humaines își intitulează numărul 196/octombrie-decembrie 1984 Citation. 21 "Intertextualité : intertexte, autotexte, intratexte", Texte, Revue de critique et de théorie littéraire, no
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fi obligați să acceptăm că personajul contemplă acolo, liniștit, elementele opoziției clar delimitate de o graniță. Albul și negrul îi apar limpede separate, plusul și minusul se resping violent în fața sa, aidoma polilor unui magnet. În cazul tragediei, linia de demarcație se curbează însă, despărțindu-se în două paranteze intersectate. Pe zona de interferență creată, spațiile de opoziție coexistă, albul și negrul se combină, devenind gri, plusul și minusul se anulează reciproc, determinînd haosul neutralității. Personajul tragic este prizonier în chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
eternă, pe cînd cea de-a doua se supune mutațiilor (fiecare generație își impune valorile sociale și, implict, convențiile). În fond, deși autoarea nu ajunge atît de departe în scurtul ei manifest literar, am putea vedea aici o linie de demarcație între natural și social. Dacă primul include și afirmă o anumită "eternitate", "imuabilitate" a condiției umane în istorie, cel din urmă se referă exact la argumentele ce separă o promoție de o alta, un veac de alt veac. În fibra
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
opera de artă devine un Fiind la puterea a doua. Operele de artă sînt copii ale viului empric, în măsura în care îi acordă acestuia ceea ce lor le fusese refuzat în exterior, eliberîndu-l astfel de marca propriei experiențe exterioare reificante. În timp ce linia de demarcație dintre artă și empiric n-are a fi ștearsă, și aceasta în ultimul rînd cu prețul eroizării artistului, operele de artă posedă totuși o viață sui generis. Nu este vorba doar de destinul lor exterior. Operele importante scot mereu la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
trebuie reglementat pentru a se evita viitoare derapaje. Astfel, s-a promulgat celebrul acord Glass-Steagall prin care băncile erau obligate să dispună în orice moment de o anumită valoare a depozitelor proprii. De asemenea, se punea o linie clară de demarcație între băncile comerciale și de investiții în privința riscurilor asociate. Însă acest acord a fost abrogat în 1999 și înlocuit cu legea de modernizare a serviciilor financiare numită Gramm-Leach-Bliley. Acest fapt a înlocuit vechea interdicție a băncilor comerciale de a deține
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o poetică eliptică. Utilizez această fațetă a limbii mele, însă încerc totodată să mă debarasez de înclinațiile ei naturale. Utilizarea francezei îmi permite să dobîndesc o anumită intimitate. Povestea trupului este în permanență respinsă în Orient. Există o linie de demarcație foarte clară între universul intim și societate. Această fractură între viața familială și viața socială dă naștere multor ipocrizii în societățile noastre. Sper să sparg această linie de front. Și am renunțat la limba persană pentru a rosti durerea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu vor putea fi exhaustive, mai ales că despre postmodernism se spune că există, în fapt, atâtea postmodernisme câți autori au discutat despre el sau au scris în spiritul său, ci ele se vor concentra pe identificarea unor linii de demarcație dintre subiectul cercetat și altele conexe. Prin urmare, cartografierea sub semnul căreia stă această primă secțiune trece din domeniul temporalității periodizatoare către cel al ideilor identificatoare pentru postmodernism. Într-o accepțiune sintetică, postmodernismul poate fi privit fie ca o istorie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o astfel de ordine ar putea fi realizată"96. Tocmai deoarece controversele legate de postmodernism continuă să existe și să suscite vii dezbateri, indicarea unor trăsături simptomatologice fenomenului reprezintă un mijloc important de a ne apropia de conținutul său ideatic. Demarcațiile care ne vor ajuta să creionăm fenomenul postmodern constituie deja locuri comune ale dezbaterii; astfel, poate cea mai cunoscută problematică discutată este cea a relației dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate versus postmodernitate. Accentul pus pe prefixul "post-" transmite o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un demers deloc facil, deoarece acceptarea lui ar conduce și la aceea a unor presupoziții și premise care constituie încă un fertil teren al disputelor. Ca o exemplificare a acestor discuții prezentăm câteva linii importante care să sugereze complexitatea acestei demarcații. 2.2.2.1. Proiectul nedesăvârșit al modernității Poate cel mai cunoscut adversar al postmodernității este Jürgen Habermas, despre care criticii au afirmat că a încercat să construiască o nouă dialectică a Iluminismului, ce intenționează să revigoreze valorile moderne, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abia astăzi în consecință, Nietzsche nu ar fi vorbit de fapt despre postmodernitate, ci despre chiar presupozițiile de bază ale Iluminismului, el nefiind un precursor, ci mai degrabă un gânditor care a radicalizat complet proiectul modernist. Pentru o mai clară demarcație a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare a demarcațiilor realizate. Noua "Ceartă dintre Moderni și Postmoderni" a fost punctată și de alte centre de dispută, multe dintre ele ivindu-se din problemele de definire a modernismului și de încadrare a unor forme de manifestare în interiorul său. Una din cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cultural francez, în special, s-a dezvoltat pe lângă conceptul de discurs și un termen apropiat și utilizat uneori alternativ, cel de scriitură 238, care a cunoscut o largă teoretizare în special o dată cu proiectul grupului Tel-Quel. Fără a se institui o demarcație netă și larg acceptată între aceste două concepte, ele ocupă o mare parte din aparatul critic disponibil și tocmai de aceea ne propunem să schițăm câteva linii de recunoaștere și intersectare a lor. Conceptul de discurs este unul larg teoretizat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gânditor, astfel încât nu putem proceda decât punctual și raportându-ne strict la un anumit context. Ca o ilustrare a dificultăților poate fi luată în discuție distincția dintre scriitură, text și discurs. Fără a-și propune în mod clar o asemenea demarcație conceptuală, de cele mai multe ori autorii invocați utilizează acești termeni într-o manieră interșanjabilă, făcând complicat un demers de separare terminologică. Folosind discursuri de graniță, ale căror concepte sunt, în mod similar, de limită, mulți gânditori consideră scriitura, la fel ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lecturii să își creeze propria scriitură. Programul Tel-Quel își propune, de asemenea, demitizarea unor termeni ca operă sau autor și demonstrarea inoportunității unor expresii de felul "text adevărat", "text prim", "text ultim". Din acest punct de vedere, se impune o demarcație între ceea ce tel-quel-iștii numesc scriitură textuală (caracterizată ca "rețea literală cu mai multe dimensiuni, ca șiruri de generări și transformări reciproce, sume vide de distrugere a limbajului prin articularea sa"265) și scriitura non-textuală, care este "lineară, expresivă, cauzală, neînscrisă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi oferită și ar fi chiar împotriva spiritului postmodernismului, o primă metodă care ne-a stat la îndemână în vederea încadrării și descrierii sale a fost aceea a căutării diferențelor specifice față de alte curente cu care se învecinează sau se intersectează. Demarcațiile care au contribuit la creionarea fenomenului postmodern constituie deja locuri comune ale unor dezbateri aprinse. Poate cea mai cunoscută dintre ele privește relația dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate și postmodernitate, dar și postmodernitate postmodernism, iar, de aici, analiza raporturilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
243-244, [s. a.]). Se observă așadar că Huyssen crede că în spațiul cultural american postmodernismul și-a construit o evoluție proprie prin distanțarea de modernism, în timp ce spațiul european este acela al continuității și al conviețuirii dintre cele două curente, în lipsa unei demarcații clare, care să probeze și voința unei caracterizări pozitive a fenomenului. Într-o interpretare care duce lucrurile și mai departe, Søren Gosvig Olesen își manifestă uimirea în legătură cu penetrarea noțiunii de postmodernism în Franța, mai ales că acest critic afirmă că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stabilirea responsabilității managerilor, două fenomene cu care se confruntă foarte des alte tipuri de structuri organizatorice. Această structură organizatorică este folosită de corporațiile transnaționale care se ocupă cu mineritul sau extracția petrolului, În special corporații americane. Existența unei linii de demarcație stricte Între responsabilitățile managerilor fapt ce reprezintă marele avantaj al structurii funcționale poate fi, Însă, și marea problemă a acestei structuri. Coordonarea Între diviziile funcționale este o cerință strategică, iar această coordonare trebuie să se facă la toate nivelurile ierarhice
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
consens a părților în ceea ce privește avantajele oferite de achiziție. Invaziile (raids) corespund unei preluări ostile și înseamnă că firma achizitoare este hotărâtă să ignore complet structura de management a firmei-țintă, pentru atingerea scopului urmărit. Prețul oferit nu este un criteriu de demarcație al acestei forme de achiziție pentru că poate fi și foarte mic, dar și supralicitat, în "bătălia" agresivă care se inițiază. Ambele părți folosesc grupuri de presiune mediatică, economică, politică (lobby) și argumente juridice. Datorită semnificațiilor multivalente ale termenilor utilizați în
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]