826 matches
-
care este preocupată cu destabilizarea interpretărilor dominante, arătând modul în care fiecare interpretare depinde în mod sistematic de elemente pentru care nu poate să dea seamă. Strategii textuale ale postmodernismului Der Derian (1989: 6) susține că postmodernismul este preocupat de demascarea "interferențelor textuale din spatele politicii de putere". Mai bine spus, din interiorul politicii de putere, deoarece efectele textualității nu rămân în spatele politicii, ci îi sunt intrinsece. "Realitatea" politicii de putere (ca orice realitate socială) este întotdeauna deja constituită prin textualitate și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
logică, infirmarea sau anularea punctuală prin citat, silogismul, ș.a. fac parte din recuzita procedurală a discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ultima devine dispozitiv structural al primei și vector formal al celei de-a doua. Parodia este o structură analogă ironiei și o tehnică suplimentară a satirei"50. Ceea ce le diferențiază e strategia, iar ceea ce le apropie e finalitatea: deriziune, batjocură, demascare etc. printr-un generic joc al (di)simulărilor. La Arghezi, atunci când discursul rămâne în cadrele polemicii, singura modalitate de a-l stiliza este gluma (ironia, sub multiplele sale forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
practică de către activiștii regimului, acest "șovinism științific" a determinat eliminarea sau reeducarea medicilor de stil vechi, ceea ce a dus la dispariția unor practici medicale catalogate drept "iraționale", precum acupunctura sau vegetarianismul. După 1954, în China a început o campanie de demascare a "burghezilor" din Ministerul Sănătății, aceasta dovedindu-se a fi un bun prilej pentru considerarea practicilor medicale de tip occidental ca fiind ele înseși burgheze. Fiind de inspirație politică, această campanie implica două premise: în primul rând, a existat o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fundamental al percepției, și deci al cunoașterii. O noțiune critică, polemică și derogatorie Ideologia este ceva pentru care ceilalți trebuie blamați. O noțiune pozitivă Ideologia este ceea ce împărtășim. O poziție epistemologică realistă O poziție epistemologică proprie constructivismului. Suspiciunea conduce la demascarea ideologiei. Ideologia poate fi delimitată prin încercarea de a-i înțelege pe ceilalți. Funcții de distorsiune și manipulare Funcții de integrare socială, prezervare a grupului și reproducere Sursa: Eve Chiapello, "Reconciling the two principal meanings of the notion of ideology
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a continuității materialului silabic și aglutinant în formula flexionară a limbilor așa zise i.-e. Consecințele teoriei arborelui genealogic implică spargerea unității comunicative a limbii în trei componente: fonetică, gramaticală și lexicală, cărora li se atribuie existență și evoluție independentă. Demascarea neogramaticii ca epocă perimată a gândirii istorice este înso ită de recunoa terea constituirii și evoluției limbii române ca limbă vie cu identitate proprie sub toate aspectele (fonetic, gramatical și lexical), limbă în care atât latina cât și traca și-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și falsul amor"77. Conștient
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai cu seamă lucida demascare a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special această primă piesă a sa, amintesc de viziunea caragialiană, concretizată într-un univers ficțional guvernat de o "mare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei festivităților, grotescul expresiei subordonându-se pervazivei intenții satirice: Cel mai iritat dintre membrii juriului examinator a fost o creatură integrală a muncilor mele. Pe fața lui vânătă și crispată am putut citi, ca într-un excrement, maladia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cuplu, ca și acumulările de Luchieni, fixarea unei zile de primire sau achiziționarea câinilor de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perpetuat și în mediul medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital municipal, deși este analfabet. Un caz contrar, de intelectual anxios, speriat de ipoteza demascării, amintind de moftangiul "savant" pe care "critica-l iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă batrână care se teme să nu se afle că are dinți falși și păr prepus"70, este cel al personajului Camil Petrescu din scrierea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mare de N. D. Cocea, Zile vesele, după război, de Mihail Sadoveanu, Schimbarea la față este, fără tăgadă, o replică, deși neviabilă, dată viziunii caragialești. Așa cum observam în capitolul anterior, deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în relație termenii paradoxalei autenticități obținute prin "asocierea dintre maxima naturalețe și maxima artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației '80, se referă la obsesia pentru concizie. Nu știm dacă a fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor expresii ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un context în care nu doar că nu este sesizată ca atare, ci chiar tinde să se extindă nestingherit. Caragiale însuși, așa cum am văzut, era intrigat să observe familiarizarea cu absurdul și reacționează față de încetățenirea acestuia printr-o abilă demascare uzând de armele comicului, cele mai eficiente și, de altfel, la îndemână. Dintre motivele comice valorificate magistral în piesele sale (perechea comică, păcălitorul pacălit, pierderea identității), cel al "lumii pe dos" este investit clar cu funcția de evidențiere a absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aici cumulat cu funcția satirică a procedeului comic bazat pe repetiție și acumulare. Agitația fară sens și suveranitatea verbozității sterile sunt surprinse astfel prin intermediul glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Banchetul). Intenționat sau nu, însă, absurdul unor replici de tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare a regimului politic, întrucât nu face apel la fantezie, ci reflectă cea mai cruntă realitate. În acest sens putem vorbi de apropierea scrierilor lui Teodor Mazilu de satira prin intermediul absurdului practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oficiale, ca cel al învățătoarei materne, al părintelui ca educator politic, al eroului popular educat în tipar comunist, constituind o "paraliteratură politică", ruptă de legile pieței, în care "basme ideologice" maniheiste (respectând momentele fixe ale narațiunii: încercarea, iscodirea, confruntarea, soluția, demascarea sau transfigurarea) le prezintă copiilor în mod repetitiv imaginea Edenului "multilateral dezvoltat" (Patria), administrat în mod ideal de Îngerul Salvator (Partidul) sub omnipotenta și părinteasca supraveghere a Divinității (Ceaușescu însuși), care asigură suprema armonie locală ("Părintele tuturor") și planetară ("Campion
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fi văzut nevoit să recunoască tot ce știa și ar fi avut de suferit. Numele lui Lee ar fi fost murdărit și mai tare. Martha ar afla. Concedierea mă păștea de mult, încă de acum doi ani și ceva, iar demascarea din Confidential nu era decât ultima pată pe care o aruncam pe obrazul Departamentului. Nimeni nu o știa mai bine decât mine. Am predat revolverul de serviciu, revolverul calibrul 45 pe care-l dețineam ilegal și insigna cu numărul 1611
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vale pe cartonul asfaltat și cad În curte peste un cazan de rufe Întors cu gura În jos. Întâi un sunet ritmic inegal și apoi un zgomot puternic de gong. Tirip, titirip, tip, bang! Această melodie vă Înfioară. Este melodia demascării, a scandalului. Este melodia cartierului. Fără a fi cunoscător Îți poți da seama că pe casă se află niște hoți și mai poți constata că e vremea castanelor, adică a venit toamna. Două fulgere străbat noaptea orașului, noaptea cartierului. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
familia Bellegarde, de a o curta pe tânăra și frumoasa contesă văduvă Claire de Cintré, pentru a fi mai târziu respins, tot de ei, din snobism. Soarta Îi punea la Îndemână mijloacele pentru a dezonora familia sau, amenințându-i cu demascarea, de a-i obliga să Îi Îngăduie lui Claire să se mărite cu el, dar, Într-un gest de repulsie față de corupția și cinismul europenilor, Newman renunța atât la dragoste, cât și la răzbunare și se Întorcea În țara natală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
textului interpretat dinaintea lui. Intriga părea să se Învârtă În jurul unui politician englez abil, cu o soție mărginită și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent de a-l salva. Aristocratul cel decadent, evident copiat după modelul creatorului său, era incapabil să deschidă gura fără a scoate o epigramă sau un paradox. „- Ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poate găsi orice oriunde, puciul de la Moscova În poezia lui Saint John Perse, alegerile de la 20 mai În cîntul gregorian și legea privatizării În peștera Ialomicioara. Pentru acest Leonard mondial, la Început nu a fost cuvîntul, la Început a fost demascarea, cu degetul arătător Îndreptat spre Dumnezeu. Așa cum face ținînd Biblia-n mînă (va muri peste-un an secerat de „trăsnetul lui Dumnezeu”, un accident vascular cerebral, cum zic laicii) unul dintre cei mai prolifici poeți ai momentului, Ion Gheorghe. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a vorbit mai mult Dumitrașcu. Și de strălucit a strălucit că la soare te puteai uita, dar la dînsul ba, că ningea. Ziarele pe care mă silesc Radu Călin Cristea, Țeposu și Buduca să le citesc, sub amenințare cu cazna demascării sau depunctarea la salariu, se Împletesc În liniște (motivul liniștii), cu andrelele, și iese un ciorap de lînă purtat. Tema ciorapului: una antimaghiară pe față, două comuniste tot pe față, că n-are dos. Ținut mai la distanță, din pricina mirosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vină azi pentru că face ultimele retușuri la o broșură pentru IBM. Alice, cea drăguță la față, tunsă rotund, păr negru pana corbului, vestă de piele, care șade lângă chiuvetă, s-a Întors la regizat documentare care au câștigat premii pentru demascarea corupției În sfere Înalte și a unui tip de tristețe extrem de deprimantă În cele joase. În fiecare noapte, când se Întorcea târziu de la studioul de montaj, Alice Îl ducea În brațe pe Nathaniel adormit până În patul ei. Când avea ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]