831 matches
-
explicase astfel: „În Huși, mai mult de 1/2 dintre evrei sunt comercianți și meseriași din care cauză răspund cam greu la chemări”. La finalul documentului, obișnuitele angajamente heirupiste de genul: „...Întărirea secțiilor”, „...Întărirea unității dintre organizațiile evreiești”, „...campanii de demascare a reacționarilor evrei” și halucinantul „Lupta alături de guvern contra istoricilor (sic!, n.n.)”. În fine, organizatorul (probabil interimar) Își luase angajamentul că va spori numărul abonamentelor la ziarul „Unirea”, de la 80 la 100. d. Șantaje politice Al doilea document cusut cronologic
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
De asemenea, și la locul de muncă al celui În cauză va fi folosit mijlocul existent În cazul acțiunii <<Siretul>>”. Cu profund regret, nu putem ști la ce „acțiune” se referise cadrul. Ofițerilor Securității nu le lipsea nici persuasiunea și demascarea propriilor oameni pentru a-și atinge mârșavele scopuri politice așa că, uneori, erau dispuși să-și dea În vileag chiar și informatorii „benevoli” iar acest fapt este demonstrat de finalul documentului din care am citat: „Vom continua contactarea lui (nume șters
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
niciodată ocazia să văd ce-a scris el! Iată că ocazia s-a ivit prin strădania gigantică a celui ce a fost Constantin „Ticu” Dumitrescu, un martir al pușcăriilor comuniste, care a convins fragila majoritate a anilor 1996-2000 de importanța demascării foștilor securiști dar și a uneltelor lor de bază: turnătorii-informatori. Ne mai suportând supliciul așa-zisului secret impus de ofițer, m-am dus la director de i-am spus tărășenia. Acesta, s-a uitat lung la mine și mi-a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sau „Tot femeia până la urmă». Mizeria ei morală, mascată sub trandafiri, pute. Ea a făcut să ne pută totul și, din cauza ei, noi românii suntem șubrezi sufletește (G.L). Marele moralist Gabriel Liiceanu ar trebui să-și ducă opera de demascare a Lichelei lichelelor până la capăt și să-i ceară „chintesenței” mizeriei politicii românești, Monei Muscă, să dea în scris că iese pentru totdeauna din politică, că își ceară iertare pentru tot ce a făcut până acum și, în sfârșit, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nu denigrează sau chiar calomniază. Scopul explicit este nobil: Adevărul. În vremurile noastre când nu contează ce facem, nu contează decât discursul despre ce am făcut, sunt oameni care își fac un capital politic sau jurnalistic din voluptatea delațiunii („dezvăluirii”, „demascării”) în numele adevărului. Practicând acest lucru pe față, ei își asumă responsabilitatea. Dacă cineva se simte vătămat, poate să îi dea în judecată pentru calomnie. Acesta este avantajul democrației, al transparenței informațiilor și „informatorilor”. Dar cum să dai în judecată pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
să ai dovezi irefutabile. Informațiile, în cazul nostru, trebuie să fie din categoria „trecut securisto-comunist dubios”. Există o plăcere supremă în turnarea pe față a inamicilor, competitorilor sau a rivalilor în condiții de democrație. Ea se numește adesea „dezvăluire” sau „demascare”. Nu vreau să tratez in extenso delațiunea din interes. Ea este cea mai clar mioritică dintre forme: distrugi pe nedrept reputația unei persoane care „are oi mai multe, mândre și cornute” ca să lichidezi termenul de comparație. Importante în context sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu un brici fiindcă își consumase toată rația de benzină și nu putea să-și îndeplinească planul (ibidem, p. 136). Începuturile comunismului, cele pe care simpatizanții le numesc perioada „entuziasmului revoluționar”, iar opozanții: perioada „gulagurilor și deportărilor” a abundat în demascări și „înfierări”, inclusiv ale părinților de către copii și ale soților între ei. Critica și autocritica, substitut de demascări și autoînfierări (numite mai târziu și în documentele programatice ale PCR: „forța motrice a societății noastre”), au devenit componente comportamentale cotidiene. Demascareaxe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
p. 136). Începuturile comunismului, cele pe care simpatizanții le numesc perioada „entuziasmului revoluționar”, iar opozanții: perioada „gulagurilor și deportărilor” a abundat în demascări și „înfierări”, inclusiv ale părinților de către copii și ale soților între ei. Critica și autocritica, substitut de demascări și autoînfierări (numite mai târziu și în documentele programatice ale PCR: „forța motrice a societății noastre”), au devenit componente comportamentale cotidiene. Demascareaxe "„demascare" și delațiuneaxe "„delațiune" erau practici foarte frecvente. Dictatura proletariatuluixe "„dictatura proletariatului" este era marilor dezbinări programate, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și „înfierări”, inclusiv ale părinților de către copii și ale soților între ei. Critica și autocritica, substitut de demascări și autoînfierări (numite mai târziu și în documentele programatice ale PCR: „forța motrice a societății noastre”), au devenit componente comportamentale cotidiene. Demascareaxe "„demascare" și delațiuneaxe "„delațiune" erau practici foarte frecvente. Dictatura proletariatuluixe "„dictatura proletariatului" este era marilor dezbinări programate, inclusiv între rude și prieteni. În aceste condiții, atunci când schismele nu erau de astfel de proporții, solidaritatea între genuri era firească în fața unui inamic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
cont propriu de cercetare și investigare istorică). Din dorința de probitate științifică și onestitate factuală, autorul evită catalogarea generală a ceea ce s-a petrecut la Pitești ca fiind un 'fenomen' sau 'experiment'. Refuză și termenii deja consacrați de 'reeducare' și 'demascare', acceptând formule permisive (permeabile) precum 'acțiune' și 'evenimente'. Îi respect preferința care simplifică, de fapt, perceperea ansamblului ororii de la Pitești. În schimb, opțiunea mea se desparte de cea a autorului care, din pudoare și solidaritate cu victimele (chiar dacă acestea au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un Nicolschi, pentru a da doar un exemplu, să fie asociat unui savant, cu atât mai mult cu cât rezultatul dorit era distrugerea fizică și morală a victimelor. Folosindu-ne de acest ultim argument, refuzăm și termenii de 'reeducare' ori 'demascare', găsindu-i cât se poate de nepotriviți pentru a sugera realitățile Piteștiului. Nu e de prisos să arătăm că acești doi termeni au fost lansați de Securitate prin intermediul agresorilor. Singurele excepții în această privință le-am făcut în cazul evenimentelor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ușor. După ce i-a bătut până la inconștiență, Țurcanu l-a chemat în celulă pe directorul Dumitrescu pe 10 decembrie, pentru a-i demonstra că Pătrășcanu, Blaga, Beșchea, Soroiu, Aristotel Popescu, Ghițulescu și ceilalți au cedat și vor să-și facă 'demascarea', adică să declare în scris toate informațiile pe care le-au ascuns în anchetă despre activitatea lor anticomunistă. Pătrășcanu mărturisește un episod sugestiv din această perioadă când, la sugestia lui Dumitrescu, a fost obligat să folosească sintagma 'în urma discuțiilor' în loc de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comuniste. Directorul Dumitrescu le-a ținut un discurs celor care au intrat în cameră în această perioadă, redat de Alexandru Popa: Prin felul cum v-ați comportat până acum (se referea la participarea și conducerea de către noi a acțiunii de demascare), ați dovedit că v-ați rupt de trecut și că doriți să vă reabilitați. Veți merge într-o cameră, unde vi se vor creia alte condiții de viață. Să aveți conștiința clară că aceste condiții mai bune de viață le-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tentativă de a porni acțiunea își găsește impulsul, așadar, la administrație, mai precis la Biroul de Inspecții, interfața Securității în penitenciar. La sfârșitul lui martie 1951, Șleam l-a chemat încă o dată pe Pătrășcanu ca să îl anunțe că vor începe 'demascările', motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, care nu vor include bătaia, ci doar amenințări, înjurături și pedepse fizice. Șleam a discutat aceste lucruri și cu Badale și Bârjoveanu, iar cei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cei din 'comitete' în camera 96. El le-a spus lui Popa, Pușcașu, Murărescu, Popescu, Popovici, Cerbu, Voin, Stoian și Șerbănescu că: De acum încolo nu mai este permisă bătaia, așa cum ați procedat până acum. Veți putea continua acțiunea de demascare în felul următor: mai întâiu vă veți informa asupra activității desfășurate de deținuții care vor fi introduși în camerele voastre și care nu este cunoscută de Securitate. Când veți socoti că ați scos dela ei totul, îi veți demasca cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
introduși în camerele voastre și care nu este cunoscută de Securitate. Când veți socoti că ați scos dela ei totul, îi veți demasca cu atitudinea pe care au avut-o în penitenciar și abia după aceasta le veți pune problema demascării din afară. Dacă nu vor să recunoască, le mai puteți da câte o palmă sau 2-3 bețe la fund, întrebându-i 'dar cu asta cum e... dar cu cealaltă cum e'... îl mai ții noaptea în picioare și nu-l
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
va fi scos țap ispășitor și încerca să își acopere spatele lăsând instrucțiuni pentru continuarea acțiunii. După plecarea lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a se alătura acțiunii, a fost instruit de Țurcanu și Popa. În mai 1950 a participat la sesiunile de 'reeducare' de la camera 4-spital, unde a fost primul care le-a spus celor prezenți că oriunde vor merge trebuie să aplice 'demascarea'. A torturat și el la Pitești, din iunie 1950 activând la Gherla. În urma bătăilor la care a participat, au murit Vasile Dumitru, la camera 98, și Garofil Dimciu, bătut în mai multe camere. Eliberat, și-a denunțat părinții și cumnații
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în mai 1944 de la Aiud. Închis din nou în iunie 1949, a fost dus la Oradea, iar pe 5 noiembrie, la Pitești. S-a împotrivit acțiunii, dar, din ianuarie până în mai 1950, a fost bătut și forțat să-și facă 'demascarea', așa că, din iunie, s-a alăturat acțiunii în camera 2-subsol, unde a cules informații. E acuzat de aceleași lucruri ca și ceilalți: strângere de informații, participarea la violențe și pregătirea de noi cadre pentru acțiune. El ar fi recunoscut că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de unde a fost apoi transferat la Suceava. Ar fi aprobat mișcarea lui Bogdanovici, fiindu-i martor acestuia că nu trădează Mișcarea Legionară prin ceea ce întreprinde. De asemenea, ar fi aprobat și înființarea ODCC și ar fi condus întreaga acțiune de demascare, dar din umbră, pentru ca scopurile sale subversive să nu fie descoperite. Maximilian Sobolevschi ar fi acționat în FDC din 1942, iar în 1947 s-a înscris și în Partidul Comunist. Condamnat în 1948, a fost încarcerat la Suceava, unde s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Octavian Voinea, Pafnutie Pătrășcanu, Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu. Spre deosebire de procesul lotului Țurcanu, acesta n-a mai putut fi exploatat de comuniști, din cauza opoziției acuzaților. Gheorghe Calciu s-a ridicat împotriva absurdității întregii mizanscene și a denunțat adevărații responsabili pentru demascări: Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Dumitrescu, Marina și Avădanei. Calciu și Iosif V. Iosif au fost cei mai recalcitranți dintre acuzați, iar Dragoș Hoinic a refuzat să vorbească la interogatoriu, pe motiv că sentința a fost stabilită dinainte. Octavian Voinea recunoaște că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Mărtinuș a ținut un prim discurs despre 'reeducare', dar fără să stârnească reacții. Țurcanu a apărut și el pentru a-și ține discursul de dinaintea bătăilor: 'Reeducarea, de altfel, e o problemă de conștiință. Dacă vreți, o faceți, dacă nu, nu. Demascarea, în schimb, vreți, nu vreți, va trebui să o faceți. Vă obligăm noi!', ceea ce însemna că urmau să fie obligați să dea informații din exterior, chiar dacă se recunoștea că regimul nu urmărea îndoctrinarea ori transformarea lor. Nu este foarte clar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: 'Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în pușcărie din cauza ta, mă? Ori îți faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraș, după alții de-alde tine'. Măgirescu recunoaște că s-a prăbușit fizic și psihic, ajungând în asemenea stare încât și-a acuzat logodnica, părinții, prietenii și colegii, iar mai târziu a fost folosit ca
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
luat la întrebări de către acesta și Șleam, Pătrășcanu a recunoscut că își face 'procese de conștiință' pentru că a aplicat bătaia la Pitești. Încă o dată i s-a spus că abia 1-2% dintre informațiile obținute era folositoare, regimul fiind sătul de demascări, dar cei doi au încercat să-i inoculeze speranța că va mai urma o acțiune. Totuși, la 1 august 1951, izolarea a fost desființată. Din septembrie 1951, când Badale a fost luat la Securitate pentru o săptămână, iar Pătrășcanu a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
alții erau întărâtați și îl loveau mai cu sete. Dintre torturile la care a fost supus amintește: statul în picioare în fața priciului zile și nopți la rând (erau ridicați cu lovituri de ciomag dacă se prăbușeau), statul în poziția de 'demascare' (statul în șezut, cu privirea îndreptată către degetele de la mâini), stivuirea (așezarea unul peste altul a 6-8 oameni, pe rânduri), lovirea reciprocă între membrii grupului, lovirea ore în șir cu o curea peste față. După ce au trecut de toate etapele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]