727 matches
-
treizeci. Nu l‑am cunoscut pe tatăl lui, pe care Ravelstein Îl descria ca pe un căpcăun În miniatură, un omuleț arțăgos, un maniac al disciplinei. Unul dintre tiranii de doi bani care‑și țin copiii În frâu prin zbierete demente, interpretând o nebunească operă de familie nonstop. Universitatea Îi accepta pe tinerii absolvenți de gimnaziu care treceau examenele de admitere. Ravelstein a intrat la Universitate la vârsta de cincisprezece ani și astfel s‑a eliberat de taică‑său și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
anarhie diseminatoare de moarte. Trebuie să ne gândim la aceste sute de mii de oameni omorâți pe temeiuri ideologice - adică sub un pretext de raționalitate. O acțiune rațională Înseamnă o manifestare de ordine, are fermitatea unui scop. Dar cele mai demente forme de nihilism au fost acțiunile militare germane. Potrivit lui Davarr, care era un mare analist, militarismul a generat cel mai sângeros și mai smintit zel ucigaș revanșard. Era clar pentru ei că a executa ordinele presupunea, implicit, că Întreaga responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dezlânat; în cădere BRUNO se agață de cei doi, își pierde rând pe rând punctele de sprijin și se agață de marginea gropii; cei doi nu îndrăznesc să intervină, sunt paralizați de spaimă; din adâncul gropii se aude un urlet dement, BRUNO luptă ca să iasă, reușește să se ridice puțin, este tras din nou în adânc; se agață de lucrurile din jurul gropii care alunecă însă sub forța care îl trage pe BRUNO în groapă; BRUNO urlă, strigă după ajutor, plânge; GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un fel de goană, un răcnet, câteva împușcături.) PARASCHIV (Urcând scara, îngrozit.): Maco! (Un moment de tăcere.) Tu ești? (Se agață de deschizătură și își înalță ușor capul prin ea.) Unde ești? (Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet dement.) PARASCHIV (Cu voce tremurândă.): Tu ești? (Tăcere.) Tu ești, Maco? (Sus încep din nou tropăiturile și răcnetele; apoi câteva explozii; apoi un val de fum, pare că un incendiu colosal a izbucnit dintr-o dată; fum și flăcări prin deschizătură, PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bidon de tablă, i-l pune la buze lui MACABEUS și-l silește să bea, acesta refuză, PARASCHIV i-l toarnă pe față.) Bea... hai... cască gura... Mă! (Violent.) Bea! (Neputincios.) Bea puțin!... Bea mă... O să-ți treacă... MACABEUS (Urlet dement la atingerea alcoolului de piele.) PARASCHIV (Sare speriat.): Taci! Taci! (Îi ia capul în palme, îl leagănă.) Taci puțin... Fă așa... (Îi clatină capul.) MACABEUS (Grohăie; încearcă să se slujească de mâini, neputință, mâinile sale vor funcționa acum ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi smulge bucata de lemn și-l împinge pe MACABEUS, cu piciorul, din nou, la locul lui.): Ia te uită! (Hohot de râs.) De asta m-ai chemat! MACABEUS (Urlet dement, se repede cu toată forța sa în direcția în care simte că ar trebui să fie PARASCHIV; începe un cumplit joc de-a baba-oarba; MACABEUS urlă dement și-l caută pe PARASCHIV, târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia te uită! (Hohot de râs.) De asta m-ai chemat! MACABEUS (Urlet dement, se repede cu toată forța sa în direcția în care simte că ar trebui să fie PARASCHIV; începe un cumplit joc de-a baba-oarba; MACABEUS urlă dement și-l caută pe PARASCHIV, târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și cioturile mâinilor, izbindu-se de obiectele din încăpere și de pereți; PARASCHIV râde în hohote și-l împinge din când în când cu piciorul; PARASCHIV se amuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De ce să nu mă mai auzi... MACABEUS: Taci măcar zece minute... Măcar un minut... PARASCHIV: Ce? Gata? Te-ai scârbit de mine? Nu-ți mai place cu mine? Vrei să te pocnesc? Vrei să-ți dau pantalonii jos? MACABEUS (Urlă dement, se clatină.): Nu mai pot... Crede-mă că nu mai pot. Du-mă afară și lasă-mă afară... Du-mă sus... Mă duci sus? Lasă-mă acolo, sus... Vreau să mă duci sus... Mă duci sus? PARASCHIV: Vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bucăți de piele... Să nu-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic. CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ani, bătrân alert, fără regrete, reverendul doctor Lionel J.D. Jones, D.C.D., D.T., mi-a făcut o vizită. De ce să-l fi onorat eu cu o asemenea biografie completă? Pentru a pune în contrast cu mine un asmuțitor rasist, un om ignorant și dement. Eu nu sunt nici ignorant nici dement. Aceia ale căror ordine le-am executat în Germania erau la fel de ignoranți și demenți ca și dr. Jones. O știam. Așa să-mi ajute Dumnezeu, oricum le-am îndeplinit ordinele. CAPITOLUL PAISPREZECE VEDERE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Lionel J.D. Jones, D.C.D., D.T., mi-a făcut o vizită. De ce să-l fi onorat eu cu o asemenea biografie completă? Pentru a pune în contrast cu mine un asmuțitor rasist, un om ignorant și dement. Eu nu sunt nici ignorant nici dement. Aceia ale căror ordine le-am executat în Germania erau la fel de ignoranți și demenți ca și dr. Jones. O știam. Așa să-mi ajute Dumnezeu, oricum le-am îndeplinit ordinele. CAPITOLUL PAISPREZECE VEDERE ÎN JOS PE CASA SCĂRII... Jones m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
onorat eu cu o asemenea biografie completă? Pentru a pune în contrast cu mine un asmuțitor rasist, un om ignorant și dement. Eu nu sunt nici ignorant nici dement. Aceia ale căror ordine le-am executat în Germania erau la fel de ignoranți și demenți ca și dr. Jones. O știam. Așa să-mi ajute Dumnezeu, oricum le-am îndeplinit ordinele. CAPITOLUL PAISPREZECE VEDERE ÎN JOS PE CASA SCĂRII... Jones m-a vizitat la o săptămână după ce-am descoperit cât de îngrijorător devenise conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de asemenea tot ce puteau pentru a asigura fluența traficului din oraș. Principala vină a lui Noth, spunea Westlake, a fost aceea că a trimis persoane suspecte de crime și delicte unui sistem de tribunale și instituții penale care era dement. Noth se străduise pe cât posibil să facă o discriminare între cei vinovați și cei nevinovați, folosind cele mai moderne metode ale poliției; dar cei cărora le trimitea arestații lui îi găseau strădaniile lipsite de orice valoare. Simplul fapt de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
publicată - decât de vreo editură specializată în pornografie. Se intitula Memorii ale unui Casanova monogam. În ea vorbeam despre cum le cucerisem pe cele o sută de femei care fuseseră soția mea, Helga. Era ceva clinic, obsesiv - unii spun chiar dement. Era un jurnal care consemna zi de zi, pe perioada primilor doi ani ai războiului, viața noastră erotică - excluzând orice altceva. Nu există în acest jurnal un cuvânt care să indice măcar secolul sau continentul său de origine. Există doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din institut? Știa oare că voi veni eu și-mi voi băga nasul peste exact 34 de ani? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puțin scârbit. Nu găseam nici un fir de logică în toată istoria, doar niște episoade demente relaționate cu chiu cu vai. Mă pregăteam să plec, când ochii mi-au căzut pe un mic compartiment aflat deasupra pragului ușii. Semăna cu o simplă sonerie dar, când m-am apropiat și am pipăit-o, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le citească În Întregime și pe marginea cărora trebuia să comenteze ca parte din procesul bizantin de promovare prin care trebuia să treacă toți angajații Statului. Al doilea teanc se ocupa cu cea mai recentă crimă din oraș, brutala și dementa bătaie, până la moarte a unui tânăr ce avusese loc cu o lună În urmă pe cheiul de la Zettere. Fusese bătut atât de sălbatic, Încât poliția fusese la Început sigură că era opera unei bande. În schimb, doar după o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că-i obscură Universitatea din Grenoble. Nu ne vine să credem că un intelectual licențiat În drept nu cunoștea Înțelesurile cuvintelor „trio, cvartet, cvintet, echinocțiu, solstițiu”, nici tabla Înmulțirii și a putut să scrie că marele savant Nicolae Paulescu era dement și că generalul-erou Gheorghe (Zizi) Cantacuzino Grănicerul era scatofag (mâncător de caca), iar un episcop de Buzăumonahofag (mâncător de călugări). Strămoșii noștri din stirpea lui Traian spuneau „Opus igno, auctor patibula dignus”, ceea ce se traduce prin „Dacă o operă (carte
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În urma unei imaculate concepții. Născut nu din iubire; nici măcar din plăceri vinovate, din păcat. Sănătos. Donatorul era supus analizelor medicale mai ceva decît un cosmonaut. Astronautul, de pildă, putea să aibă Înaintași cu tare psihice; nu conduceau nava neamurile lui demente, dacă existau, și, pe cît posibil, tocmai el trebuia să aibă o anume nebunie, de vreme ce, de bunăvoie, pornea În vînt, fără siguranța că se va și Întoarce. Nici un șef de stat nu era supus unor analize medicale atît de amănunțite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în înserările sângelui și-n văgăunile minții. Și nici un demon care să le oprească agonia sau să le-ndulcească zvârcolirile într-un trup închinat nimicirii! Parc-aș fi o buruiană zvârlită la margini de lume, sub care se vaită șopârle demente! În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sloboadă din îndeletnicirea ființării... Doar destrămări cerești să emane arome de îmbătare în nimic, din înălțimi să cadă fulgi adormitori pe răni ce nu se mai închid... Sau ploi de dincolo de lume, ploi veninoase să se strecoare printr-un azur dement pe întinderea bolnavă a cugetului... Doamne! eu nu spun că tu nu ești; eu spun că nu mai sânt Dacă neantul ne-ar da numai un gust pervers de absolut, n-ar fi nimic; dar el - creîndu-ți un complex dureros
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împotrivească fantomelor, drept care își pleacă capul și se oferă să fie arși de vii. Tommaso nu este de acord, se teme că, lăsând garda jos, dă apă la moară aroganței Inchiziției, îi roagă pe cei doi să simuleze că sunt demenți, îi imploră, dar în zadar. Detenția lui Tommaso nu dură mult. Și de data asta, ceva a lărgit în favoarea sa ochiurile mecanismului orb și absurd al Sfintei Inchiziții astfel că se luă hotărârea că va trebui să se întoarcă în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și o luă la fugă. În urmă se auzea râsul dement al doctorului fără de arginți. — S-ar putea crede că e un compliment, spuse Vocea. — Ce-i atât de măgulitor când cineva îți spune că, de fapt, nu exiști ? — Înseamnă că, într-un fel, ți-ai respectat regulile. Numai că, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît încît pot fi capricios, gelos și frustrat ca o gagică. Mă bucur că îți merge atât de bine la Heidelberg și, deși nu crezi, admir furorul tău heideggerian. Sigur că e "dement și inutil"! Dar am sfârșit prin a vedea în asta o virtute, pentru care te invidiez. Cu adevărat dement și inutil e modul cum îmi umplu eu zilele. Continui să risipesc fiecare secundă și să nu adun decât ceea ce se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mă bucur că îți merge atât de bine la Heidelberg și, deși nu crezi, admir furorul tău heideggerian. Sigur că e "dement și inutil"! Dar am sfârșit prin a vedea în asta o virtute, pentru care te invidiez. Cu adevărat dement și inutil e modul cum îmi umplu eu zilele. Continui să risipesc fiecare secundă și să nu adun decât ceea ce se adună de la sine, în arbitrarul unor zile oarbe." Andrei este pesemne cel mai vesel om trist pe care l-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nici personajele din alte texte soljenițiene. Într-o formulare ce împletește frica, revolta împotriva situației și durerea pentru toți cei sacrificați pe șantierele canalelor comandate de Stalin, autorul se adresează tiranului responsabil de toate nenorocirile: "O, tiran solitar! O, dement noctambul! În ce aiurare ți s-au năzărit toate astea?"260. Aspectele de genul acesta trec documentul în sfera literaturii. Mulți dintre comentatorii lui Soljenițîn au remarcat verva ironică specifică și umorul 261, de găsit în toate scrierile sale literare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]