753 matches
-
umbrită de aripile fluturelui matern. Șolduri largi, cu pielea mată și dulce, îmbrăcaseră cândva aceste oase, care ieșiseră acum din grăsimea lor ca dintr-o crisalidă și își zvântau lamele și arcurile-n lumină. Zeci de oase ale bazinului, pictate dement, se-nșirau pe perete, fracturând mintea celui ce le-ar fi privit, așa cum distrugeau acum, neuron cu neuron, creierul femeii martirizate de pe scaunul dentar. Căci de la-nceput, dintr-o privire, Coca văzuse plăcuța cu numele ei, deasupra căreia nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și necontenită care i se cuibărise demult în pântece căpăta un înțeles mai omenesc. Era un bătrân care murea o dată cu lumea lui. Nu se grăbi să ajungă în sala mare a psiacului. Pe coridoare se auzea încă larma luptelor, strigătele demente ale operatorilor răniți și, din când în când, urechile sale prindeau și zgomotul specific pe care-l făceau lamele de accun rotite cu viteză mare. Bătrânul împărat își stăpâni cu greu dorința de a privi înapoi, spre urmele pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum Balamber, pradă mâniei, se trase înapoi cu un mârâit furios și îi strigă lui Inisius că-i va face pe plac, se apropie câțiva pași și îi ceru încă o dată, cu glas ferm, să-l cruțe pe acel sărman dement. Balamber îi porunci atunci lui Inisius să se ridice în picioare și căută să-l îndepărteze de el, însă acela, neînduplecat, îl urmă târându-se în genunchi și se aruncă să-l prindă de glezne. — Deci aceeași pedeapsă! Același martiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veche, adusă pe noi culmi de către administrația Regan și cea de-a doua administrație Bush103. Nu se poate prevedea care dintre cele două traiectorii din istoria prezentă va predomina: cea care țintește către hegemonie, acționând rațional într-un cadru doctrinar dement, întrucât amenință supraviețuirea, sau cea care este devotată credinței că este posibilă o altă lume (...), contestând sistemul ideologic atotstăpânitor și căutând să creeze alternative constructive în domeniile gândirii, acțiunii și instituțiilor. Cele două au mai fost în istorie, dar, în
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
pleacă țeasta cheală mult deasupra ghidonului ca să dispară cât mai repede, împreună cu zgomotul de sticle ciocnite care îi ajunsese până peste cap. Chiar în același timp, un trup masiv prins între osiile unui car își mână calul, într-un salt dement, peste tufișul de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai înfierbîntat. Să demonstrăm ce? Că Nepoțică nu măsluiește mîinile, că nu trage cu ochiul la cărțile nimănui, că n-am avut niciodată nici o înțelegere cu el legată de vreo metodă prin care să ne ajute să trișăm? Ești complet dement dacă încă te mai gîndești la șmecherii din astea, mă faci să cred că ți-ai pierdut mințile de tot. — Calmează-te că nu rezolvi nimic cu rățoiala, i-o scurtează Roja. N-avem altă șansă decît s-o luăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă spre el un deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor convulsii de râs bolnav, „sub influența unei imagini interioare, căreia nu-i putea rezista”. „Prăvăliile de scorțișoară”, schițate În cromatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
convingere, Într-o nouă „realitate subțire ca hârtia”, doldora de pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
concepută inițial sub forma unui eseu, ale cărui urme sunt Încă vizibile. Intenția mea a fost să rezum povestea adevărată și fantastică - «incredibil de fantastică» - a felului În care s-au născut Protocoalele Înțelepților Sionului și să urmăresc impactul lor dement asupra a generații de cititori, tragicele consecințe. Eseul despre Protocoale... s-a Împotmolit În clipa când am Încercat să-l Întregesc, imaginând acele părți ale istoriei volumului care rămân obscure până astăzi și nu vor fi, probabil, niciodată clarificate. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mea m-a scos tot timpul din toate încurcăturile. Asta-i cea mai mare încurcătură din viața mea. Tu n-ai reușit să mă scoți din ea. Prin urmare, nu poți fi sora mea. Silogismul avea un fel de logică dementă. Auzise reproșul ăsta de nenumărate ori. Dar, ajungând la o limită, cedă. —Termină, Mark. M-am săturat. N-ai nici un motiv să-mi faci chestia asta. Știu că suferi, dar toată povestea asta cu negarea nu te ajută la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o fracțiune de secundă, Împrăștiind sub roți, printre grelele spițe, peste biele și motor bucăți de carne, piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pricepe la fotbal! CHARLES: Eu mă uit pentru spectacol în sine. Este de mare interes; ca sociologie, vorbesc. EMMA: Mi-e greață de sociologia ta. Citești tot felul de prostii, citești toate ziarele, vezi toate emisiunile, care de care mai demente, și nu pricepi nimic. CHARLES: Ai văzut tu că nu pricep? EMMA: Văd mereu. Nici măcar atîta lucru nu scrie în studiile alea insipide: că trebuie să-ți lași nevasta să vadă și ea un film. CHARLES: Nu era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Așa ne chuinuim mereu. FANE (violent editorului): Și vă rog să aveți grijă de cabluri. Cabluri! Cabluri! Că dacă nu, fac moarte! Moarte de om. EDITORUL (îngrozit): Doamnă, domnișoară! Internați-l dacă e nebun. FANE (urlă la el, pare complet dement): Eu nebun? Eu sînt un scriitor. Un maestru! Un Balzac, un Sthendal! Un mare autor! Am nevoie de telefon! De contacte cu lumea! Editorul aruncă repede fesul bunicului și iese în fugă) Ah, ce m-am enervat (iese în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep în sfârșit încetarea alarmei. Răbufnesc violent pe ușă precum o apă vijelioasă scăpată din stăvilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bâiguind cuvinte fără rost. Unul dintre aceste spectre vii se apropie de Marius. Doar când ajunge lângă el își dă seama că este femeie. Poartă un sac murdar pus peste capul cu părul ars în întregime. Râde cu glas gros, dement. Degetele negre, asemeni unor gheare, îl prind dureros deasupra cotului. Se oprește din hohotele înnebunitoare, doar pentru a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din institut? Știa oare că voi veni eu și-mi voi băga nasul peste exact 34 de ani? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puțin scârbit. Nu găseam nici un fir de logică în toată istoria, doar niște episoade demente relaționate cu chiu cu vai. Mă pregăteam să plec, când ochii mi-au căzut pe un mic compartiment aflat deasupra pragului ușii. Semăna cu o simplă sonerie dar, când m-am apropiat și am pipăit-o, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiind că rolul le era pur decorativ), farfuriile galbene cu margini dantelate, Rozalia, păpușa îmblănită cu cap țuguiat, un set de pescuit cu lansetă și peștișori pe care mă chinuiam să-i agăț de pe covor cocoțată în pat, un titirez dement cu care nu reușeam să punctez niciodată, fiindcă îmi arunca biluța de plumb hăt-colo prin cameră, niște cartoane pe care coseam după indicații punctate un nene pătrățos care păștea o oaie asemenea, un leagăn de lemn, „războiul de țesut“ cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Întruna, spuse el. ― Despre ce vrei să vorbim? ― Să mor dacă știu! țipă acesta, furios. Dar apoi spusebrusc: ― Despre indieni! Știi ceva despre indieni? ― Indienii americani? ― Îhî. Iau o grămadă de indieni când merg spre vest. Și sunt cei mai demenți rahați cu ochi de care-am auzit vreodată. Au tot felu’ de teorii și de căcaturi În cap. ― Cum ar fi? ― Cum ar fi că unii dintre ei spun că n-au ajuns aici pe la Istmul Bering. Ai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
132 în afară de poezie, am ascultat muzică ... într-o seară ne-am adunat iar la Traian, cei cinci din "Luft mit...", ca să facem un soi de al doilea volum. Am râs toată noaptea, am rulat sute de titluri într-un brainstorming dement, dar până la urmă n-a ieșit nimic. Atmosfera nu se schimbase cu nimic de atunci. Poezia se schimbase, și ce scria fiecare devenise incompatibil cu ce scriau ceilalți. Ce vreau să spun e că noi am rămas împreună, că sîntem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el organizează spectacole demente: se lasă devorat de furnici, se autocrucifi-că, aruncă în aer broaște și cameleoni îmbrăcați în armuri, ordonă împușcarea, la zid, a zeci de tineri, din rănile cărora își iau zborul păsări colibri. Alterego-ul său este un oribil pitic mutilat de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
își scoate ochiul de sticlă și-l pune în palma unei fetițe - prostituate. Un episcop comite păcatul sodomiei cu un mare crucifix de lemn, pe un pat, în altarul unei somptuoase catedrale. Urletul disperat al personajului 265 acoperă această lume dementă: "Istoria e un coșmar din care nu mă pot trezi". De la rătăcirea aceasta furibundă și sufocantă, personajul e salvat charismatic, fiind "pescuit" de un pescar de oameni și înălțat în vârful unui gigantic turn paralelipipedic, la al cărui ultim etaj
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Dr. Mengele, făcute pe copii, adulți și bătrâni, Întrece În cruzime perioada cea mai Întunecată a omenirii „Inchiziția”. Cum a fost posibil domnilor?? Aceste acte demențiale mă obligă să cred cu certitudine: Întreaga conducere a germaniei naziste - În goana lor dementă de-a opține cu orice preț, supremația mondială - erau la un pas de-a se prezenta de bună voie la un ospiciu...!! Ce părere aveți...!??” „Nu am de unde să cunosc toate dedesupturile strategiei care au generat aceste hotărâri regretabile. După cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aducă aici, tîrÎindu-le după ea, alte cîteva pagini din Cartea cu C mare. Eram destul de măricei deja, așa că ne-am alăturat și noi În aventura sfîșierii foilor. Chițăind de Încîntare, am rupt și am făcut bucăți cu o plăcere dementă. Nimic nu ajută mai mult la nașterea unui sentiment de adîncă și caldă tovărășie decît procesul distrugerii și, preț de cîteva clipe, acolo, În acel heirup sălbatic, ne-am simțit efectiv ca o familie mare și fericită. CÎnd mă pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
efectul opus celui scontat. În loc de alinare, Îi provocasem lui Norman Încă o grijă În plus, și Îmi părea rău. După asta, nu i-am mai adus nici un alt cadou. N-am fost niciodată prea Întreg la minte, Însă nu sînt dement. Puteți ridica din sprînceană, puteți chiar ridica din ambele sprîncene, Însă faptul e fapt, fanteziile și scăpările mentale sînt una, iar nebunia cu totul alta. Iar eu nu sînt genul de ființă care să fie țicnită și să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zice că editorii nu vor să-i publice cărțile fiindcă le e teamă de mesajul pe care Îl transmit. Însă eu cred că asta cam e și filozofia mea de viață, În fiecare zi mai slab și un pic mai dement. CAPITOLUL 12 Jerry și cu mine am petrecut multe clipe frumoase Împreună. Îmi plăcea Îndeosebi cînd luam amîndoi micul dejun, Îmi plăcea farfurioara mea cu cafea tare și lapte, și cum citeam Împreună ziarul. Într-o zi, la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]