800 matches
-
Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în care valorile sociale se prăbușesc. E epoca alienării și a noncomunicării. Vechea morală și manierele dispar, iar cele noi nu au apărut încă. Rezultatul este că femeile și bărbații nu pot vorbi despre ce doresc unul de la altul. în demodata cultură a florilor, cum e cea din Tahiti, o fată purta un boboc de hibiscus roz după urechea stîngă, ceea ce însemna: am un prieten, dar aș dori doi. Și băieții o înțelegeau, vezi? Aristocrația europeană avea un limbaj sexual destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Enro... Contempla orașul Gorgzid cu un interes real. Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bună. Cu unele excepții... 1 Astăzi am avut o bucurie, una adevărată. O surpriză. Era și timpul, altfel aș fi zis că încep săsemăn bine de tot cu Amelia din Vanity Fair, iar azi ființele bune și plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau. M-au făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la Glay. - Da, ricana băiatul. Normal să fi auzit de el. Crede că trăim în cer și că Împărăteasa este o putere divină. Mai rău decât atât, n-are nici o șansă ca cineva să-i șteargă de pe față aerul ăsta demodat. Cei doi se îndepărtară, în timp ce Fara rămase locului. Amploarea celor întâmplate făcu să i se scurgă furia din cap, de parcă nici n-ar fi existat vreodată. Înțelesese, în fine, că a făcut o greșeală, dar nu știa pe deplin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deschideau agenților imperiali, indiferent dacă erau soldați sau simpli funcționari guvernamentali. Dar acum nu mai putea aștepta. Apăsă butonul care avea să-i aducă la picioare primul autoavion cu destinația Districtul 19. CAPITOLUL VII SEDIUL DISTRICTULUI 19 era o clădire demodată, în stil cascadă. Dar acest tipar era folosit în mod exagerat și se repeta la intervale frecvente. Șuvoaie peste șuvoaie de marmură curgeau din crăpături ascunse și se îmbinau treptat. Nu era o clădire foarte mare, dar era suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
asigur c-o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al doctorului Snow, care fusese concediat brusc din postul de medic al Curții, după treizeci de ani de activitate. Hedrock își mai amintea de un prilej cînd, la masă, Innelda îl criticase rău pe doctorul Snow, numindu-l "un practician demodat care încă se mai dă drept doctor pur și simplu pentru că a moșit-o pe mama cînd m-a adus pe lume". Nu încăpea îndoială că bătrînul doctor Snow o pusese la curent cu situația exactă ― și Inneldei nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi fost respins de o sarcină electrică. În aceeași clipă, corpul tresări, astfel că atât Uri, cât și David Rosen săriră în picioare, fiecare din ei la fel de surprins. —Iisuse Hristoase, Uri, ce naiba faci aici? Cu părul cărunt și ochelari mari, demodați, Rosen era slab, cu brațe și picioare de păianjen. Brațele sale, care ieșeau de sub cămașa cu mâneci scurte, erau pline de pete. Pe când se ridica, Maggie văzu câteva dungi roșii estompate, gravate pe figura lui, cutele dobândite de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să permită oamenilor să-și mențină dreptul de a dispune de țesuturile lor, pentru totdeauna. Ni s-a spus că interesul unui pacient față de țesuturile sale și dreptul său la intimitate se încheie odată cu moartea. Și aceasta este o gândire demodată, care trebuie schimbată. Pentru că descendenții unei persoane decedate pot să aibă aceleași gene, iar intimitatea lor este invadată, în cazul în care se face cercetarea, sau dacă conținutul genetic al persoanei moarte este publicat. Copiii persoanei decedate își pot pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca s-o enerveze pe Asya. A Împins farfuria cât colo, a tras scaunul și s-a ridicat. În seara aceea, la nouă și un sfert, În livingul unui konak din Istanbul, odinioară elegant și opulent, Însă acum de mult demodat și dărăpănat, Asya Kazanci baleta pe un covor turcesc, cu o expresie romantică pe față, brațele Întinse, mâinile ușor Îndoite În așa fel Încât degetele mijlocii să le atingă pe cele mari, În timp ce furia și ura se Învârtejeau În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
n-are nimic deosebit, dar podul palmei stângi poartă o cicatrice cu aspect de arsură, mergând în diagonală de la baza degetului mare până la baza degetului mic. Camioneta nu-și merită numele, e doar o furgonetă de mărime mijlocie, un model demodat, și e plină de vase. Când cei doi bărbați au ieșit din casă, cu douăzeci de kilometri înainte, cerul abia începuse să se lumineze, acum dimineața a adus în lume destulă lumină ca să se putem observa cicatricea lui Marçal Gacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spălat vasele? Fran păli. — Ce suport de spălat vasele? — Scena aceea din Atracție fatală. Ai zis că vrei s-o recreezi. — N-am zis asta! — Nu, confirmă el, distrându-se de minune, n-ai zis. Și poți să mă consideri demodat, dar prefer ca partenera mea să fie conștientă. Deci, n-am făcut absolut nimic? Lui Jack i se păru că simte o notă infinitezimală de regret în vocea ei. — Nimic-nimicuț. De fapt, mi s-a părut că erai foarte nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
camera dumneavoastră. Uitați. Deschise larg ușa. Ralph Tyler se uită de jur-împrejurul camerei, în timp ce un zâmbet nedumerit, dar încântat, lumina chipul care-i era atât de drag lui Fran. — Bună, zise el întinzându-i mâna, cu un aer ceremonios, cald, dar demodat, și privind-o pe Fran de parcă ar fi fost oaspetele de onoare la o premiere. Îmi e cunoscută figura dumneavoastră. Suntem cunoștințe vechi, nu? Fran simți că i se frânge inima. Îmi pare rău, draga mea. Pentru prima oară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
turc, iar pe mama ei, Luia. (...) Numele acesta e comod căci își găsește aplicația în toate împrejurările”) și celelalte ingrediente sînt subordonate unei „teze” antiromantice și antiacademiste: „Dar poetul tuberculos pe care-l păstra, încă dinaintea căsniciei, în garderoba rochiilor demodate? Sfîrșise prin a se îngrășa din pricina atmosferei de naftalină pe care o respirase cîteva milenii și a cozilor de baga ce constituiseră o viață întreagă unicu-i și strictul regim. Deplorabil“. Textul are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amestecasem hainele, topuri de la Hennes, pantaloni de la Zara, pulovere de la Joseph. Acum, În ciuda faptului că ieșeam rar la restaurante ca Zuma, aveam o viață socială mai plină decît oricînd Înainte. Nu sînt genul competitiv, dar deseori m-am simțit ușor demodată și prost Îmbrăcată, În tovărășia iubitelor și soțiilor prietenilor lui, și hotărîsem să mă țin mai atent sub observație și să Încep să-mi cumpăr haine mai bune. Chiar dacă acestea erau la reduceri. Majoritatea prietenilor lui Dan erau foști colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că urma să fie o invitație aruncată pe apa sîmbetei, dar el a venit pînă la urmă. În timpul ceremoniei, tata și soția lui au stat În rîndul al patrulea, Înțoliți În hainele de duminică, părînd lipsiți de orice strălucire și demodați În comparație cu prietenii foarte chic ai Lindei și ai lui Michael. De fiecare dată cînd mă uitam la ei, observam că nu se simt În largul lor, că sînt copleșiți și - oare mi-aș fi putut vreodată imagina una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e de părere că ești incredibil de sexy. — Fugi de-aici! Serios! — Dar nu sînt sexy! RÎnjesc ca motanul de Cheshire. De ani Întregi nu mi-a mai spus nimeni că sînt sexy. Nici nu sînt, sînt mamă. O mamă demodată, care-și petrece majoritatea timpului nemachiată, Îmbrăcată În pantaloni de trening Gap și adidași, excepție făcînd momentul În care am făcut efortul de a ieși cu Lisa și-am sfîrșit În compania lui Charlie Dutton. — Știu! rîde Fran. Am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
despre crizele familiale și o cravată urâtă cu dungi, care după părerea Valentinei ar fi trebuit să-i placă, pentru că proful era singurul bărbat pe care ea Îl știa capabil să-și pună o cravată fără să pară bătrân sau demodat. Și un semn de carte făcut din piele - În felul acesta, de fiecare dată când va citi o carte, proful Își va aminti de Valentina Buonocore dintr-a treia B. Îi părea că acea grămadă lipsită de formă, dar nelipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era un măr tăiat în două - pe prima jumătate stăteai, iar cealaltă jumătate servea ca spătar, acesta simboliza mărul lui Newton. O fată a intrat în vorbă cu mine și m-a întrebat de unde vin și de ce sunt îmbrăcată așa demodat și în niște culori atât de triste. Oamenii din această dimensiune purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru amabilitate și că au venit, așa că am mulțumit și eu, iar cei doi au dat din cap, continuându-și drumul spre capelă, acolo se adunase un puhoi de lume, pe marginea aleii principale, largi, erau înșirate mașini negre, lucioase, demodate și cu numere mici, de activiști de partid, cred că am văzut și câteva Pobede, și Ceaika, și Moskvici, și bineînțeles Renault și Citroën, sprijinit de o mașină neagră și cu țigara în gură, era acolo și ambasadorul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai târziu. Între timp, noi o să facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari cam... întoarsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Exact. Nathaniel își freacă nasul. Ne uităm puțin ? Casa e mai mare decât pare din afară, are dușumele natur, șeminee vechi și o scară de lemn care scârțâie. O cameră nu are nici un fel de tencuială, iar bucătăria e total demodată, și are bufeturi din anii ’30. — Mișto bucătărie. Îi arunc o privire amuzată. — Sunt sigur că am s-o pot reamenaja ca să facă față standardelor tale de specialist în cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un altul, neînceput. Se juca cu un pix verde, un „West Point“, demodat, metalic, butucănos, cu biluță, ieșit din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]