507 matches
-
fi aleasă în funcție. Cu toate că rezultatul oficial l-a declarat învingător pe Marcos,au existat dovezi că rezultatul alegerilor fusese falsificat, ceea ce a dus la demonstrații, greve și boicoturi ale firmelor controlate de susținătorii lui Marcos. Biserica catolică a sprijinit demonstranții, ceea ce le-a dat suport moral, iar Senatul american a condamnat rezultatul alegerilor. Un trimis special al președintelui american Ronald Reagan, Philip Habib, a propus o împărțire a puterii între Marcos și Aquino, o soluție refuzată de cea din urmă
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
ai lui Marcos, Ministrul Apărării, Juan Ponce Enrile, și șeful adjunct al Statulul major al armatei filipineze, Fidel Ramos, i-au cerut lui Marcos să demisioneze, baricadându-se în două baze militare din Quezon City, refuzând să participe la oprimarea demonstranților. O mulțime de oameni, inclusiv Aquino, s-a adunat în jurul bazelor militare respective pentru a-i apăra pe rebeli. Pe data de 25 februarie 1986, Aquino a depus jurământul prezidențial în fața judecătorului asociat al Curții Supreme, Claudio Teehankee. Marcos a
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
au ieșit în stradă. Mai mulți intelectuali, inclusiv respectatul lingvist octogenar Akaki Shanidze, au scris petiții împotriva modificării articolului 75 (privind statutul de limbă oficială al georgienei), și pe străzi au apărut manifeste prin se cerea rezistență la nivel național. Demonstranții au mers la sediul guvernului din centrul Tbilisiului. Milițienii au reușit să blocheze parțial marșul, dar circa 5.000 de oameni au ajuns, totuși, la sediul guvernului, care a fost rapid înconjurat de armata sovietică. Restul protestatarilor s-au adurat
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
protestatarilor s-au adurat la Universitatea de Stat Tbilisi. Cum situația amenința să devină periculoasă și se zvonea că vor veni și mai multe trupe sovietice, Eduard Șevardnadze, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Georgian, s-a adresat demonstranților și le-a amintit de studenții demonstranți împușcați de armata sovietică în Tbilisi la 9 martie 1956. Deși a fost huiduit când a încercat să se adreseze mulțimii, Șevardnadze a reacționat rapid. A contactat imediat Moscova și a cerut permisiunea
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
Stat Tbilisi. Cum situația amenința să devină periculoasă și se zvonea că vor veni și mai multe trupe sovietice, Eduard Șevardnadze, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Georgian, s-a adresat demonstranților și le-a amintit de studenții demonstranți împușcați de armata sovietică în Tbilisi la 9 martie 1956. Deși a fost huiduit când a încercat să se adreseze mulțimii, Șevardnadze a reacționat rapid. A contactat imediat Moscova și a cerut permisiunea de a lăsa articolul 75 neschimbat. În vreme ce
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
Deși a fost huiduit când a încercat să se adreseze mulțimii, Șevardnadze a reacționat rapid. A contactat imediat Moscova și a cerut permisiunea de a lăsa articolul 75 neschimbat. În vreme ce Kremlinul studia problema, Șevardnadze a ieșit și le-a vorbit demonstranților, explicând situația și declarându-se de partea lor. În cele din urmă, guvernul—cedând presiunilor populare—a hotărât să nu modifice clauza contestată. Demonstranții au început să se retragă doar după ce Șevardnadze a anunțat decizia finală și a recitit articolul
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
a lăsa articolul 75 neschimbat. În vreme ce Kremlinul studia problema, Șevardnadze a ieșit și le-a vorbit demonstranților, explicând situația și declarându-se de partea lor. În cele din urmă, guvernul—cedând presiunilor populare—a hotărât să nu modifice clauza contestată. Demonstranții au început să se retragă doar după ce Șevardnadze a anunțat decizia finală și a recitit articolul care afirma statutul limbii georgiene ca limbă oficială în RSS Gruzină. Ca urmare a acestei concesii fără precedent în fața opiniei publice, autoritățile sovietice, alarmate
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
a început să tragă cu gloanțe oarbe. Tancurile și soldații au încercuit turnul TV, după care au început să tragă cu muniție de război în aer, și apoi direct în mulțimea adunată în jurul clădirii. Tancurile au trecut direct prin liniile demonstranților. Paisprezece oameni au murit în acest atac, majoritatea împușcați și câțiva striviți de tancuri. Un parașutist sovietic (Viktor Șațkih) a fost ucis de un glonte ricoșat. Megafoanele montate pe blindate au transmis mesajul lui Juozas Jermalavičius: „"Broliai lietuviai, nacionalistų ir
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
Ministrul Apărării Dmitri Iazov, Ministrul de Interne Boris Pugo și Gorbaciov au afirmat că nimeni din Moscova nu a dat ordin să se utilizeze forța în Vilnius. Iazov a declarat că naționaliștii încearcă să formeze o dictatură „burgheză” și că demonstranții au deschis focul primii. A doua zi au avut loc manifestări de susținere în multe orașe (Kiev, Riga, Tallinn). Deși ocupația și raidurile militare au continuat mai multe luni după aceea, nu au mai avut loc ciocniri importante după 13
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
se apropia respectiva zi, sindicatele americane s-au pregătit de grevă generală pentru a susține programul de lucru de opt ore pe zi. În ziua de sâmbătă, 1 mai, s-au ținut mitinguri în întreaga țară. Circa 10.000 de demonstranți au ieșit pe străzi în New York City și 11.000 în Detroit. În Milwaukee, Wisconsin, au demonstrat alți 10.000 de muncitori. Centrul mișcării sindicale a fost însă la Chicago, unde au intrat în grevă aproximativ 40.000 de muncitori
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
era atât de liniștită încât primarul Carter Harrison, Sr., care se oprise și el să vadă ce se întâmplă, a plecat acasă mai devreme. Samuel Fielden, ultimul orator, își termina cuvântarea pe la ora 10:30 când poliția a cerut împrăștierea demonstranților și s-a îndreptat în formație către căruța de pe care se țineau discursurile. Către linia de polițiști s-a aruncat atunci o bombă artizanală care a explodat, ucigându-l pe polițistul Mathias J. Degan. Poliția a deschis imediat focul. Unii
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
construită pentru ea și cu vedere spre șosea, în apropierea poziției sale inițiale. Statuia din Haymarket a fost vandalizată cu vopsea neagră la 4 mai 1968, a 82-a aniversare a atacului de la Haymarket, în urma unei confruntări între poliție și demonstranți la un protest împotriva războiului din Vietnam. La 6 octombrie 1969, la scurt timp înaintea protestelor „Days of Rage”, statuia a fost distrusă de o bombă pusă între picioarele ei. Actul de vandalism a fost revendicat de organizația Weatherman, iar
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
nopți. Revoluția română din luna decembrie 1989 îl găsește pe Coști, personajul principal, la doar trei luni înainte de a termina stagiul militar. Evenimentele sângeroase prin care a trecut România în acea perioadă i-a transformat pe soldați, simpli cetățeni, tineri demonstranți sau cadre militare, actori fără voie la această Revoluție. Rapiditatea cu care s-au întâmplat aceste lucruri i-a transformat pe protagonoști în oameni debusolați și confuzi. Sunt câteva ore de deruta în care militarii primesc ordine de la actori și
Hârtia va fi albastră () [Corola-website/Science/321484_a_322813]
-
străzi. La protestele care au avut loc, și la care au participat câteva zeci de mii de oameni, au avut loc numeroase violențe, din cauza cărora numeroși posibili protestatari au rămas acasă duminică, 21 iunie. La 22 iunie, poliția a împrăștiat demonstranții din Teheran cu gaze lacrimogene și focuri trase în aer.
Protestele de după alegerile din Iran din 2009 () [Corola-website/Science/316352_a_317681]
-
să meargă la sediul Comitetului Județean al PCR, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni. Inițial demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
instictele de vârcolac ale lui Steven se dovedesc cruciale în eliberarea de sub influența malignă. După acest eveniment, în viața celor doi apare fetița Valeria, care este răpită de un demon din Infern în timpul unei lupte între angajații de la "Nornwell" și demonstranții bisericii ioanine. Bănuind că aceșia din urmă nu sunt străini de eveniment, Steven pătrunde în biserica lor și afl ă că, deși se proclama o religie a divinului, secta creează o punte de legătură între Pământ și forțele demonice. Împreună cu
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
lor. Lanțul a legat cele trei capitale baltice - Vilnius, Riga și Tallinn. El pornea din Vilnius de-a lungul șoselei A2 prin Ukmergė spre Panevėžys și apoi de-a lungul Via Baltica prin Pasvalys, Bauska, Riga, Ainaži, Pärnu până la Tallinn. Demonstranții și-au dat mâinile timp de 15 minute la ora 19:00 ora locală. După aceea au avut loc mai multe proteste și adunări locale. La Vilnius, circa 5.000 de oameni s-au strâns în Piața Catedralei, au aprins
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
din Rumelia se mobiliza pentru manevre. Planul era ca unirea să fie anunțată la 27 septembrie , dar la 14 septembrie 1885 a izbucnit o răscoală la Panagiuriște (pe atunci în Rumelia Orientală), înăbușită în aceeași zi de forțele de ordine. Demonstranții cereau unirea cu Bulgaria. Puțin mai târziu, o revoltă similară a izbucnit și în satul Goleamo Konare. Acolo s-a format o brigadă înarnată, condusă de Prodan Tișkov (cunoscut sub porecla ) — liderul local al CCSRB. Reprezentanții Comitetului au fost trimiși
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
dat buzna pe Muntele Templului, a împușcat mortal pe paznicul din partea Waqfului, a rănit câțiva polițiști, apoi a pătruns în clădirea Cupolei Stâncii, unde a început să tragă cu arma sa de tip M 16. Tulburările produse pe Munte de către demonstranți musulmani în anul 1990 au dus la omorârea a 17 dintre ei de către politiști israelieni. În zilele primului guvern condus de Binyamin Netanyahu deschiderea de către Israel a unui acces la tunelul Zidului de apus dinspre cartierul musulman a dus la
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
al primarilor arabi, locuitorii din Araba, Sakhnin și Deir Hana au fost cei care au declanșat la 30 martie 1976 o furtunoasă grevă generală și mișcare de protest contra discriminării arabilor în domeniul funciar, în cadrul așa numitei Zile a Pământului. Demonstranții au blocat șosele și au aruncat sticle incendiare. În cursul reprimării tulburărilor, au fost omorâți 6 dintre demonstranți, ceea ce a dus la generalizarea manifestațiilor în toate regiunile Israelului. Aceste evenimente au rămas în istorie sub numele de Ziua Pământului (Yom
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
martie 1976 o furtunoasă grevă generală și mișcare de protest contra discriminării arabilor în domeniul funciar, în cadrul așa numitei Zile a Pământului. Demonstranții au blocat șosele și au aruncat sticle incendiare. În cursul reprimării tulburărilor, au fost omorâți 6 dintre demonstranți, ceea ce a dus la generalizarea manifestațiilor în toate regiunile Israelului. Aceste evenimente au rămas în istorie sub numele de Ziua Pământului (Yom al Ard), 30 martie devenind o zi anuală de comemorare și protest,uneori violent, a arabilor israelieni. În
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
populația Siriei) religioși și laici, și membri ai minorităților, mai ales kurzi (și ei, musulmani suniți, dar nu arabi). După estimări, până la data de 1 februarie 2012, au fost uciși în tulburări cel puțin 14.000 oameni, multe mii de demonstranți și răsculați au fost răniți, circa 14.000 persoane au fost arestate, iar circa 14.000 s-au refugiat în Turcia și Liban. Liga arabă și ONU au întreprins încercări de a convinge pe președintele Assad să înceteze represiunea sângeroasă
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
sânge a lui Maghen David Adom „aruncă la gunoi toate porțiile de sânge prelevate de la etiopieni”. Rezultatul imediat a fost o amplă demonstrație de protest într-o piață centrală a Ierusalimului, soldată cu altercații cu forțele de ordine, polițiști și demonstranți răniți, etc. Ministerul sănătății a pornit o anchetă a cărei rezultat a provocat noi proteste și altercații. Rezultatul anchetei publicate de ziarului „Ma'ariv” s-a dovedit a fi adevărat. Dilema Băncii centrale de sânge a fost următoarea: peste 10
Operațiunea Moise () [Corola-website/Science/322211_a_323540]
-
Pe plan extern, Morsi a sprijinit o intervenție străină în Siria (împotriva guvernului sirian), poziție care a fost criticată de armată prin sublinierea intereselor egiptene de a-și proteja propriile frontiere. Pe 1 iulie, pentru a satisface cererile milioanelor de demonstranți, Armata egipteană a emis partidelor politice un ultimatum de 48 de ore după care va interveni în cazul în care litigiul nu va fi soluționat. Tot în aceeași zi, cosecutiv ultimatumului au demisionat patru miniștri: Ministrul Turismului Hisham Zazou (care
Lovitura de stat din Egipt din 2013 () [Corola-website/Science/329693_a_331022]
-
ca urmare a poziției net-islamiste și pro Morsi/Frăția Musulmană. Conducerea qatară a Al Jezeera a cenzurat și diformat sistematic informațiile și reportajele culese de pe teren de reporterii din Egipt, folosind măsluiri evidente, precum prezentarea unor scene de masă a demonstranților anti-Morsi din Piața Tahrir drept demonstrații ale simpatizanților Frăției Musulmane sau, scene de copii mutilați și asasinați în Siria, drept „crime ale Armatei egiptene”.
Lovitura de stat din Egipt din 2013 () [Corola-website/Science/329693_a_331022]