3,404 matches
-
fu o masă obscură și amenințătoare, ca o umbră venită din alte lumi, căci nici un zgomot de pași, nici un trosnet de crengi uscate, nici macar foșnetul unei frunze nu-i anunțase prezenta. Ar fi putut să-l ia drept un nor dens sau drept un munte care s-ar fi interpus deodată între el și cer, dar era evident că era vorba despre un om, fără îndoială cel mai corpolent pe care Tapú Tetuanúi îl întâlnise vreodată. —Chimé?... murmura ezitant, imaginându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp de 9 minute. Cel din dreapta este obținut printr-o dublare a timpului de developare. Pe rândul de jos sunt imaginile pozitive rezultate. Zonele de umbră întunecate sunt relativ puțin afectate prin supradevelopare, pe când zonele de lumină devin tot mai dense și nu mai au detalii (în negativ ele sunt negre, iar în pozitiv albe). Contrastul negativelor poate fi controlat prin manipularea expunerii filmului și apoi a developării. Contrastul este o măsură a diferenței dintre zonele luminate ale cadrului foto, highlights
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pe Bill, trecuse pe lângă grupuri de oameni care Își făceau exercițiile zilnice, sărituri, Întinderi, genuflexiuni, fandări și blocări ale brațului unui partener, imitând lupta corp la-corp. Un grup de femei a trecut În marș, Înaintând chiar mai repede decât circulația densă Încă de la ora aceea. Îmbrăcate În uniforme de voluntari, largi cămăși kaki Închise la gât și pantaloni bărbătești sobri, Își țineau capul sus, cu bărbia ridicată, gata să Înfrunte dușmanul nevăzut de pretutindeni. Așa fusese de fiecare dată Ziua Independenței
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu pielea roză, cu ochii verzui, pierduți între pernuțe de carne, rotundă la pântece ca un butoi, cu părul lung, castaniu, împletit într-o coadă ce ajungea până la fundul de proporții monstruoase. Ședea toată ziua la bucătărie, plutea prin aburul dens de ciorbă, de varză, de orez, de fasole, era dulce la vorbă, avea un glas ca de pitulice, imposibil s-o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind mai dense, mai cenușii, secretând în procesul lor de ardere acel miros specific rozătoarelor. Pe urmă își stopă brusc imaginea. Ce aberație! Dacă ar ști doamna avocat Trofin ce-i trece prin minte, o dacă ar ști! Și iarăși, o clipă, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să nu fie o pavăză în dosul căreia se ascundea altceva. Din zi în zi dubiile Carminei deveneau tot mai presante, mai stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o clipă. Era așa de cald, de senin și de frumos acolo! Erau atâtea flori în jur!... Închid ochii și trag adânc, cu nesaț în piept parfumul florilor... Pleoapele încărcate de povara semnului îmi căzură peste ochi ca un val dens și negru tivit cu flori de lumină și, astfel adormii. Când m-am trezit, soarele parcursese deja o treime din cotidianul său drum pe boltă, iar acum sta gata, să treacă pe piscurile munților. Umbrele poienii și ale luncii înaintau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întrec veseli în lumina blândă a soarelui decis să mai zăbovească încă puțin pe aceste minunate plaiuri moldovenești. Alina Diana Zamfir, clasa a VII-a A S-a dus iarăși o toamnă ... Stau la fereastră; zarea e perdeluită cu neguri dense care nu-mi dau voie să zăresc Constelația Brazilor. Pe calea ferată, un tren mărfar trage după sine greoi vagoanele cu roțile scârțâind. Funigeii molateci ai soldaților de plumb pribegesc prin văzduh. Deși cerul a devenit deodată prea strâmt, au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trebuie să povestesc nimănui cele întâmplate. Anca Elena Catană, clasa a V-a C Sobieski și românii Era o zi mohorâră de septembrie, când stăteam și priveam de la geam oamenii și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o tăcere adâncă, densă. Pură. Grea. Apăsătoare. Sunetul unor ochi ce te privesc intens. Am așteptat. Am așteptat să se întâmple ceva. Un minut. Două minute. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Zece minute mai târziu, scosesem ciocanul din cutia cu unelte și căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un anumit doctor Trey Fidorous. Nu știu, nu-mi amintesc ce credeam că poate face Trey Fidorous ăsta, dar mi-am făcut un scop din găsirea lui. Era scriitor, profesor universitar, cred. L-am căutat mai întâi în lucrările lui dense și complexe, toate arhivate și uitate în teancurile din subsolul universității. Cu ajutorul lor, într-o bibliotecă din Hull am dat peste adnotările făcute de mâna lui într-un set de enciclopedii vechi. Acestea m-au condus la niște afișe ilegale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
comentarea lor într-o curgere logică accentuează diversitatea derutantă, fără exagerare, a discursului care se dovedește mai puțin recalcitrant față de intențiile ordonatoare ale autorului, în special pe direcțiile nu atât de constrângătoare și mai tolerante ale comparatismului. Iată de ce textul dens în idei abundă de asocieri, asemănări sau deosebiri, și de puneri în ecuație, care înșiruite cu ingeniozitate, cronologic și tematic, îi imprimă cel mai adesea un caracter interdisciplinar. Alchimie mirabilă, fără tăgadă, aparținând specialistului, vrednică de laudă și așteptarea posterității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
face inutilă și redundantă, prin urmare, vizionarea piesei. Mai degrabă, ascultați cu o jumătate de ureche ce debitează acest impostor, cuvintele lui alese să vă gâdile urechea superficial, dar să nu treacă mai departe de membrana ei... către acea zonă densă și cenușie unde se preschimbă și se desprinde rostul lor. Scena 1 (Personajele intră pe rând, unul câte unul, în scenă, vorbesc monoton, ca și cum ar citi ziarul, totuși nu repede. Fac pauză după fiecare propoziție. Maurizio năvălește pe scenă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum dacă fereastra de cer i s-a arătat aievea lui sau ține strict de memoria străbunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se revărsa peste câmp și deopotrivă peste cer, și cobora ca un fluviu de lavă albă până la picioarele lui. El era deja intrat adânc în spațiul ferestrei. Și fereastra crescuse cât lumea de mare, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și-ți paraliza toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ulei" era într-adevăr "Povestea Poveștilor", povestea tuturor poveștilor din lume, oricine i-o fi spus așa, dacă nu chiar Creangă. În timpul acesta, eu mă sufocam lent, aerul era insuficient. Îmi vizualizam deja plămânii înecați în acea magmă cenușie și densă de fum cum sucombau încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din ghearele cuvintelor ei. Poveste nu există. Personaje (aproape) nu există. Sau există cu miile. În număr infinit de personaje și de povești. Dar nu poți scăpa. Mergi mai departe. Încă o pagină și încă o pagină. Toate atât de dense că te apucă disperarea. Realizezi că ai înaintea ochilor o scriitură aparent fără noimă, complet atipică, o construcție romanescă fără construcție, formată parcă din pâraie, râuri și fluvii, care nu-și găsesc un ocean în care să se reverse. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
concepte, celălalt le experimentează. Examinarea laparoscopică mă va ridica la rangul de eu sui-generis. Postulatul meu: închegarea unicului indezirabil, prin eliminare, luptă acerbă cu finalitate cauzală. Scrisoare în Fa verde E ram în lumea cea mai de jos, cu timpul dens, fraza scrisă cuprinde gândul care i-a dat naștere, conjuncțiile, prepozițiile, cuvintele corecte și cele greșite, înțelesul alături de subînțeles, semnele șterse cu o linie sau hașurate, parantezele, finalul nesigur, punct sau întrebare, exclamare sau punct și virgulă. O frază scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu există libertate absolută, mi-am creat eu libertatea, prin voința de a suporta cenzura ei. Prin aceasta mă deosebesc de toți pușcăriașii. Filosofii marxiști au definit libertatea ca necesitate înțeleasă. Eu zic că libertatea înseamnă detenția asumată: un univers dens cu magnetism enorm. Cauza durerilor de cap ale mamei, eu, lipsa de voință, lenea prelungă, vomele dese, eu. Furam ceea ce-mi lipsea și, cu timpul, îmi voi sorbi simțurile, apoi viața. Nu pot să iau cauza care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Așa se face că la trecerea unei mașini mari - puținele limuzine existente În acea parte a Moldovei nu circulau pe acolo ci pe rute ocolitoare, cu șosele de o mai bună calitate - deasupra șoselei se ridica un nor de praf dens și Înalt până la cer de unde cobora lent, depunându-se și acoperind cu o pudră fină șoseaua cu tot ce se afla pe aceasta. O astfel de soartă a avut și căruța sărăcăcioasă din satul cu bunic la trecerea celor trei-patru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cât de dor mi-a fost de tine, ce mult mi ai lipsit și cât de mult Îmi lipsește Viorița, frumoasa și buna ta mamică! O mai ți-i minte? Din micul său bagaj de amintiri, ca printr-o ceață densă, Va vedea o mulțime de oameni În curtea Ochenoaiei, multe flori și fața suavă a mamei sale, prima mare iubire a sa. Răspundea nesigur: Da, ticuțule! O mai știu, dar nu știu cum arăta! Primul gest al tatălui fu acela să scoată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ordinea zilei. — Da, d-le conferențiar și el aduce bucurie și lumină. — Ei, pentru această bucurie și lumină după atâtea nopți de insomnie și întuneric, le-a zis Lenuța, ar fi cazul să bem niște șampanie“ etc. Romanul are o densă substanță umană și intelectuală, dar suferă de literaturizare: „Numai casa ei corespundea întru totul visului. Era la marginea pădurii, iar o potecă îngustă pornea chiar din grădina casei și se pierdea în desișul stejarilor și fagilor seculari.“ Sintagmele de genul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]