43,899 matches
-
realizat surprinsă. — Cât a costat? a rostit Eddie întrebarea care conta cel mai mult pentru el. Dumnezeule, nu știu! Sunt sigură că nu prea mult. Eddie a râs întunecat. —Pe ce lume trăiești? Probabil că te-ai născut abia ieri. Dentiștii și doctorii, în general, nici măcar nu stau de vorbă cu tine dacă nu te pun la plată cât să-ți iasă pe nas. —Eddie, am decis eu să risc, știi ceva? Ești cam obsedat de bani. 40tc "40" Apoi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acolo. Fusesem așa de surescitată și plină de speranță, pusă pe vânat celebrități. Mi se părea că trecuse o veșnicie. Parcă toate astea făcuseră parte din viața unei alte persoane. Ceea ce, într-un fel, era adevărat. în afara scurtei incursiuni la dentist, nu mai văzusem lumea de afară de două luni. Așa că eram foarte încântată de plecarea din Wicklow, de călătoria înapoi. Tot timpul, de pe bancheta din spate a mașinii, am făcut comentarii. —A, ia uite, o cutie poștală! A, uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa că nu ar avea nici o scuză. Mă mai uit o dată la tichetul albastru și mototolit. Și văd că e un număr de mobil mâzgălit pe hârtie. Apoi mă uit la numele tipărit. Scrie Dl. A. Kirrane. Și rămân ca la dentist. Pentru că deodată se face lumină în mintea mea. Și Debbie îmi șoptește iar la ureche. Mi-a spus să ți-l dau, îmi spune ea printre dinți. Scârbă ce ești. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Aș vrea să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bodyguardul nostru, care stă, ca de obicei, rezemat de perete, cu o cană de ceai În mână. Acesta ia o gură de ceai, o plimbă puțin prin gură, apoi rânjește la noi. — Vine Jack Harper. — Poftim ? Rămânem amândouă ca la dentist. — Azi ? — Vorbești serios ? În lumea de la Panther Corporation, e ca și cum ai zice că vine Papa În vizită. Sau Moș Crăciun. Jack Harper e unul dintre fondatorii Panther Corporation. El e cel care a inventat Panther Cola. Știu asta pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la planta lui Artemis, i-am spus că bikinii tanga mă cam incomodează... Mă opresc brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea de „prea multă informație?“ — N-am vrut să-i spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunându-le ! Băusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
până-n vârful unghiilor (nervozitatea moștenită de la bunicu-meu, care efectiv n-a știut ce-s alea durerile de dinți până după șaptezeci de ani, când a aflat cu stupoare că nu se mănâncă nici usturoi, nici ceapă când te duci la dentist, și asta nu pentru că te-ai pupa cu el, ci fiindcă el trebuie să-și vâre fața, ochii până-n fundul gurii tale. Când în gura bunicului meu a mai intrat și freza cu hârâit de țapină, a închis ochii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bune? Trebuie să recunosc să sunt surprinsă. E foarte drăguț, dar e puțin cam scund, băgăcios și cam copilăros. N‑aș fi zis că e genul Aliciei. Îi tot văd împreună, șușotind. Alaltăieri Alicia a zis că se duce la dentist, dar am dat peste ei luând masa la Ratchetts, pe șest... Tace în clipa în care Luke apare în pragul biroului său, conducând un bărbat cu cămașă movalie. — Mel, vrei te rog să‑i comanzi un taxi domnului Mallory? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
exista fabrică de ciocolată! Și există un cartier întreg numai cu magazine de pantofi! Totul e atât de incitant, că aproape uit de ce sunt aici. Dar miercuri dimineață mă trezesc cu un sentiment vag de teamă, ca atunci când mergi la dentist. Azi am prima întâlnire cu un două persoane importante din televiziune, de la HLBC. O, Doamne. Mi‑e frică de‑a binelea. Luke trebuie să plece devreme pentru o întâlnire la micul dejun, așa că rămân singură în pat, bând cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și să vă relaxați... Să mă relaxez? Să mă relaxez? Se întoarce la craticioara ei cu ceară topită și simt că mă cuprinde cea mai autentică groază. Instantaneu, știu exact cum s‑a simțit Dustin Hoffman în scaunul ăla de la dentist. Nu vreau să fac asta, mă aud spunând și mă rostogolesc jos din pat. Nu vreau să fac asta. — Tatuajul? — Nimic. — Nimic? Cosmeticiana vine spre mine cu crăticioara cu ceară în mână și eu, panicată, mă ascund în spatele patului, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
descurca cu ea însăși, pentru a găsi ceva de făcut, pentru a uita de nefericirea care nu-i dă pace. Nu că eu aș fi vreo expertă, dar Mao e un analfabet desăvârșit în ce privește știința. Eu respect doctorii, mai ales dentiștii. Mao, însă, nu. Îi urăște. Sărmanul domn Lin-po. Tremura de fiecare dată când venea să curețe dinții președintelui. Ca și cum ar fi fost chemat să jupoaie de piele un dragon. Președintele poate fi înspăimântător pentru o persoană obișnuită. Dentistul tremura atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai ales dentiștii. Mao, însă, nu. Îi urăște. Sărmanul domn Lin-po. Tremura de fiecare dată când venea să curețe dinții președintelui. Ca și cum ar fi fost chemat să jupoaie de piele un dragon. Președintele poate fi înspăimântător pentru o persoană obișnuită. Dentistul tremura atât de tare, că președintele crezu că o să-i cadă maxilarul. Așa că președintele i-a cerut ca mai întâi să-și repare propriul maxilar. Omul nu era în stare să țină la glumele președintelui. Așa că fu concediat. Următorul fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Într-o lume străină. Aici toți Îl știu c-a fost copil din flori! Mama lui, o fostă spălătoreasă, l-a crescut din greu, cu mâinile ei, cu acul... — A plecat ca să scape de influența familiei, tatăl moșier bogat. — Negustor. — Dentist. — Tatăl i-a dat de mic banii pe mână, frații lui se lansaseră În jocuri de cărți, cazinouri, bursă, curve, viață de noapte, pe el nu l-a interesat decât cartea... -- Și-a părăsit aici frații sugari, tatăl bătrân, infirm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de găinarul ăla, pentru ca apoi să-și verse năduful pe el, pe Rafael... Cât s-a mai lăsat bătrânul prostit și îmbrobodit din toate părțile, de șefi, la slujbă, de nevastă, de poliție, de registratură, de Oficiul de pensii, de dentistul care i-a pus dinții ăia de fier în gură, și uite că a strâns cureaua și a plătit. A fost mereu cu datoriile la zi. Asta i-a întărit mândria și credința și l-a golit de vlagă, umplându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trântit de toate În el, fără să citească mai Întâi etichetele sticlelor. Dar e bun. Mi-a Întins paharul, Însoțindu-l cu unul din acele zâmbete specific americane, În care ți se arată fiecare dinte, ca să te minunezi de măiestria dentiștilor ce par a profesa doar pe malul celălalt al Atlanticului. Stanford arăta ca un fotomodel, cu trăsături atât de regulate că se anulau reciproc și cu un zâmbet ca al prietenului lui Barbie. — Sam! Ai venit! M-am răsucit și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care circula printre discipolii acestuia. „Suferea, scria ea, de câteva luni, de dureri violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l prindă din urmă pe dentist, care nu ieșise Încă din casă, dar, În loc să se Întoarcă de unde plecase, omul o luă la goană cât Îl țineau picioarele către rădvanul care-l aștepta. Seyyed Djamaledin a murit În câteva minute. Seara, agenții Sultanului au venit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în flăcări, așa cum obișnuiam, ci stând lângă focul cel mare, ferindu-ne de scântei. Uneori cred că zilele acestea goale, opace sunt cele mai fericite din viața mea, aproape că nu mai simt nimic, parcă aș fi anesteziată pe scaunul dentistului, cu gura deschisă, după injecția care ar trebui să mă trezească, știu că durerea se zvârcolește înăuntrul meu, dar nu o simt la adevărata ei intensitate, iar eu am impresia că dacă mă voi ascunde de ea nu voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu se remarca prin nimic, așa că nu știu ce l-a determinat pe unul ca el să pună ochii tocmai pe mine, când avea de unde alege. Cu toate acestea, noi doi ne-am înțeles extraordinar de la bun început. Tatăl lui era un dentist renumit și ei trăiau pe picior mare. — N-ai vrea să-ți prezint și ție o fată duminică? m-a întrebat el de îndată ce ne-am cunoscut. Prietena mea urmează un colegiu de fete și-ți aduce și ție una drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cumpere. Comandăm îmbrăcămintea după cataloage, așa că nu-i absolut nici o problemă care să ne deranjeze. Nu aveți voie să ieșiți în oraș? am întrebat-o eu. — Nu, nu avem voie. Bineînțeles, dacă intervine ceva special, ca de exemplu mersul la dentist, sau mai știu eu ce urgență, atunci se schimbă situația, dar regulamentul nu ne permite să ieșim în oraș de capul nostru. Oricine este liber să părăsească locul acesta, dar odată plecat, nu se mai poate întoarce aici. E ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Patrick mai degrabă ar fi murit decât să fi purtat așa ceva, deși întotdeauna aș fi dorit să-l văd îmbrăcat astfel. — Îmi pare rău, reușesc în final să mă scuz. Gura îmi este pe jumătate amorțită, de parcă tocmai vin de la dentist. Îmi controlez cu greu corpul, care reacționează haotic, pentru că sunt încă în stare de șoc. —Te-ai tăiat? mă întreabă Davey, conștient că e ceva la mijloc. Nu, e-n regulă, îmi pare rău... —E-n regulă, spune și tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni cu fețe de senatori. Pe o măsuță joasă, risipite cu dezinvoltură, ca În antreul unui dentist, câteva reviste pe hârtie patinată, ca Arguția Literară, Athanorul Poetic, Trandafirul și Spinul, Parnasul Oenotriu, Versul Liber. Nu le văzusem niciodată În circulație și am aflat pe urmă de ce: erau difuzate numai pentru clienții editurii Manuzio. Dacă la Început crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o poveste cu Templierii, dacă vă amintiți”. „Just”, zise el; apoi adăugă: „Dar nu trebuie să credeți că noi urmărim un caz, unul singur, până-l rezolvăm. Asta se Întâmplă numai la televizor. A fi polițist e ca și cum ai fi dentist, un pacient vine, Îi pilești puțin, Îi pui un pansament, revine după cincisprezece zile, și Între timp urmărești alți o sută de pacienți. Un caz ca acela al colonelului poate rămâne În arhivă și zece ani, apoi, În cursul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
borduri... Până și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană. Îmi aduc aminte de o colegă de facultate, fată de dentist constănțean. Adora îmbulzeala din București: ah! aici e atâta viață! ce-mi place să merg pe jos de la Universitate la Romană, să mă frec de oameni. Uite-așa-mi place să mă frec - și ne arăta mișcarea de rotație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri Bec! propusese Poetul, în hohotele asistenței, retezând dialogul și desființându-l și pe Botîncur, fără drept de apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]