2,039 matches
-
sufletul, cum sărmanele noastre obiecte cresc în ochii altora, se reduc la esențe și declanșează psalmi cu frunze cântătoare, ca un act de revoltă împotriva mercantilismului de orice fel. Ca un ecou parcă, răspunde finalul poemul lui Virgil Ciucă din depărtatul New York: „Sentimente de uitare/ revin doar când e senin/ te-am căutat prin Ursa Mare/ să-mi dai cupa cu venin” (Muza pierdută pag. 31) Ca de fiecare dată, coperțile I și IV, precum și grafica interioară sunt destinate poeziei ochiului
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
cu imensă câmpie aurie, cu rod răscopt, așteptând să fie cules. În cartierul de pescari din vecinătatea apei curgătoare, Dunărea însemna pentru locuitori, sursa de existență. Era de fapt, totul. Pescarii trăiau de pe urma ei. Vindeau peștele în alte cartiere mai depărtate, sau străinilor care veneau anume să cumpere peste, icre, răci. În familiile de pescari, principala joacă a copiilor, implică Dunărea. Ei învățau de mici să împletească plase, să meștereasca unelte de ... Citește mai mult CU ȘI FĂRĂ TIMP DESPRE DUNĂRECa
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
cu imensă câmpie aurie, cu rod răscopt, așteptând să fie cules. În cartierul de pescari din vecinătatea apei curgătoare, Dunărea însemna pentru locuitori, sursa de existență. Era de fapt, totul. Pescarii trăiau de pe urma ei. Vindeau peștele în alte cartiere mai depărtate, sau străinilor care veneau anume să cumpere peste, icre, răci. În familiile de pescari, principala joacă a copiilor, implică Dunărea. Ei învățau de mici să împletească plase, să meștereasca unelte de ... XVIII. SUFLETUL DUMNEZEIRII - POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
de interpretare după aspirațiile și gradul de cunoaștere al fiecăruia. Născută în România - țară de vis înzestrată cu toate formele de relief „una din țările binecuvîntate presărate de Domnul pe Pământ” cum spunea N. Bălcescu, obligată să trăiască pe meleaguri depărtate, dar cu îngerii în suflet și în gând, poeta se revigorează, prinde puteri noi, nebănuite, în ciuda vicisitudinilor vieții: „Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea.../ Simt susur de ape și cântec de îngeri/ Și-nvăț a străbate orice
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
Este ceva uluitor prin intensitate, care îți sfârtecă inima făcându-te să oftezi din cinci în cinci minute. Poate nu era numai durere, mai degrabă un amestec de mâhnire și singurătate, pustiirea propriului suflet, revolta simțurilor trădate, când toate par depărtate pentru că nu-ți mai dorești nimic, nedorindu-ți, nici nu mai zărești un strop de fericire pe undeva, iar fără speranța fericirii, rămâi dureros de singur, de parcă te-ai afla într-o canoe în mijlocul oceanului privind fără nădejde întinderea de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
cămașa fermecată îi apără trupul de arsuri. - Uuu! urlă căpcăunul. Pui, puișori, mânca-v-aș, că ce foame am! Cuptoarele astea de guri de mult n-au mai fript puișori ca voi! Ori de foame, ori că avea ochii prea depărtați unul de altul, căpcăunul îl vedea dublu pe Mărțișor. - Sări, Noroace, că mă-nghite căpcăunul! - Ce-i, mă, sări Norocel buimac, ce vrea matahala? - Să ne pună la frigare! gâfâia Mărțișor. - Dă-i răbdări prăjite! Dă-i și lui răbdări
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar în cer așa că între două povești pământul vă stă la dispoziție visați și pășiți apăsat cu ambele aripi să nu rămână niciun spațiu gol între două vise oricât de depărtate ar fi copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsați pe umerii părinților le-ajunge povara zilei de mâine și vidul din contul bancar și zâmbiți odată nicio copilărie nu se repetă Costel Zăgan , Elegii de trezit copilăria Referință Bibliografică
AERODROMUL ÎNGERILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345973_a_347302]
-
BOTIȘ să însemneze și să devină Glasul acelei DOINE a lui Goga (numită, cu înțelept gând: „NOI”! - adică, FAMILIA NEAMULUI ROMÂNESC-CETATE DE NESPART ȘI DE NEBĂTUT, Familie a unui Neam care, deocamdată, isi prelungește, nefiresc și nesănătos, o expectativa periculosă, depărtata, temporar, de VATRA CREDINȚEI NEABĂTUTE ÎN ÎNVIEREA NEAMULUI!!!), GOGA, cel cu Sufletul Aprins - intru solidarizarea hristică, pentru nădăjduirea Mântuirii celei din veac, a Neamului Românesc cel DREPT-CREDINCIOS/ORTODOX. Pentru că, da, cum dumnezeiește spunea tribunul Octavian GOGA - numai AICI, în Grădina
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
sărbători cu albii crini Crescuți prinos lângă pădurea de măslini. 68 Te vei topi din nou de dor adânc De strângere, de zbatere-n prelung suspin- sub bolta senină, îmbietoare iar Armonia va triumfa râzând sub Soare! 69 Ai grijă! Depărtat/ Apropiat și Veșnic SUNT În veșnicie vreau cu mine să te port, Pământ! Eu sunt zelos și vreau ca și prin tine s-alung din Galaxie întunecimea, cu lumine. 70 Să mă iubești cu o dragoste nemaivăzută Și neclintită-n
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
materie. Cel care reușește să treacă toate aceste păcate ca pe niște vămi, ajunge să primească cel mai frumos dar al dragostei, Roza, trandafirul inimii, aflat în centrul Crucii, în locul unde se intersectează ramificațiile crucii (imaginând un OM cu brațele depărtate întocmai ca Iisus răstignit, care nu întâmplător a primit această modalitate a morții umilitoare și totodată nedreaptă din partea speciei umane! Cine are urchi de auzit să audă ”, zice Sf. Ioan Gură de Aur). Amintesc încă un aspect al faptului că
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
migdalați, pielea albă și părul negru ca abanosul, cu o statură medie ce aducea cu tatăl lor, mama fiind mai înaltă și mai oacheșă, dar la fel de frumoasă. Puteai să juri că au fost uitați de vreun japonez pe tărâmul nostru depărtat, fiindcă toți cei care-i vedeau își exprimau uimirea și întrebau curioși dacă sunt români. Cu Liana plecam și mă întorceam de la școală, stăteam în aceeași bancă și mâncam pachețelele împreună, la comun, ba de multe ori, împărțeam banii mei
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
întins mâinile în sus, am adunat imaginar cu degetele toate stelele, apoi le-am împrăștiat din nou pe cer, așa cum arunci firimiturile pe masă, la nimereală. Una mai mare care ți se pare mai apropiată, alta mai mică și mai depărtată, altele mai puține într-un colț, altele mai multe în celălalt colț. Bezna devenise lucidă, o simțeam prietenește și mă obișnuisem cu ea. Nu am vrut să-mi imaginez cu mintea o călătorie în cosmos și nu am vrut să
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]
-
încât nu va trece mult timp până ce vom ajunge să importăm lemn brut, că mobilă deja importăm. Iar la unele specii valoroase (de pildă stejarul) românii sunt atât de deficitari, încât le importă din țări mai apropiate (Ucraina) sau mai depărtate. În clipa de față, străinii (chiar aceia care au păduri nesfârșite, cum ar fi suedezii sau rușii) preferă să cumpere lemn și cherestea din România, foarte rar mobilă, căci, cu mici excepții (de pildă societatea Plimob din Sighetul Marmației), industriașii
CONTINUĂ MASACRUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345469_a_346798]
-
O BUCATĂ DE CER (TANKA) Stelele clipesc dăruind lumii-n noapte calde-mbrățișări - nici început nici sfârșit simplă eternitate *** Râuri se retrag printre copaci solitari-n sunetul lirei - cu sclipire în priviri mă-mbăiez în asfințit *** De dimineață pe țărmuri depărtate castel de nisip - doar casă părinteasca se scalda în lumina *** Stând de veghe sub o bucată de cer trezesc tăcerea - mă eliberez de frici și-arunc vorbele în vânt UNDER A PIECE OF SKY (TANKA) The stars twinkle giving hoț
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378064_a_379393]
-
Acasă > Poeme > Devotament > PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG Când orologiu-si urca timpul din lume-n evuri depărtate Ce soare înflorește încă în recea lui singurătate? Si-atatea întrebări se-aduna în noaptea gândului și oare Pe cine sa-ntrebam când omul e semnul însăși de-ntrebare? Ne despărțim, prieteni, iată cu gura plină de cuvinte Dar noi
PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375857_a_377186]
-
voi ajunge vreodată în America. Și iată- mă ajuns la o vârstă destul de înaintată, când la tâmple au apârut ,,ghioceii’’, când bătrânețea e la ea acasă. Ce m -a adus aici? În mod sigur, nu iluzia fericirii în țara cea depărtată,nu visul de îmbogățire, ci dorința nestrămutată de a fi alături de copii și de copiii copiilor mai cu seamă, care sunt cununa bătrânilor cum spune un înțelept proverb românesc. La început a fost cumplit de greu și greul apasă și
CAUT UN PRIETEN de IONEL CADAR în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376097_a_377426]
-
mari detalii - păcatele carnale, nebuniile criminale sau nu, toate celelalte păcate grele, cele de voie și cele fără, dar niciodată spălate de vreun detergent atoatepurificator, primind clemență și răsplătiri mari în cazul când vrem să ni le anihilăm... În plan depărtat - bucuriile efemere, binefacerile, ideile nevinovate, succesele mici, victoriile de orice natură, trecând rapid peste toate acestea, în fracțiuni de secunde, ca și când nici n-ar fi fost. Oricum, totul, totul pare perfect elaborat cu mult tact și cu divină răbdare, într-
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
Autorului Îmi picură toamna în gânduri Și-mi plouă cu dulci amintiri... Mă-nvăluie-n brațe de dor Parfumul trecutei iubiri... Cu tălpile goale pășesc Pe vorbe ce-odată-au durut... Strivesc câte-o frunză uscată Privind înapoi...spre trecut... Și parcă din vremi depărtate O altfel de toamnă se-arată Frumoasă și blândă și dulce Cum nu va mai fi niciodată... E toamna iubirii dintâi Ce-și cântă din nou simfonia Cu vântul hoinar printre ramuri Și ploaia ce mătură glia... Îmi picură toamna
MELANCOLII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375194_a_376523]
-
și pe care ei să le primească aievea, la trezire. Cu toată dragostea, bătrânul Sebastian Am intrat după amiză în birt și m-am trezit comandând o cafea, ceea ce nu mai făcusem niciodată. M-am așezat în colțul cel mai depărtat de ușă să am o privire de ansamblu, înăuntru mai erau câțiva clienți care discutau aprins care ține cu primul ministru și care cu președintele. La intrare Mitu Sachelarie cerșind: - Dați-mi și mie niște bani, să iau pâine. - Îți
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PĂCAT BLESTEMAT Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Zboară, pui de vânt, în zări depărtate, risipind, pe pământ, cele șapte păcate, în trup de mormânt, cu frunze numărate, sub tălpi tânguind în zile brumate, pe frunte de munte lovindu-se toate! La amiază, când caii nechează, Soarele arză! La apus, când vântul s-a dus
PĂCAT BLESTEMAT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373049_a_374378]
-
care, atunci când se sătura de băut, împingea cu botul ulcica, vărsând apa, în acel loc crescu iarbă verde. Dar, în mijlocul ierbii, răsări un fir viguros, care nu se știa ce este. Acel fir tot crescu, până făcu două frunzulițe gemene, depărtate una de alta. În zilele următoare, beduinul își dădu seama că acel fir este un lăstar de pom de rodie. Ce minune! De bună seamă, călătorii care treceau pe drum, când luau apă de la beduin, mai mâncau câte un fruct
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
aflară nimic. Dar nici zece mii de ducați n-avea de unde să scoată așa repede! Era cumpănă mare asupra lui și-a familiei sale... În acest timp, într-un turnuleț prăpădit, dărăpănat, dintr-un castel aflat într-un sat nu prea depărtat, Roxette plângea zi și noapte, speriată de soarta ei. Zilele treceau cumplit de greu. Nici hrana care i se aducea nu-i tihnea, și îi era cumplit de sete. Privea mereu afară prin ferestruica murdară și cu pânze de păianjeni
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
voi ajunge vreodată în America. Și iată- mă ajuns la o vârstă destul de înaintată, când la tâmple au apărut ,,ghioceii’’, cănd bătrânețea e la ea acasă. Ce m -a adus aici? În mod sigur, nu iluzia fericirii în țară cea depărtata,nu visul de îmbogățire, ci dorința nestrămutata de a fi alături de copii și de copiii copiilor mai cu seamă, care sunt cunună bătrânilor cum spune un înțelept proverb românesc. La început a fost cumplit de greu și greul apasă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
că voi ajunge vreodată în America. Și iată-mă ajuns lao vârstă destul de înaintată, când la tâmple au apărut ,,ghioceii’’, cănd bătrânețea e la ea acasă.Ce m-a adus aici? În mod sigur, nu iluzia fericirii în țară cea depărtata,nu visul de îmbogățire, ci dorința nestrămutata de a fi alături de copii și de copiii copiilor mai cu seamă, care sunt cunună bătrânilor cum spuneun înțelept proverb românesc.La început a fost cumplit de greu și greul apasă și astăzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
și ca persoană merită) ci împotriva pericolului roșu. Într-o Rusie cu un aparat administrativ extrem de corupt nu avem nicio șansă de ai trage la răspundere pe hoții miliardelor. Pe când într-o Uniune Europeană această perspectivă (mai apropiată sau mai depărtată) există. Drept exemplu pentru noi este România unde după mai mulți ani de așteptare acum DNA lucrează la putere maximă, punându-i la dubă pe cei care au îndrăznit să-și bage mâinile în buzunarul statului, al celor săraci. Ei
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]