512 matches
-
guvernarea sovietică a inițiat o politică de asimilare a etnicilor români. Elita populației românești a fost deportată în Siberia, la fel ca în Bucovina. Au fost aduși ruși și ucraineni care au fost colonizați în zonele golite de populația română deportată. Cei care se declarau români și nu moldoveni erau persecutați de regimul comunist. În anii 1946-1947, ca rezultat a foametei din Moldova, se estimează că au murit peste 300.000 de locuitori, fiind consemnate chiar cazuri de canibalism. Populația fostei
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi. Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King, diferența dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941-martie 1944 și de intensa colonizare sovietică de după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare și, totodată, că populația băștinașă românească/moldovenească s-a menținut la fața locului în proporție de
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
450.000. Mulți locuitori români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia, care nu au reușit să se refugieze în România când URSS a anexat teritoriul, au fost capturați de NKVD; un procentaj mare dintre aceștia au fost împușcați sau deportați. Autoritățile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, în baza situației lor economice, politice, sau în baza legăturilor cu fostul regim al României. Deportații au fost duși în Siberia și în nordul Kazahstanului; unii au fost întemnițați sau executați. În conformitate cu
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
în baza legăturilor cu fostul regim al României. Deportații au fost duși în Siberia și în nordul Kazahstanului; unii au fost întemnițați sau executați. În conformitate cu Raportul Tismăneanu, în 1940-1941 pe timp de pace, 86.604 persoane au fost arestate și deportate, în timp ce istoricii ruși au prezentat un număr estimativ de 90.000 pentru aceeași perioadă. NKVD s-a concentrat asupra grupărilor socotite antisovietice, dintre care majoritatea au fost cele mai active între 1944 și 1952. O campanie de eradicare a așa-
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Sovietică în 1941, guvernul polonez în exil a stabilit relații diplomatice cu URSS, în ciuda rolului sovietic în dezmembrarea Poloniei. Sute de mii de soldați polonezi, care fuseseră luați prizonieri de sovietici în răsăritul țării în 1939, și mulți civili și deportați au fost eliberați și au primit permisiunea să formeze unități militare ("Armata lui Anders") și au fost trimiși în Iran și de aici în tot Orientul Mijlociu, unde au luptat alături de britanici, care aveau nevoie disperată de ajutoare, datorită presiunii exercitate
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
de deportare a evreilor: În continuare, gen. Constantin Tobescu descrie cu lux de amănunte situația în care se găseau aceștia, numind și responsabilii : În declarațiile sale, gen. Constantin Tobescu a insistat asupra rolului Inspectoratului General al Jandarmeriei în repatrierea evreilor deportați : Despre șeful său direct, Gen. Constantin Z. Vasiliu, Constantin Tobescu a declarat: În ceea ce privește acțiunea de contraspionaj a Inspectoratului General al Jandarmeriei, gen. Constantin Tobescu declară că pe toată durata războiului au fost capturate cinci grupuri de parașutiști, din care două
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
16. OLIEVSCHI Nadejda I. - soția (n. 1876) 17. OLIEVSCHI Trifan P. - fiul (n. 1910) 18. OLIEVSCHI Tatiana I. - nora (n. 1914) Încadrați la "chiaburi". Deportați în 1949 în reg. Kurgan. 19. PRUNICI Alexandra I. (n. 1899) Încadrată la „chiaburi” și deportată, în 1949, în reg. Kurgan, 20. SPINEI Vladimir F. (n. 1876) 21. SPINEI Nadejda VI. - fiica (n. 1922) Deportați în 1949 în reg. Kurgan, fiind încadrați la „chiaburi”.
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
cu 160 de locuri, un gimnaziu, o Casă de Cultură, un oficiul poștal, 6 magazine, o oloiniță, o moară pentru măcinarea grâului. De asemenea, există un monument dedicat soldaților căzuți în Al Doilea Război Mondial și un monument dedicat Oamenilor Deportați. Pe teritoriul satului află 15,3 km de drumuri, dintre care 4,3 km asfaltate și 11 km acoperite cu pietriș. Apeductul se întinde pe o lungime de 1,6 km, există 2 fântâni arteziene și 270 de fântani cu
Tîrnova, Edineț () [Corola-website/Science/305980_a_307309]
-
cu gradul de sergent la Regimentul 91 Infanterie din Alba Iulia, care, la 20 III 1942. a fost trimis pe frontul de est. Rănit la cap și la picior, Ionel Baba, căzut prizonier, refuză să intre în Divizia „Tudor Vladimirescu”. Deportat, moare într-un lagăr de prizonieri din Stalingrad. 3. Vasile Baba, născut în anul 1922, a urmat stagiul militar la Regimentul 82 Infanterie, în anul 1943, având gradul de caporal. Luat prizonier de sovietici, la 23 VIII 1944, într-o
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
sovietic, la est de Râul Nistru, ocupând teritoriul dintre Nistru și Bug, pe care l-a folosit pentru a extermina dușmanii politici ai regimului, intelectualii și artiștii „nedoriți” sau socotiți „decadenți”, sute de mii de evrei (unii fiind evrei români deportați, alții fiind evrei sovietici localnici) și câteva mii de romi. După bătălia de la Stalingrad, însă, armata sovietică a început să avanseze și, în martie 1944, ajunsese pe teritoriul României. Din martie până în august 1944, Frontul de Est a fost stabilizat
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
în luna august a aceluiași an din deportare. Radu Lecca a hotărât ca 15% din suma colectată să rămână la dispoziția centralei, jumătate fiind destinată pentru echiparea evreilor din batalioanele de muncă, iar cealaltă jumătate să fie destinată ajutorării evreilor deportați în Transnistria. După începerea ofensivei în est (21/22 iunie 1941), guvernul condus de Ion Antonescu a impus anumite obligații evreilor, în compensație pentru neparticiparea la confruntările militare, pentru a susține material efortul de război al țării. Printre altele și
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. În 539 î.e.c., împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse. Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul. Repatrierea evreilor s-a petrecut în patru etape, ultima în jurul anului 445 î.e.c. În
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
proprietarii de comerțuri particulare, printre care zeci de mii de băștinași (în principal români, dar și ucraineni, ruși ne-comuniști, evrei, armeni, greci) au fost deportați în Siberia. La 14 iulie în același an, la ordinul lui Beria familiile oamenilor deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile și copii lor. Astfel bărbații au fost deportați în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbați), Futilovski (300 bărbați), iar restul familiilor
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
care zeci de mii de băștinași (în principal români, dar și ucraineni, ruși ne-comuniști, evrei, armeni, greci) au fost deportați în Siberia. La 14 iulie în același an, la ordinul lui Beria familiile oamenilor deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile și copii lor. Astfel bărbații au fost deportați în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbați), Futilovski (300 bărbați), iar restul familiilor lor alcătuite din femei și
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi. Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King, diferența dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de intensa colonizare sovietică după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare, dar, simultan, populația băștinașă a românilor moldoveni s-a menținut la fața locului în proporție
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în România când URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu, au fost capturați de către forțele NKVD sovietice; un procent ridicat din aceștia au fost împușcați sau deportați. În noile condiții istorice create după 1985 de politica „glasnost”, în RSSM, în 1986 se formează Mișcarea Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular din Moldova. Acesta organizează la 27 august 1989 o mare adunare națională care impune adoptarea, la
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
la activitățile partizanilor. Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști. Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală. Între 1939 și 1941, peste 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați. În 1940, autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22.000 de cetățeni polonezi, în special ofițeri de armată, dar și oameni de știință, politicieni, doctori, avocați, preoți și polițiști, în în pădurea Katyn. Populația civilă a suferit
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
sau muncitori, țărani, sau nobili) au încercat, fără succes, să răstoarne guvernul, unele recurgând la terorism și asasinate politice. Mișcările revoluționare au fost supuse unor represalii severe, efectuate de atotputernica Ohrana, poliția politică țaristă. Mulți revoluționari au fost închiși sau deportați, alții au reușit să fugă și să plece în exil. Din acest punct de vedere, revoluția din 1917 este doar punctul culminant al unei lungi succesiuni de mici revolte. Reformele necesare, pe care nici răscoalele țărănești, nici atentatele politice și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sau au lucrat pentru KVZhD (Căile Ferate din Orientul Îndepărtat Chinez), (în mod particular populației rusești din Harbin, China) ca și membrilor unor anumite grupuri etnice(vezi Transferuri de populație în Uniunea Sovietică). Un "inamic al poporului" putea fi întemnițat, deportat sau executat iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate "rude ale inamicului poporului", ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare cu ale "inamicului poporului". Erau denumiți în mod obișnuit "lișeneț" (лишенецы
Inamic al poporului () [Corola-website/Science/298407_a_299736]
-
de oameni au fost deportați în Siberia și în republicile central-asiatice. Separatismul, rezistența împotriva regimului sovietic și colaboraționismul cu ocupantul german au fost motivele cele mai des invocate pentru deportările în masă. Următoarele grupuri etnice au fost total sau parțial deportate: polonezii,romani,moldoveni, coreenii, germanii de pe Volga, tătarii din Crimeea, calmîcii, cecenii, ingușii, balkarii, karaciaii, turcii meskhetiani, bulgarii, grecii, armenii, lituanienii, letonii, estonii. Un mare număr de "culaci" (chiaburi) fără deosebire de naționalitate au fost deportați în Siberia sau în
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
fondator și prim comandant al Armatei Roșii și Comisar al poporului pentru apărare. A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului. În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism. Data nașterii sale conform calendarului gregorian este 7 noiembrie - aceiași zi cu
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
Stalin a instituit o politică de colectivizare a agriculturii, statul confiscând pământurile și animalele țăranilor și comasându-le în ferme colective, aceste politici fiind aplicate cu ajutorul armatei și a poliției secrete. Cei care au opus rezistență au fost arestați și deportați. Asupra țăranilor au fost impuse cote de producție din ce în ce mai mari. Colectivizarea a avut un efect devastator asupra productivității agricole. Întrucât membrii fermelor colective nu aveau dreptul de a primi din produsul muncii lor până când nu se îndeplinea planul, în Uniunea
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
comunist au fost Banatul, care, ca și Dobrogea, era o provincie de graniță foarte diversă din punct de vedere etnic. În această etapă finală, represiunea a atins maximul de violență. Numeroși țărani care se opuneau au fost arestați, condamnați sau deportați, mai ales în Bărăgan. De aceste deportări nu au fost scutiți nici moții din Apuseni. Un astfel de exemplu este cel din comuna Horea, actualmente în județul Alba, de unde au fost alese cinci familii (etichetate drept chiaburi; în realitate, acestea
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
includ numeroase documente referitoare la operațiunile de decazacizare. În ordinul său din 23 octombrie se preciza: Ordzhonikidze avea să primească un raport cu privire la îndeplinirea ordinului său după numai trei săptămâni: Kalinovskaia: orașul a fost demolat și întreaga populație (4.220) deportată sau expulzată Ermolovskaia: a fost golită de toți locuitorii (3.218) Romanovskaia: 1.600 deportați, 1.661 așteaptă deportarea Samacinskaia: 1.018 deportați, 1.900 așteaptă deportarea Mikhailovskaya: 600 deportați, 2.200 așteaptă deportarea. Declanșarea acțiunii de „descazacizare” a fost
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
de oameni. Cercetările istoricului Pavel Polian de la Academia de Științe a Rusiei cu privire la subiectul migrației forțate în Rusia a demonstrat în lucrarea Împotriva voinței lor că peste 45.000 de cazaci au fost deportați din provincia Terek în Ucraina. Pământurile deportaților au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel care a fost împuternicit să impună puterea bolșevică în teritoriile
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]