625 matches
-
presupune că trebuie să disprețuiești mamele. Chiar dacă vor încerca să-și transforme copiii într-un prototip al lor, vor eșua. M-am născut pentru asta. Am îmbrățisat-o bucuroasă să văd că încă mai are putere să se ia singură in derâdere, cu toate că știam ca încă își revenea după animozitatea cu care se confruntase la birou. Vei fi o mamă bună, înfricoșătoare, dar bună. Și tu la fel, mi-a întors ea replica. Nu-i așa? adăugă ea timid. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
astronavă, dar era Îndeajuns de relevant În privința lui Beth. — M-am prins, spuse Harry. Vrei să spui că ea e cea care a greșit, dirijând nava prea mult Înapoi, În trecut. Tipic pentru femeile-șofer. Chiar trebuie să iei totul În derîdere? — Chiar trebuie să iei totul În serios? Asta e ceva serios, sublinie Beth. — Am să-ți propun un alt scenariu, spuse Harry. Femeia asta a zbârcit-o. Trebuia să facă un lucru pe care a uitat să-l facă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
după ce oamenii lui au fost interogați și arestați. Lynn Îi răspunse la tăcere cu vorbe, cu extrase din jurnalul ei, recitalul ei fiind un spectacol de tipul „descrie ce vezi“ pentru amanți fugari. Nostim și trist: trucuri vechi luate În derîdere, un monolog pe tema tîrfelor traseiste, care aproape Îl făcu să rîdă... Lynn despre Inez și Bud White. A iubit-o În răstimpuri și mai ales de la distanță, pentru că furia ei era și mai mare decît a lui, Îl secătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în felul acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium în el. Lumea din afară acționând asupra lăuntrului individului, făcându-l să se închidă, să se înrăiască, să nu mai spere, să ia totul în derâdere și zeflemea. Iar el cu nimic altfel, întocmai celor din jur. Toată trepidația și întreg trenul vieții împiedicându-l să fie sincer. De parcă acum ar fi înțeles - sau ar fi înțeles mai demult, dar abia acum ar fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
memorie. Sufletul. Ceva există, nu știu ce, n-o să mă lansez acum în teorii absurde, dar până și oamenii de știință încep să admită că există ceva ce le scapă. E toată povestea asta cu parapsihologia, care nu mai e luată în derâdere astăzi. Adică există niște forțe bioelectrice sau magnetice sau dracu știe cum pe care biofizicienii încearcă să le înțeleagă. Nu pot să-ți explic.“ Brusc își amintea cum îi vorbea cândva Ioanei Sandi despre aceleași teorii. Nu mai era atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
considerăm acum chiar mai grave și chiar sfidătoare căci și-au atras ocara (fie ca Sanctitatea voastră să-i creadă pe cei ce vorbesc în cunoștință de cauză) pînă și din partea necredincioșilor, care, din acest motiv, iau religia creștină în derîdere, așa încît noi socotim că numele lui Cristos este batjocorit printre neamuri"3. După aceste considerații, eu lăsai în urmă orice îndoială și, cu încredere în suflet și mînă liberă, mă apucai să scriu acest mic tratat care, îl rog
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dispreț și nemulțumire. A convocat un sinod de Episcopi și Cardinali ca să îl sfătuiască și să întreprindă următoarele fapte. Papa, ca părinte al credincioșilor, a făcut multe demersuri ca să-l recîștige pe fiul cel rătăcit; Henric i-a răspuns în derîdere și l-a insultat, îndîrjindu-se împotriva lui; mai precis, a încercat să provoace o schismă între Biserica din Lombardia și cea din Germania, cu ajutorul Episcopilor corupți care de bunăvoie i-au slujit acestui scop. Scrisorile imperiale, aduse de ambasadorii prezenți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
eroism, bătălii pe câmpul nevăzut al istoriei adevărate. Măștile cad, iar chipul hâd al comunismului nu mai poate fi ascuns înapoia "litaniei" ideologice. Discursul Monicăi Lovinescu este sabia care desparte adevărul de neadevăr cu precizia unui bisturiu: "Și ca o derâdere supremă, adoptarea acestor măsuri ne este prezentată ca o expresie a "largilor libertăți". Adică libertatea de a fi controlat, libertatea de a fi megafonul stăpânirii, libertatea de a avea o singură opinie, tot a stăpânirii, libertatea de a rosti un
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
s-ar putea alcătui o antologie consistentă. Încîntat că ziarul său nu este unul de informație, ci unul "de opinie", ceea ce îi îngăduie o mare libertate de mișcare, Sebastian își dă cu părerea, cu mare vervă, despre orice, luînd în derîdere cam tot ce-i cade sub condei, de la mișcarea feministă la întrunirile politice (liberale sau țărănești), de la convertirile politice din țară la ultima măsură eugenică luată de Hitler. Dacă are o problemă personală, de pildă ca student la Drept sau
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
indignările lui ascundeau o discretă hipertrofie a eului, silit mereu să se apere și să vadă in ceilalți numai imbecilitate și prostie. Desigur, imbecilitatea și prostia nu ocolesc în general pe nimeni, dar noi, românii, ne salvăm adesea luînd-o în derâdere la ceilalți și acceptând cu humor că nici noi înșine nu facem excepție. Rezultă o comedie care ne distrează pe toți și prin asta ne deosebim de alte popoare, firește, una din deosebiri... Petrică Nicolau, căci așa îl chema pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie luat în scamă... Nu l-a citit pe Bakunin, ca să spună că l-a împrumutat de la el. E al ei, descoperire proprie, numai să-l aplice consecvent. Or, ea vine și-mi sparge biroul și mai îmi ia în derâdere și "opera"-, cuvânt pe care îl pune rânjind între ghilimele..." Dar, perorând, îndoiala mi se și infiltrase în inimă încît tăcui. Poate că ea nu pusese nimic între ghilimele, poate că nu rânjise răsfoind caietele, poate că aceste caiete nici măcar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cazul lui, amenințarea venise de foarte sus, cum se află foarte repede, și unde Amăicălițului avea acces. Individul se plânsese că criticul literar Ion Micu (fiindcă începuse să facă critică literară) își bate joc de poezia revoluționară, o ia în derâdere... Și de-acolo de la București din cabinetul acelui membru al Biroului politic pe care odată Ion Micu îl înfruntase la reproșul aceluia că de ce n-am învățat încă rusește întrebîndu-l când are de gând să învețe și el românește, porni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și datoria lui de reporter al Scânteii. Era acolo generalul Macici, militar celebru în... Dar de ce să mai spun cine mai era dacă ajunseseră toți nimic? Cine vroia să se poarte ca și când ar mai fi însemnat ceva era luat în derâdere, și degeaba ascultam șoaptele unui poet care îi cunoștea pe toți, rangurile, meritele, mărimile mi se învălmășeau în minte și nu reușeam să le rețin numele, mai ales că n-am stat mult printre ei. "Tinere, se apropia de mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
început nu am înțeles și am râs, dar acum îmi place „cavalerul sărman“ și, ceea ce e mai important, îi stimez faptele de vitejie. Așa încheie Aglaia și, privind-o, era greu să-ți dai seama dacă vorbește serios sau în derâdere. — Aș, e un prost și prostești îi sunt faptele de vitejie! conchise generăleasa. Iar tu, scumpo, ne-ai turnat gogoși, un discurs întreg; cred că nici nu-ți șade bine să faci așa ceva. În orice caz, nu-i permis. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și să privească... în ochii Lizavetei Prokofievna. Buna dispoziție a familiei nu ținuse mult. Chiar a doua zi Aglaia se certase din nou cu prințul și o ținuse tot așa, în toate zilele următoare. Ore în șir îl lua în derâdere pe prinț și mai că nu-l făcea să pară bufon. Ce-i drept, stăteau uneori împreună câte o oră sau câte două în grădinița casei, în foișor, dar ceilalți remarcaseră că în acest timp prințul îi citește întotdeauna Aglaiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
autorității deținute odată de morală și religie"243. Mai mult, tot în 2003, membri marcanți ai Grupului de Cercetări Interdisciplinare de pe lângă Academia Română au exprimat rezerve similare, cu atât mai mult cu cât postmoderniștii români sunt îndeobște "cei ce iau în derâdere valorile culturii Românilor". Începând, desigur, cu Eminescu, până la a fi numit "cadavrul din debara" (Patapievici) sau "idiotul național" (Călin Vlasie). Constantin Virgil Negoiță știe și asta (mai puțin de sintagma ultimă, emisă abia la începutul lui 2005). A citit faimosul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o contraacuzație. În triburile G/wi, satirizarea era folosit] frecvent pentru a în]buși din fâs] orice încercare de a provoca nepl]ceri sau, adesea drept pedeaps]. În aceste cazuri, acul ironiei îndreptate asupra ofensatorului era ascuțit de luarea în derâdere de c]tre audient]. În unele conflicte adversarii sunt l]sați s] se r]fuiasc] între ei. Violență era mai ales verbal], însoțit] uneori de lovituri ușoare cu pumnii sau cu buc]ți de lemn. Violență fizic] ce dep]șea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
învie și o ia la sănătoasa. Halbe ciocnite, femeia, care nu arată a muncitoare harnică, bea până la fund. Decapsulator cu pârghie care decapitează ritmic sticle de bere. Întreaga secvență e animată de la bun început de o muzică repezită, burlesque, în derâdere. Sticle înspumate. Din nou bărbații, halbele, țigările, femeia care trăncănește în gura mare. Imaginea începe să se clatine ca și cum operatorul sau chiar aparatul de filmat s-ar fi îmbătat. O ia razna, zboară peste stradă, cade pe o firmă „Icoane
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
problemă a cărei importanță este indiscutabilă, cu atît mai mult, cu cît În ultimul timp este privită de pe poziții nefericite: ca să fim europeni, trebuie să uităm că sîntem români. Nu lipsesc chiar cazurile cînd ideea de național este luată În derîdere și chiar În zeflemea, spațiul mioritic fiind privit cu superioritatea unora ce, Întîmplător, Își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
refuzat un sens vieții, nici unul, în afară de Kirilov, care aparține literaturii, de Peregrinos 2, care se naște din legendă, și de Jules Lequier, care ține de ipoteză, nu a mers cu logica până la a refuza această viață. Se citează adesea, în derâdere, numele lui Schopenhauer, care făcea elogiul sinuciderii în fața unei mese îmbelșugate. Nu-i nimic de râs în asta. Modul acesta de a nu lua tragicul în serios nu-i chiar atât de grav, dar el îl definește până la urmă pe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de interesul vreunui editor. Tradus în franțuzește prin 1949-1950 de Claude Sernet, manuscrisul a ratat orice încercare de a fi tipărit la Paris, probabil - crede Monica Lovinescu în jurnalul său - și din cauza unei echivalări lingvistice defectuoase, pentru că Sernet „lucrase în derâdere, dând un simplu mot-à-mot, ca nu cumva un ins care îndrăznise să părăsească raiul socialist să poată fi publicat”. Editarea în țară a declanșat o primire entuziastă din partea majorității criticilor români, dar și recunoașterea internațională, concretizată în traduceri prestigioase la
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
Rezistenței*, și, mai ales după război, în lupta pentru pace*. Aceste apropieri pot fi mai puțin circumstanțiale și să meargă până la o comună critică a condițiilor sociale ale capitalismului. Dacă doctrina socială a bisericii a fost multă vreme luată în derâdere de către comuniști - revista mișcării comuniste internaționale* vorbește despre enciclica Mate ret Magistra ca despre „manifestul capitalismului monopolist de stat” -, ea constituie, începând din anii 1970, obiectul unor apropieri mai respectoase. Lucrul acesta corespunde unui demers paralel ale anumitor medii catolice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
concepții, a „conduce bine” însemna, după cum notează un autor, „a plăti suficient pentru a ațâța dorința salariaților de a deveni bogați, dar astfel încât să se mențină o incertitudine în legătură cu securitatea muncii” (Gellerman, 1971, p. 16). Unii autori au numit în derâdere această teorie „teoria morcovului și a bâtei”. Observăm cum ființa umană este simplificată, redusă nepermis doar la un singur motiv, ceea ce contrastează puternic cu ce arătam mai înainte cu privire la complexitatea motivației umane. O bună bucată de vreme, concepția lui Taylor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
elvețieni. Am „suferit“ alături de tovarășul Cezar Paul-Bădescu, departe de munca funcționărească pe care am ironizat-o involuntar în epistola precedentă. Așa că iertare și vorba poetului: „Nu trageți tovarăși, nu trageți!“. Dragă Bogdane, Recunosc că am greșit când am luat în derâdere această specie atât de hulită și damnată. Privind mai atent înspre literatură din punctul de vedere al apostrofării tale, îmi dau seama că dacă am scoate specia funcționarului și birocratului din cărți, ar dispărea jumătate din literatura universală. Kafka și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
problemă a cărei importanță este indiscutabilă, cu atît mai mult, cu cît în ultimul timp este privită de pe poziții nefericite: ca să fim europeni, trebuie să uităm că sîntem români. Nu lipsesc chiar cazurile cînd ideea de național este luată în derîdere și chiar în zeflemea, spațiul mioritic fiind privit cu superioritatea unora ce, întîmplător, își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]