668 matches
-
iar ea a rămas mai multe ceasuri umblînd de la un capăt la altul al străduței, țipînd și suspinînd, Înjurînd murdar și chemînd În ajutor răzbunarea soțului ei Împotriva curtezanului care o tratase astfel - invectivele au continuat netulburat pînă ce trei derbedei tineri și ambițioși au profitat de ocazie ca s-o jefuiască, au trecut În fugă pe sub fereastra mea În puterea nopții, iar unul din ei mai fricos, a bătut În retragere spunînd: — Văleu! Mi-e rău! Nu mă simt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria mortului În duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde celălalt se așezase deja lîngă șofer, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
începeam să umblu cu; pălăria pe cap dar mult mai disperat recitam cât puteam mai tare fetele treceau mai departe cu niște băieți care mă apreciau umblam mult mai disperat una a zis : „nu mai zbiera așa pentru că pari un derbedeu“ o speria umbletul meu și pălăria mea neagră voia să mă întristeze să mor de rușine cu pălăria mea cu tot aveam un curaj nebun am recitat : „poate chiar sunt și ce dacă sunt ?“ ei i-a plăcut simțeam că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-te în situația mea“, a încercat ea să se justifice. „Să-ți dispară fata, după ce ți-a furat și niște bani din casă...“ Se temea ca Maria să nu fi făcut vreo prostie ireparabilă. „E nebună“, spunea, „și sunt atâția derbedei pe lume...“. I-am spus că e adevărat, cunosc și eu câțiva dintre ei, dar unii sunt foarte simpatici. În plus, băieții și fetele obișnuiesc să facă dragoste. Câteodată (foarte rar) se mai și iubesc. Poate că Maria s-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adăugă Neculai Procopiu, fără să se uite la el. Discutară, pe un ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând să stabilească care a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului Melanos Bocceagiul și ale vagabonzilor lui, pe care oamenii i-au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gâtuită de furie: ― Nemernicule! I-ai spus individului că mă țineam după Valerica Scurtu! ― Calm, copii! Nu vă pierdeți calmul... ― Ce calm, madam? N-auzi? Eram îndrăgostit lulea de insectă și am omorît-o pentru că nu rimam în sentimente! ― Deci recunoști. ― Derbedeule! ― Te sfătuiesc prietenește și, reține, o fac pentru a doua oară, să-ți masori cuvintele! ― Dragii mei... ― Îți dai seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă, ăla-mi azvârle acum o crimă în spinare! ― Cine? întrebă femeia distrată. ― Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de o scrisoare... ― Scrisoarea e trucată, domnule Vâlcu. O scrisoare perfectă. Poate prea perfectă... ― Adică să scornească ei o chestie atât de drăcească? Nu, hotărât nu pot să cred! Cine? Doru Matei? ― De ce nu? ― Pare șmecher, dar e mai mult derbedeu. ― Sau Grigore Popa de pildă. ― Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând în expectativă. ― Melania Lupu? ― Mă faceți să râd... ― De ce? Mi s-a părut o femeie deosebit de inventivă, mai inteligentă decât lasă să se vadă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
S-a întâmplat ceva îngrozitor! — O, Doamne, ce mai e acum? Ignatius își imagină că s-a întâmplat ceva în familia mamei sale, un grup de oameni care tindeau să aibă parte numai de violență și durere. De pildă, un derbedeu îi furase unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău, mârâi Ignatius, mi-au mai rămas numai câțiva crenvurști și trebuie să-i păstrez. Pleacă, te rog, din calea mea. — Să-i păstrezi? Pen’ cine? Asta nu te privește, derbedeule. De ce nu ești la școală? Te rog, lasă-mă în pace. Și, oricum, nu am mărunțiș. — Am eu un sfert de dolar. Buzele subțiri și palide rânjiră. — Nu pot să-ți vând nici un crenvurșt, domnule. E limpede? Ce ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la unu’ ca Ignatius. Probabil e plină de istorii deocheate. — Ce mă fac dacă-l vede cu cărucioru’ ăla cineva care mă cunoaște? — Nu trebe să-ți fie rușine, fetițo! Nu-i vina ta că te-ai ales cu-un derbedeu. Santa gemu. Ceea ce-ți trebe ție-n casa aia, fetițo, i-un bărbat, ca să-l pună pe băiatu’ ăla pe roate. Am să ți-l găsesc eu pe bătrânelu’ ăla drăguț care m-a-ntrebat de tine. — Nu-mi trebe nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chiflă se așeză din nou pe roțile lui de bicicletă, în timp ce conținutul zăngănea lovindu-se de pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l împingi. Îm’ pare bine că te-am putut ajuta. Poate n-ai observat singur, derbedeule, dar tramvaiul e gata să te agațe cu bara. Vagonul trecu încet pe lângă ei, astfel încât vatmanul și controlorul să poată privi mai bine costumul de pirat. George apucă una dintre labele lui Ignatius și puse în ea doi dolari. — Bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
față a căruciorului și privi coala de hârtie Big Chief. Pare că cineva-și bate joc de tine. — Nu-i decât o reclamă ca să-mi vând marfa. — Ăău! Mai bine uită-te-nc-o dată. Ignatius merse greoi în fața prorei și constată că derbedeul decorase anunțul DOISPREZECE ȚOLI (12) DE PARADIS cu tot felul de organe genitale. — O, Doamne! Ignatius rupse coala cu desene făcute cu pixul. Cu asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pants. Mașina pe case o conduci e Levy Pants. Eu sunt Levy Pants. Asta ți-e recunoștința? Ăsta-i devotamentul pe care îl aștepți de la un copil? În curând nici numele meu n-o să-ți mai placă. Taci din gură, derbedeule. Du-te și te joacă cu automobilele și cu codanele. Și-așa am de luptat cu o depresiune economică. N-am nevoie de sfaturi de la un deștept ca tine. Du-te mai bine și dă-i sfaturi lui Hoover. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
azi... să-i vezi cum umblă pe stradă... cum se îmbracă și cum se comportă... chiar și fetele... ies pe stradă cu buricul gol și înzorzonate ca vitrinele... nu mai au pic de bun simț... iar băieții, niște golani, niște derbedei... să nu cumva să le ieși în cale... Chiar așa o fi, în ziua de azi?... Așa o fi... Tinerii nu mai au respect... E chiar mai mult decît probabil că nu mai au respect... și nici n-au avut
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și eu o oarecare istorie... nu că mă laud... Dar acum era vorba de copiii din ziua de azi. Eu fac parte din categoria copiilor “de-a pururea”. Și cum era cu școlile din ziua de azi?... Să vezi ce derbedei prin licee... Să vezi ce nebunie e la ore... elevii ăștia sînt nebuni. Cum să mă grăbesc la rîndul meu să-i acuz că sînt derbedei, nebuni, emancipați, liberi, inconștienți, rebeli, dacă și eu știu că n-am fost un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a pururea”. Și cum era cu școlile din ziua de azi?... Să vezi ce derbedei prin licee... Să vezi ce nebunie e la ore... elevii ăștia sînt nebuni. Cum să mă grăbesc la rîndul meu să-i acuz că sînt derbedei, nebuni, emancipați, liberi, inconștienți, rebeli, dacă și eu știu că n-am fost un cal mai breaz? Și nici acum n-aș fi... în ciuda înțelepciunii. Care înțelepciune? Aceea pe care sper că o am, cît de cît... Elevii din ziua
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nenorocit, fișele tale, șpalturile de la glorioasa istorie a metalelor și o să-i spui, fiule, toate astea vor fi Într-o zi ale tale.“ „Și dacă-i fată?“ „O să-i spui fata mea, toate astea vor fi Într-o zi ale derbedeului de bărbatu-tău“. „Și Înainte?“ „În timpul contracțiilor, Între o contracție și alta trece timp și trebuie să numeri, pentru că pe măsură ce intervalul se reduce, momentul se apropie. O să numărăm Împreună și tu o să-mi dai ritmul, ca la vâslașii de la galere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sară. Nu putea să se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi. De aceea se bucurase sincer când apăruseră în cărare tâlharii. Era o ceată mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun hambar. Stătuseră ascunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ar fi făcut niciodată așa ceva... Era mult prea drept. - Prea drept ca să suporte atitudinea tatălui său față de Yvonne, atît de drept Încît a vrut să dezvăluie adevărul și a plătit scump pentru asta. - Asta nu justifică nicidecum cîrdășia cu niște derbedei și spargerea unei bănci. - SÎnt lucruri pe care trebuie să le fi trăit, Jeanne, ca să știi dacă n-ai fi făcut chiar mai rău. - Fiica mea spune că asta e scuza celor lași. - Sau a celor disperați. Ea dădu Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și chiar pentru directorul închisorii, n-ar strica, înțelegeți... o mică atenție... dacă vreți un oarecare fast, o execuție mai onorabilă... Pentru că el nu e obligat să participe, dar, cu prezența sa, ar contribui, ar ajuta mult... ARTUR (Furios.): Haimanalelor! Derbedeilor! Nu vedeți un ban! Am să fac o plângere. Adu-mi hârtie și cerneală! GARDIANUL: Să nu faceți asta! Noi n-am avut niciodată plângeri... ARTUR: Am să spun tot! Am să dezvălui tot! GARDIANUL: Domnule, ne distrugeți... Gândiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am venit aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici doi derbedei? ARTUR: Ba da. COLONELUL (Roșu de furie.): Unde? ARTUR: Tocmai s-au culcat. COLONELUL (Se ridică.): S-au culcat? Îi omor! (Se repede la Grubi și Bruno și-i lovește sălbatic.) Vă omooor! Vă întorc mațele! (Către ARTUR, calm.) Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rolurile cele mai bune și acuma nu vă convine... PRIMUL BĂRBAT: Niște secături! Numai voi, numai voi și numai voi! ORBUL (Șoptit.): Să-i aruncăm în groapă! AL DOILEA BĂRBAT: Să nu vă mai prind că scoateți un cuvânt! MAMA: Derbedeilor! Voi și cu vampa asta ați pus mâna pe toată piesa! Și eu, eu, care am doi copii, să nu spun decât trei cuvinte-n două ore? RECRUȚII (În cor.): Da, mamă! ORBUL: Vreau să vorbesc și eu! De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de acord, să procedăm În următorul mod. Au fost, cu toții, cei de față, de acord. Mai apoi, au mai fost de acord, și alții. Și, În noaptea cu pricina, pe la cântatul cocoșilor, Dan sosi acasă, cu o Întreagă șleahtă de derbedei. Și derbedeauce. Unii și unele - sub imperiul lui Bachus, dezlănțuit. Cu mare gălăgie. Când au ajuns aproape de casă, unii au rămas uimiți, alții, nici nu au băgat de seamă, iar, Dan cel Mic, mai treaz decât toți dintre ei, a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de un bărbat, ci de un prieten... Doream să învățăm împreună și să ne petrecem timpul liber împreună, să ne ajutăm în orice situație, să mă aperi la nevoie și să nu permiți unor colegi lipsiți de bun simț ori derbedeilor să mă pipăie și să mă jignească... Doream să avem încredere totală unul în celălalt... - Și eu nu pot fi prietenul tău în ecuația asta? - Acum..., cred că nu. Sincer. Tu ai alte intenții și mă mândresc puțin, recunosc, eu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și mileurile pânzelor de păianjen, chiotele îngropaților: ...Mi-am lăsat barbă cu sila Ca să nu-ți rănesc pupila... O dată se făcu fleașcă inimioara Cârmaciului. Domnule, francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe muștiucul puturoșeniei de țeavă, ce-și petrecuse veacul tot răsucindu-se prin adâncuri, și unde nu începe Comandantul Suprem a lăcrima, cu aprinsă dragoste și părintească dojană în glas: Ieși afară, ieși afară! Cei ce te-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]