569 matches
-
c. 10 μm (infraroșu) și se știa că ea are un (singur) maximum la o lungime de undă care se micșorează cu temperatura (vezi Fig.1). Folosind forma (W) a functiei "I"("λ,T") se poate preciza aceasta variație: anulând derivata față de "λ" și notând cu "x" rădăcina ecuației "xf' (x)" = 5 "f(x)" se obține: formula 2 Poziția maximului este invers proporțională cu temperatura absolută. Intensitatea maximă se obține substituind ("I") in (W): formula 3 unde "C" este o constantă. Relațiile (I
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
reprezintă forțele exterioare (pe unitatea de volum) care acționează asupra fluidului, iar formula 3 este operatorul nabla. De fapt, această ecuație este aplicabilă oricărui mediu continuu nerelativist și este cunoscută ca ecuația impulsului Cauchy. De multe ori ecuația se scrise folosind derivata substanțială, făcând-o mult mai asemănătoare cu legea a doua a lui Newton: Partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale. Partea dreaptă reprezintă
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
gradientul de presiune și tensorul tensiunilor. O caracteristică semnificativă a ecuației Navier-Stokes este prezența accelerației convective, dependentă de coordonate și independentă de timp, reprezentată de cantitatea neliniară: care poate fi interpretată ca formula 6 sau ca formula 7, în care formula 8 este derivata tensorială a vectorului viteză formula 9. Ambele interpretări dau același rezultat, independent de sistemul de coordonate, arătând că formula 10 este interpretat ca o derivată covariantă. Termenul convectiv se scrie adesea sub forma: în care se folosește operatorul advectiv formula 12. Uzual este
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
reprezentată de cantitatea neliniară: care poate fi interpretată ca formula 6 sau ca formula 7, în care formula 8 este derivata tensorială a vectorului viteză formula 9. Ambele interpretări dau același rezultat, independent de sistemul de coordonate, arătând că formula 10 este interpretat ca o derivată covariantă. Termenul convectiv se scrie adesea sub forma: în care se folosește operatorul advectiv formula 12. Uzual este preferată această reprezentare deoarece este mai simplă decât cea în termenii derivatei tensoriale formula 13 Aici formula 14 este derivata tensorală a vectorului viteză, egală
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
de sistemul de coordonate, arătând că formula 10 este interpretat ca o derivată covariantă. Termenul convectiv se scrie adesea sub forma: în care se folosește operatorul advectiv formula 12. Uzual este preferată această reprezentare deoarece este mai simplă decât cea în termenii derivatei tensoriale formula 13 Aici formula 14 este derivata tensorală a vectorului viteză, egală în coordonate carteziene cu componentele gradientului pe cele trei direcții. Termenul convectiv mai poate fi exprimat fară ajutorul derivatei tensoriale, și anume, direct prin folosirea identitaților calculului vectorial: Această
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
formula 10 este interpretat ca o derivată covariantă. Termenul convectiv se scrie adesea sub forma: în care se folosește operatorul advectiv formula 12. Uzual este preferată această reprezentare deoarece este mai simplă decât cea în termenii derivatei tensoriale formula 13 Aici formula 14 este derivata tensorală a vectorului viteză, egală în coordonate carteziene cu componentele gradientului pe cele trei direcții. Termenul convectiv mai poate fi exprimat fară ajutorul derivatei tensoriale, și anume, direct prin folosirea identitaților calculului vectorial: Această formă este folosită în special în
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
această reprezentare deoarece este mai simplă decât cea în termenii derivatei tensoriale formula 13 Aici formula 14 este derivata tensorală a vectorului viteză, egală în coordonate carteziene cu componentele gradientului pe cele trei direcții. Termenul convectiv mai poate fi exprimat fară ajutorul derivatei tensoriale, și anume, direct prin folosirea identitaților calculului vectorial: Această formă este folosită în special în curgerea irotațională, în care rotorul vitezei, numit și vorticitate, este egal cu zero, adică formula 16. Dar, indiferent în ce fel de fluid este tratată
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
masei, conservarea energiei, sau o ecuație de stare. În ceea ce privesc ipotezele scurgerii fluidului, "conservarea masei" este absolut necesară. Acest lucru se realizează prin adăugarea ecuației de continuitate a masei, dată în forma cea mai generală de ecuația: sau, folosind derivata substanțială: O simplificare a ecuației Navier-Stokes se obține când fluidul este considerat fluid incompresibil Newtonian. Ipoteza incompresibilității exclude apariția undelor de șoc, viteza fiind mult mai mică decât viteza sunetului. Dacă viteza fluidului se apropie de viteza sunetului, atunci apar
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
cauză, relația de mai sus ia forma: formula 14, unde formula 15 este vectorul accelerației. În cazul cel mai general, forța formula 16 este determinată ca o funcție vectorială dependentă de variabilele timp, poziție și viteză: formula 17. Dacă se scrie vectorul accelerației ca derivata de ordinul doi în raport cu timpul a vectorului de poziție formula 18, atunci relația principiului se poate scrie sub forma unei ecuații diferențiale de ordinul doi care este numită ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene: Partea stângă a ecuației conține așadar forța ca
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
a │ │- Se utilizează exprimarea "proprietatea lui ...", │limitei unei funcții într-un punct utilizând │ │"regula lui ...", pentru a sublinia faptul că se │vecinătăți, limite laterale │ │face referire la un rezultat matematic utilizat în │● Calculul limitelor pentru funcțiile studiate; Continuitate Derivabilitate ● Rolul derivatei I în studiul funcțiilor: │ │ │monotonia funcțiilor, puncte de extrem Rolul derivatei a II-a în studiul funcțiilor: �� │ │concavitate, convexitate, puncte de inflexiune ● Regulile lui l'Hospital Reprezentarea grafică a funcțiilor ● Reprezentarea grafică a funcțiilor CLASA a XII-a - 4 ore
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
punct utilizând │ │"regula lui ...", pentru a sublinia faptul că se │vecinătăți, limite laterale │ │face referire la un rezultat matematic utilizat în │● Calculul limitelor pentru funcțiile studiate; Continuitate Derivabilitate ● Rolul derivatei I în studiul funcțiilor: │ │ │monotonia funcțiilor, puncte de extrem Rolul derivatei a II-a în studiul funcțiilor: �� │ │concavitate, convexitate, puncte de inflexiune ● Regulile lui l'Hospital Reprezentarea grafică a funcțiilor ● Reprezentarea grafică a funcțiilor CLASA a XII-a - 4 ore/săpt. *Font 8* ┌───────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────┐ │ Competențe specifice │ Conținuturi ● Lege de compoziție internă (operație
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
6.2. Modelarea unor situații practice, utilizând │polinoamelor, împărțirea cu X - a, schema lui │ │noțiunea de polinom sau de ecuație algebrică │Horner ● Rădăcini ale polinoamelor, relațiile lui Viete 1. Identificarea legăturilor dintre o funcție │ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ │ │continuă și derivata sau primitiva acesteia ● Probleme care conduc la noțiunea de integrală │ │2. Integrala nedefinită a unei funcții, 3. ● Diviziuni ale unui interval [a, b], norma unei │ │5. Folosirea proprietăților unei funcții continue, │diviziuni, sistem de puncte intermediare, │ │pentru calcularea integralei acesteia
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
în calcule cu ● Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui │ │polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica │Bezout; ● Rădăcini ale polinoamelor, relațiile lui Viete │ │ │pentru polinoame de grad cel mult 4 1. Identificarea legăturilor dintre o funcție │ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ │ │continuă și derivata sau primitiva acesteia ● Probleme care conduc la noțiunea de integrală 2. Stabilirea unor proprietăți ale calculului │Primitive (antiderivate) │ │integral, prin analogie cu proprietăți ale Integrala nedefinită a unei funcții 3. Primitive uzuale │ │4. Explicarea opțiunilor de calcul al integralelor ● Definirea
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
648 Sustancias complejas derivadas del carbón Glycosider og alkaloider Komplekse kulderivater Glycoside und Alkaloide Aus Kohle abgeleitete komplexe Stoffe Glycosides and alkaloids Complex substances derived from coal Glucosides et alcaloïdes Substances complexes dérivées du charbon Glucosidi e alcaloidi Sostanze complesse derivate dal carbone . Glycosiden en alkaloïden Complexe steenkoolderivaten Glicósidos e alcaloides Substancias complexas derivadas do carvăo 615 Cianatos e isocianatos 649 Sustancias complejas derivadas del petróleo Cyanater og isocyanater Komplekse oliederivater Cyanate und Isocyanate Aus Erdöl abgeleitete komplexe Stoffe Cyanates and
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
creator al calculului probabilităților (alături de Blaise Pascal). A aplicat calculul diferențial pentru aflarea tangentei la o curbă. În 1639 a stabilit o metodă generală pentru rezolvarea problemelor de maxim și de minim, metodă care ulterior a devenit celebră. A descoperit derivata funcției putere. A rezolvat cuadratura parabolei și a hiperbolei. A calculat aria foliului lui Descartes și a buclei lui Agnesi. A stabilit că subtangenta la cisoidă este proporțională între cele trei segmente cunoscute și pe baza acesteia a executat construcția
Pierre de Fermat () [Corola-website/Science/296852_a_298181]
-
În matematică, derivata unei funcții este unul dintre conceptele fundamentale ale analizei matematice, împreună cu primitiva (inversa derivatei sau anti-derivata). Derivata unei funcții într-un punct semnifică rata cu care se modifică valoarea funcției atunci când se modifică argumentul. Cu alte cuvinte, derivata este o
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
În matematică, derivata unei funcții este unul dintre conceptele fundamentale ale analizei matematice, împreună cu primitiva (inversa derivatei sau anti-derivata). Derivata unei funcții într-un punct semnifică rata cu care se modifică valoarea funcției atunci când se modifică argumentul. Cu alte cuvinte, derivata este o formulare matematică a noțiunii de rată de variație. Derivata este un concept foarte versatil
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
În matematică, derivata unei funcții este unul dintre conceptele fundamentale ale analizei matematice, împreună cu primitiva (inversa derivatei sau anti-derivata). Derivata unei funcții într-un punct semnifică rata cu care se modifică valoarea funcției atunci când se modifică argumentul. Cu alte cuvinte, derivata este o formulare matematică a noțiunii de rată de variație. Derivata este un concept foarte versatil, care poate fi
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
În matematică, derivata unei funcții este unul dintre conceptele fundamentale ale analizei matematice, împreună cu primitiva (inversa derivatei sau anti-derivata). Derivata unei funcții într-un punct semnifică rata cu care se modifică valoarea funcției atunci când se modifică argumentul. Cu alte cuvinte, derivata este o formulare matematică a noțiunii de rată de variație. Derivata este un concept foarte versatil, care poate fi privit în multe feluri. De exemplu, referindu-ne la graficul bidimensional al funcției "f", derivata într-un punct "x" reprezintă panta
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
analizei matematice, împreună cu primitiva (inversa derivatei sau anti-derivata). Derivata unei funcții într-un punct semnifică rata cu care se modifică valoarea funcției atunci când se modifică argumentul. Cu alte cuvinte, derivata este o formulare matematică a noțiunii de rată de variație. Derivata este un concept foarte versatil, care poate fi privit în multe feluri. De exemplu, referindu-ne la graficul bidimensional al funcției "f", derivata într-un punct "x" reprezintă panta tangentei la grafic în punctul "x". Panta tangentei se poate aproxima
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
se modifică argumentul. Cu alte cuvinte, derivata este o formulare matematică a noțiunii de rată de variație. Derivata este un concept foarte versatil, care poate fi privit în multe feluri. De exemplu, referindu-ne la graficul bidimensional al funcției "f", derivata într-un punct "x" reprezintă panta tangentei la grafic în punctul "x". Panta tangentei se poate aproxima printr-o secantă. Cu această interpretare geometrică, nu este surprinzător faptul că derivatele pot fi folosite pentru a descrie multe proprietăți geometrice ale
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
din ambele puncte de vedere (al fizicianului și al matematicianului), după ce s-au pus de acord cu noțiunile preliminare, limitele și metodologia de abordare a conceptelor etc., cei doi au putut explica și restului lumii științifice despre ce este vorba. Derivata a apărut din necesitatea de a exprima rata cu care se modifică (variază) o cantitate "y" ca urmare a modificării (variației) unei alte cantități "x" de care este legată printr-o funcție. Folosind simbolul Δ pentru a nota modificarea (variația
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
funcție. Folosind simbolul Δ pentru a nota modificarea (variația) unei cantități, această rată se definește ca limita raportului variațiilor (diferențelor): pe măsură ce Δ "x" tinde spre 0 sau altfel exprimat Δ "x" e în vecinătatea lui 0. În notația lui Leibniz, derivata lui "y" în raport cu "x" se scrie sugerând raportul a două diferențe numerice (cantități) infinitezimale (în vecinătatea lui 0). Expresia de mai sus se poate pronunța fie ""dy supra dx"", fie ""dy la dx"". În limbajul matematic contemporan, nu se mai
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
sugerând raportul a două diferențe numerice (cantități) infinitezimale (în vecinătatea lui 0). Expresia de mai sus se poate pronunța fie ""dy supra dx"", fie ""dy la dx"". În limbajul matematic contemporan, nu se mai face referire la cantitățile care variază; derivata este considerată o operație matematică asupra funcțiilor. Definiția formală a acestei operații (care nu mai face uz de noțiunea de cantități "infinitezimale") este dată de limita când "h" tinde la 0 (e în vecinătatea lui 0) a următoarei expresii: Dacă
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
matematică asupra funcțiilor. Definiția formală a acestei operații (care nu mai face uz de noțiunea de cantități "infinitezimale") este dată de limita când "h" tinde la 0 (e în vecinătatea lui 0) a următoarei expresii: Dacă "f" este o funcție, derivata funcției "f" în punctul "x" se poate nota (simboliza) în mai multe moduri: pronunțat ""f prim de x""; pronunțat ""d pe d x din f de x""; pronunțat ""d f pe d x"" pronunțat ""d indice x de f"".
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]