857 matches
-
jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să nu vrea atunci când lumea se pregătește să plece. Evident, mintea lui e Încă la călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
întrebă dacă toate astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la început, nu trebuia să fie posesiune, sclavie, supunere oarbă, ci dăruire pentru fericirea și binele celuilalt, devotament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Persia nu-și cunoaște conducătorii după nume, ci după titluri, „Soare al Regalității”, „Stâlp al credinței”, „Umbră a Sultanului”. Bărbatului care a avut onoarea să inaugureze era democrației i s-a acordat titlul cel mai prestigios dintre toate: Nizam al-Mulk. Derutantă Persie, așa de constantă În convulsiile sale, așa de egală cu sine pe parcursul atâtor metamorfoze! XXXV Era un privilegiu să asiști la deșteptarea Orientului, a fost un moment intens de emoție, de entuziasm și de Îndoială. Ce idei strălucite sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la căminul lor. Nu știe unde s-a dus nici ce face, și ideea de a-i lua urma, dacă vreodată l-a ispitit, e ceva la care a Încetat să se mai gândească, atât de multe și atât de derutante sunt mirosurile frumoase și urâte ale unui oraș capitală. Nu ne gândim niciodată că ceea ce cunosc câinii despre noi este altceva despre care nu avem nici cea mai slabă idee. Moartea, ea, da, știe că violoncelistul e așezat pe scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
popa. Au cochetat astfel cu civilizația, dar și-au păstrat cultura. Și, odată cu ea, pofta de viață. Morala fabulei ? M-am tot gîndit la asta, dragă Călin, după ce mi-ai trimis textul tău. Răspunsul este, cred, unul inexplicabil culturalist și derutant politic : românii iubesc prea mult viața pentru a putea iubi în același timp și statul, oricare ar fi acesta. Statul-tată, castrator și ne-firesc, după cum bine știa Eminescu, nu a fost interiorizat ca în Occident, ci a rămas în afară
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
chiar devine o normă de conviețuire pentru oricine vrea să rămînă „în rînd cu lumea” și să-și împlinească rostul în această lume. Și cine nu vrea ? Există astfel o surprinzătoare continuitate acolo unde cu toții vedem, de cele mai multe ori, o derutantă - și chiar alarmantă - ruptură. De la „camera bună” a bunului țăran tradițional la casele făloase apărute în ultima vreme la țară, diferența nu mai este, din acest punct de vedere, una de esență : și unii, și alții doresc în mod „autentic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fermă și irecuzabilă a unicității : sîntem simply the best ! Cine nu crede este fie măgar, fie american incult (a se vedea o bună parte a comentariilor autohtone la faimoasa emisiune a lui Anthony Bourdain despre România). În sfîrșit, un sincretism derutant : cui i se adresează, de fapt, această reclamă, jumătate pășunist retro, jumătate americanist-trendy ? Fără a fi un specialist, repet, am totuși impresia că această branduire nu prea și-a fixat targetul, adică, mai pe românește, e cu un ochi la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Început, dar apoi se dovedește că, de fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un nou Înțeles expresiei „mă ridic din pat“, spuneți voi. E obișnuit cu situațiile În care el iese prost, e prețul pe care Îl plătește pentru că trăiește pe altă lume. Planul C
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era la Belmont, pentru că nu o anunțase din timp pe Alex și pentru o sută de alte motive, derivate din condamnabila lui conduită. — Da? se auzi vocea lui Alex la celălalt capăt al firului. Întotdeauna răspundea „Da“ în mod oarecum derutant. — Alo, sunt eu, Tom. Unde ești, când vii? — Uite ce-i, îmi pare rău, ar fi trebuit să te anunț. — Ce anume? — Ar fi trebuit să-ți spun că l-am întâlnit pe Gregory Osmore la Londra... — Pe cine? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru totdeauna. Hattie, deși subțire și palidă, era voinică și sănătoasă, pricepută la sport și la gimnastică. O fată cu obrajii palizi, nici înaltă nici scundă, cu păr lung, drept, de un blond albicios și ochi albaștri de o paloare derutantă, de parcă albastrul ar fi fost amestecat cu picături mari de alb lăptos. Tatăl ei, Whit Meynell, avusese o mamă islandeză. Hattie nu-i cunoscuse niciodată pe părinții tatălui ei. Își pierduse mama în fragedă copilărie. După aceea, îl însoțise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acest demers presupunea evitarea unor speculații asupra hăului amețitor care era viitorul. Se bucura că banii, ai ei și ai lui Hattie, se găseau în bancă; și acest sentiment de ușurare al ei și al lui Hattie, exprimat prin acel derutant „noi“, aducea la suprafață o stare deprimantă pentru amândouă. Deși nu și-o spuneau pe față, nici una dintre ele nu avea prea multă încredere în Rozanov, cel atât de puternic, de imprevizibil, de bizar. — N-ai vrea să pleci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înainte de a-și fi pus dinții falși, comentați de George). Capul mare și nasul mare, coroiat, îl făceau să arate ca o imensă păpușă grotescă, de carnava. Mișcările lui erau lipsite de grație și greoaie. Privirea îi era șocată și derutantă, de parcă atunci când se uita la cineva, își aducea simultan aminte de ceva îngrozitor, care nu avea nici o legătură cu persoana din fața lui. Dar toate aceste trăsături erau însoțite de o anume precizie și fermitate pe care Pearl, răspunzând încrederii arătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ci despre ceva mult mai indefinit, adică a unei adeziuni într-un fel animale la viață, cu toată ambivalența ei, amestecând fericirea și nefericirea. Acest lucru este miza vitalității uimitoare a triburilor juvenile, intensitatea acțiunilor lor, violența pasiunilor lor, aspectul derutant și imprevizibil al învestirilor proprii lor. Estetica este cuvântul-cheie care ne permite să înțelegem jocul afectelor care rezumă toate acestea. Estetica împreună cu eticile pluraliste, bineînțeles, pe care le vedem la lucru în fanatismul muzical, în dependența față de rețelele informatice, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
urmă. Daniel nu mai avea energie. Satisfacție și un soi de jenă inexplicabilă, asta putuse desluși Daniel în zâmbetul necunoscutei în timp ce se apropia de el fără a se grăbi, sigură fiind că nu-i va rata urechea; cu o privire derutantă, vicleană, își paralizase victima precum șarpele; mizase ca o lașă pe cavalerismul băiatului pe care nu-l cunoștea și despre care era sigură că spiritul său cavaleresc avea să-l împiedice să fugă; faptul că el nu avea intenția să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prin așezarea pe același plan a conținutului religios cu cel al celorlalte informații profane, prin interpretarea neautentică a revelației, favorizează admiterea unui tip de „erezie mascată”. Chiar dacă este mascată, erezia are, așa cum a avut și în primele secole, același efect derutant, care îl împiedică pe creștin să aibă o perspectivă curată și autentică asupra credinței. Un alt pericol riscă să se strecoare perfid din diferitele reflecții ale unor teologi care, în urma propriilor cercetări, sunt ispitiți să formuleze diverse teorii sincretice sau
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
genului epistolar. Din păcate maestrul punea capăt corespondenței, ucigând literar șansa atâtor și atâtor promițătoare condeie. Iată și textul ultimativ: “ Domnule/Doamnă/Domnișoară, Așa cum reiese din incitantul d-stră c.v., s-a demonstrat încă de la grădiniță că aveți un indice emotiv derutant și impropriu unei activități brute și de mare consum fizic și capitalist. Reveniți cu o nouă corespondență și 200.000 lei pentru a încerca, în disperare, realizare unei pagini zodiacale. Poate că aici succesul vă va surâde.” Dar să revenim
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
până la o altă dinamică economico-socială și culturală, asociate cu o spectaculoasă deschidere spre Europa. Ceea ce rezistă, după opinia noastră, în Filigran ține mai degrabă de inefabilul sufletesc, de eternul uman: zbuciumul eroului principal, trăirile diverse, în alternanțe temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ceva care-l deprima. De-aici drumul nu mai ducea decât în jos. Weber se târî până în Manhattan, mergând pe jos de la Penn Station la Union Square suficient de repede ca să profite de pe urma exercițiului fizic. Umbrele erau total aiurea: tot derutante, chiar și după mai mult de opt luni. Un petic de cer acolo unde n-ar fi trebuit să fie. Weber nu mai trecuse prin oraș de la începutul primăverii, când asistase la spectacolul obositor de lumini - două fascicule uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
formă sau alta de agnozie - orbirea față de obiecte, orbirea față de locuri, orbirea față de vârstă, expresie sau privire. Scrisese despre oameni care nu puteau distinge alimente, mașini sau monede, deși, pe undeva, creierul lor știa încă să interacționeze cu obiectele acelea derutante. Spusese povestea Marthei T., ornitologă pasionată, care-și pierduse peste noapte capacitatea de a face diferența între o pitulice și o ciocănitoare roșie și totuși putea să descrie, în detaliu, această diferență. În cărțile sale descrisese de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucrurile s-au petrecut astfel: Cam pe la miezul nopții, Într-o noapte de februarie, rece, liniștită și amară, cînd luna strălucea rece pe bolta Înghețată, scăldată Într-o lumină alb-albăstruie, cîțiva oameni stăteau Îngrămădiți pe trotuarul unei străzi cotite și derutante ce dă În Seventh Avenue, În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și răi sînt plini de bucuria unui consimțămînt mîrșav. O lume a morților ticăloși, atît de puternică prin zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și abundenței sale, Încît viața omului mărunt este strivită sub atacul său frontal și orice făptură vie ce-i servește drept hrană este ucisă și mutilată - nu numai inima și sufletul tinereții pline de speranță și mîndrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spaima Întunecată a pădurii străbune laolaltă cu tot ceea ce era vrăjit, Înălțător, ciudat și frumos: sunete joase de corn ce răsună gingaș și serafic În pădure, Împletitura ciudată și nesfîrșită, nenumăratele transformări ce alcătuiesc străvechiul suflet germanic. Ce crudă, ce derutantă, ciudată și dureroasă este enigma rasei: forța și tăria incoruptibilului și Înălțătorului spirit emană din fiara uriașă și coruptă cu atîta puritate strălucitoare, farmecul puternic al muzicii mărețe și al poeziei rafinate se Împletește atît de dureros și de trainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
venise intenționat și cu ajutorul ființelor Troog, ajunsese exact în poziția care trebuia; Gosseyn remarcă o reacție Talamică. Cum stăteam acolo, după ce-și reveni din anxietatea de moment, făcu aceleași testări care, când se trezise prima oară... fuseseră așa de derutante... și a doua oară, când capsula se aflase la bordul navei Troog, îi evocaseră nedumerirea. De data aceasta, testările erau pentru a se asigura că se află într-adevăr în capsulă. Așa părea să fie. Pentru că, atunci când ridică mâinile, întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întreprins de fratele său. Asta da, informație - și privind expresia lui Crang Gosseyn își dădu seama că omul i-o dăduse deliberat. - Firește, zise Crang, în calitatea mea de soț, și eu mă opun războiului fără restricții. Mai întâi era derutant. Deși aceasta era îndrăzneala lor, diferită de a lui, dar bazată pe faptul particular al înrudirii Patriciei cu Enro. Apoi Gosseyn se făcu critic. Această metodă prezenta aceeași lacună ca și opoziția adoptată de el în acest moment. Cum vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
duioase de femei - dar se destindea și o lăsa să-i maseze picioarele, brațele, spatele. Ea se dădu la o parte în sfârșit și observă tentativele lui ezitante de a se ridica în capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej îi scoase hainele dintr-un sertar. - Am curățat totul la spălătoria navei, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]