774 matches
-
de fân pe dealuri scrise, Cerșind iertări pentru proscrise Rafale ce-au stârnit vâltoare. Între fânețe și ocoale, Frunzișuri murmur'a cruțare La ruga lui înălțătoare De pale tresărind domoale. Ca mir se-așterne ploaia rece Peste frunziș, pe clăi descânt Tăceri se cern peste pământ. Amin! Trei cruci! Și vântul trece. *** Referință Bibliografică: Se-nchină vântul ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1586, Anul V, 05 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
SE-NCHINĂ VÂNTUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379760_a_381089]
-
sub ale cerului cununi din seră până-n dimineață. razele dulci din pragul zilei să ne găsească-mbrățișați și nemurindu-ne pe viață să fim apururi ca doi frați. din geana umbrei, dă-mi privirea, dă-mi sufletul să ți-l descânt și lasă-mă cu amintirea cât mai trăiesc pe-acest pământ. Referință Bibliografică: în taina serii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Ionescu Bucovu : Toate
ÎN TAINA SERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375687_a_377016]
-
arome dulci de flori înmiresmate, mirosul de mâl de fructe de mare putrezite pe canale.” ( Gabriel Garcia Marquez ) În largi Veneții inundate compromise și-adultere, prin canale demodate ce sunt strivite de mistere Plânge crunt gondolierul - cel ce lumea o descântă, cu privirea către ceruri spre o moarte se avântă. A pierdut din nou iubirea fetei de la spițerie, el sperând la fericirea transformată-n isterie. Plânge inima într-însul, plânge sufletu-i romantic, neștiind care-i răspunsul ce-i revine sistematic
TRAGEDIE DIN VENEŢIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379214_a_380543]
-
un câine care latră furios. ( Acolo unde veșnicia). Destinul omului se află într-o continuă transformare, într-o curgere continuă spre ”fluviul eternității”. Acest mister al dispariției inoculează infinite frământări în conștiința alertată, care caută semne pretutindeni” Frunză, cântec și descânt” / Nu-mi lăsa sufletul frânt!”... cu speranța descifrării tainelor universului. ”Mă doare cerul fără stele / Și visele târzii mă dor”., afirmă poetul al cărui spirit contemplativ se înalță până dincolo de astre, așteptând răbdător, în serile senine, un răspuns la toate
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
infinite prin oceanul de stele pulsând cu șoapte de torent sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
Autorului Ai semănat cerul cu stele Și luna ai ascuns-o-n fân, Trăgând glumeață de bretele Îmi tot spuneai să mai rămân. Chemat-ai greierii să-mi cânte, În poala ta să mă dezmierzi Și zorii dulci să mă descânte, La mine-n suflet să te pierzi. Obrajii mi-ai spălat cu rouă, Uscatu-i-ai cu sărutări Și ne-am iubit pe lună nouă, Pe-un pat de ierburi și de flori. Voiam să fie noaptea lungă, Eternă, dacă se putea
AI SEMĂNAT CERUL CU STELE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369280_a_370609]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DESCÂNT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce sunt eu Ana, cu chipul de ceară, Te-ncântă- acel strigăt pierdut pe abscisă?!... Zidește-mă iute, faptura să-mi piară, Dar lasă-mi o
DESCÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362281_a_363610]
-
visele mor, Iar umbra valsează scriind printre rânduri Sonata uitării pe-aripi de condor. Te-oprește o clipă, privește spre soare, Cu palmele pline de lutul flămând, Așează-mă-n cântec, chemări de cucoare Și strigătul meu va fi un descânt!... Referință Bibliografică: Descânt / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DESCÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362281_a_363610]
-
umbra valsează scriind printre rânduri Sonata uitării pe-aripi de condor. Te-oprește o clipă, privește spre soare, Cu palmele pline de lutul flămând, Așează-mă-n cântec, chemări de cucoare Și strigătul meu va fi un descânt!... Referință Bibliografică: Descânt / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESCÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362281_a_363610]
-
tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul șuierător noaptea o descântă. Se oprește obosită după-atâta joc Și-apoi pleacă-nvăluită de aburi într-alt loc. Referință Bibliografică: PLOAIA / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
-n vânt, Când îngroapă criminalii Cornul lunii-n două frânt... Când își sapă-n mări coralii Unul altuia mormânt, Când își blestemă hamalii Veșnicul deznodământ, Când se-njunghie rivalii Din al urii simțământ, Când se-mpușcă generalii Sub al vrăjilor descânt, Când virgine și canalii Fac amor sub jurământ, Când e lumea-n funeralii Și-și fac moții legământ... Când cernelilor din dalii Și din toate câte sînt Moarte de parfum fatal li-i Al poetului cuvânt... Referință Bibliografică: De Rusalii
DE RUSALII, TRIST ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377795_a_379124]
-
ne imaginăm care era universul de credințe, practici, gesturi și reprezentări cu valoare religioasă, specifice acestor latinofoni din nordul Dunării, situați în afara Romaniei, și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scop, a început să care lemne din pădure ; dar diavolul împrăștia noaptea grămada de lemne adunate în timpul zilei. Atunci, Dumnezeu se duce la un călugăr pustnic (omologul lui Noe) și îi cere să ridice biserica. Ajutat de Dumnezeu, călugărul „îl descântă” pe diavol și-l pune să care lemnele înapoi din pădure, pentru ridicarea bisericii. Diavolul, printr-un șiretlic, reuși să-l facă pe călugăr să-i promită „zece suflete”. Călugărul îl bagă pe drac într-o scorbură a unui stejar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
va vedea că solomonarul are (chiar dacă atrofiat) comportamentul luptăto rului cu balaurul. În ceea ce-l privește, par să predomine gesturile și „armele” luptătorului magician, lucru firesc pentru un preot/ vrăjitor. Solomonarul supune balaurul cu mijloace magice. El îl farmecă, îl descântă (citind din „Cartea solomonarului”), îl „leagă” (punându-i frâul) și, în final, încalecă pe el ca pe un cal îmblânzit. Punerea frâului pe capul balaurului în vederea încălecării lui de către solomonar este una dintre cele mai spectaculoase și explicite forme ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
157). O explicație în acest sens a încercat Enea Hódoș : „E ușor de înțeles că persoana care se ocupă cu vrăjitoria - o meserie prigonită de autorități - mai totdeauna își va tăgădui meseria, zicând că «nu vrăjește», «nu farmecă», ci numai «descântă» ca să «desfacă» sau să «dezlege» - ceea ce este permis, căci însăși biserica are «rugăciuni de dezlegare»” (114, p. 5). înainte de a trece mai departe, trebuie să lămuresc pe scurt o problemă controversată de terminologie populară. De fapt, termenii descântec, vrajă și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
incantații magice. Ceea ce le deosebea era doar originea lingvistică diferită : latină, slavă și, respectiv, greacă. Totuși, evoluția semantică ulterioară a acestor termeni a produs unele diferențe notabile : a vrăji și a fermeca desemnează, de regulă, practici magice ofensive, pe când a descânta, a desface, a dezlega desemnează acțiuni magice defensive. Conform și prefixului cu sens privativ des(z), care indică, de regulă, o reacție la o acțiune anterioară (vezi și 39, p. 49). Mai 262 Ordine și Haos mult decât atât, din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
situația locală era firească și chiar pare să fi preocupat traducătorul, așa cum reiese, de exemplu, din felul în care a tradus/redactat un alt canon (al Sinodului al V-lea ecumenic, an 553), prevedere sinodală care înfiera pe preoții care descântau de Samcă : „Se cuvine a se caterisi și preoții acei ce cetesc la bolnavi hârtia ce se numește a Ghélei [în original Ghilló - n. A.O.], precum în limba noastră Samcă” (52, p. 168). Pe de altă parte, înlocuirea de care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
curată, ca medicament pentru vătămătură” (13, p. 418). Dr. Dem. E. Paulian enumeră cânepa printre plantele din farmacopeea populară „întrebuințate pe scară întinsă contra afecțiunilor din cadrul medicinei nervoase” (91). în studiul privind Descântecele românilor (1931), la capitolul „Cu ce se descântă ?”, folcloristul Artur Gorovei indică, printre altele, „sămânța de cânepă” și „cânepa” (92, p. 82). Etnologul Nicolae Bot, care a studiat numeroasele credințe și practici magice legate de cânepă atestate în folclorul românesc, crede că acestea sunt datorate tocmai virtuților narcotice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în spațiul carpato-dunărean sufletul defunctului să nu se întoarcă printre cei vii, ca strigoi (140, p. 265). În același scop, după afumarea sicriului cu câlți de cânepă, câteva femei bătrâne aprindeau cânepă răsfirată pe mor- mânt, înconjurându-l de-a-ndăratelea și descântând (113, p. 198). Astfel, la nările defunctului ajungea nu doar fumul de tămâie din cădelnița preotului, ci și fumul de cânepă din afumătoarea babelor vrăjitoare. În fine, în unele sate din Gorj se puneau câlți de cânepă în perna de sub
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sumă de chipuri de ceară, sufla asupra lor c-o circulară ministerială și numaidecât se topea oștirea persană a lui Darie. Se vede că o seamă din oamenii noștri de stat cred asemenea că cu vrăji, cu circulare frumoase vor descânta decăderea industriei de casă la români și că de dragul spuselor dumnealor, războiul și fusul, raghila și depănătoarea se vor pune din nou în mișcare. După o seamă de vorbe pornite de mai sus, vedem acum și pe d. ministru al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sub pașii săi. Mai apropiate de expresionismul blagian sunt versurile din Bucuria cuvântului (1974), cu imagini picturale, proaspete, „de in”. Poetul, purtat peste destinul absurd în avânt muzical, „galactic”, mărturisește credința în logos, căruia îi atribuie valoare magică („Bucuria cuvântului / descântă măslinii”), ca și încrederea în puterea iluziei de a genera realitate (Ulmul albastru). Impresia de ermetism se risipește pe alocuri nu numai prin infuzia de concret, ci și prin instantanee ale revelației luminoase, clarificatoare. Între pământ și cer (1977) așază
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
precum țigăncile, văduve sau nu [dar să nu uităm că, în cazul țiganilor, demonizarea avea și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în 1499, unei țigănci, [care a și fost spânzurată] -, ghiceau în bobi ori cu ghiocul, erau în stare să deoache, transmiteau boli, secau laptele vacilor și al oilor, legau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând/ o melodie veselă...” (Cortina); „De la o vreme picadorii înfruntă,/ noapte de noapte,/ cămile uriașe - / de pe cântarul de farmacie/ izbucnește strigătul nevrotic:/ ole!/ flautiști și cimpoieri/ descântă piruetele spaimei/ pășind din arenă în arenă” (Fantezie). Se remarcă un gust al spectacularului, al imaginii ostentative, o articulare și o dinamică aparte a poemului - prin suprapunerea unor paliere de semnificație (și de tensiune) aparent fără legătură, finalul asemănându-se
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
va acorda Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov. S. a fost căsătorit cu Ana Selejan. Lirica lui S. este legată tematic de „Țara de Piatră”, proiectată și în scrisul lui Geo Bogza. Din folclorul creștin preia metafora „pomului cer”: „cânt și descânt, / mă înclin și mă rog odată cu stelele. / Caut sămânța-cuvânt / din care au crescut rădăcina/ și tulpina și frunzele nescuturate / de furtuni ori de liniști / ale pomului cer” (Sap la rădăcina cerului). Viziunea geologică din poeme produce un amestec al regnurilor
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]