622 matches
-
liturghie. Ca și cum ar fi intuit gândurile lui Mihai, Constantin Cantacuzino continuă: — De la început mi am dat seama că finul meu ajuns vodă e un om de nimic, care răzbește doar prin pungile pe care le împarte în stânga și în dreapta. Se descheie tacticos la caftan și scoase dintr-un buzunar o foaie împăturită în patru. Era o copie după registrul secret al visteriei, de care de curând răspundea Ianache Văcărescu. Spătarul Mihai citi cu groază: 5.000 de taleri s-au dat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în colțuri, îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea, puse cartea și crucea pe pupitru, își descheie rasa la piept și scoase o cutie micuță din metal aurit cu intarsii de peruzele în formă de cruce, o deschise, se căută din nou în desagă și, zâmbind, adăugă la cele puse pe pupitru un ulcioraș. Le făcu semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse în cingători, mergeau în șir Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după altul, ca niște arătări de vis, nici șovăielnici, nici hotărâți, nici mândri, nici umiliți, treceau ca într-o plutire albă din Istanbulul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
interesa. Singurul efect în București era faptul că apăruse pâine amestecată cu mălai; când era proaspătă, era bună. Adesea întîlneam nemți pe marile bulevarde, totdeauna în grupuri, în linie de patru sau cinci, în ținută impecabilă, rași, uniforme gri-bleu, frizați, descheiați la gât, cu boneta pe-o parte, în același pas, automate bizare într-o lume pestriță, care se dădea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea față de război o atitudine de spectator: "Dacă nemții
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-i dea sfaturi despre soluția unei concilieri între și între... Atletul îi zâmbește superior și distant, ca unui ramolit simpatic. Ce v-a găsit să adunați toate fosilele astea în spectacol ? se apleacă șoptind doctorul estetician spre laureatul serii, descheindu-și, încălzit, cămașa. Frază surprinzătoare, doar pentru a provoca și a stăpâni atenția Poetului. — Ca scenografă ați ales o restauratoare de muzeu. O cunosc din perioada cât am lucrat la ei. — Sia a fost și pictoriță. Sunt foarte legat de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Eram obosiți. Lasă ! N-aveați chef de aceleași vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile vin și pier la fel, automat. Numărul spectatorilor de la ora opt ? O bătrână slăbuță, îmbrăcată în negru, două eleve, un militar tuns, cu fața plină de coșuri. Un tânăr tuciuriu, cu cămașa descheiată până la brâu, ronțăind semințe. Se așază în cele din urmă în mijloc, aproape de ieșire, la capătul rândului. Își șterge fruntea cu batista, se rotește în stânga, unde nu e nimeni, și în dreapta, unde nu e nimeni. Sala miroase a praf și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adevărat“ ! Domnul Pasăre nu bea cafea și nici nu fumează. Domnul Nalbandu nu fumează și nici nu bea cafea. Inginerul Manole nu fumează, rareori bea câte o cafea, dar niciodată nu-și refuză soția. Grăbește chiar pasul și zâmbește. Se descheie, în mers, la haină. Tocmai a întrerupt o nouă lungă controversă cu domnul Varlam. Firește, amplasamentul ales pentru combinat mărește dificultățile și costul. Nu noi l-am ales, știți unde se decid lucrurile astea și că toate discuțiile de acest
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din India. Cum spui dumneata, tema ? Soluțiile sunt complicate, prea costisitoare și, de fapt, nesigure, se ajunge ca rețelele să coste de trei-patru ori mai mult decât de obicei, și ce precauții se prevăd la fundații ! Conu Mișu Varlam se descheiase la haină și își ștergea palma cu o batistă de mătase, gata să se ambaleze într-o nouă disertație, când Manole fu strigat de soție. Bucuros să încheie astfel o controversă fără rost. „Știm cine decide, sigur că știm. Depinde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-a dezbrăcat haina, adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură, perii rebeli năpădind pungile fălcilor, gura, gâtul, bărbia. Ochii acoperiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sandu Stoian răsfoiește carnețelul cu schemele tragerilor loto, tabele, diagrame și probabilități, încadrează cu tuș suma la care au ajuns economiile lunare pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou cărămiziu și transcrie pe benzi înguste de hârtie argumentele viitoarei intervenții în consiliul tehnic, Marilena Albu stă aplecată peste planșeta doamnei Veturia, să-i explice detaliile drenajelor, Pasăre își tot pune și își scoate ochelarii peste circuitele stației
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rotund chip bonom pe care zăpăceala înscrie o caricatură. — În sfârșit, în sfârșit m-au ascultat ! suspină, graseind, grăbit să-și încheie nasturii halatului. Își strânge și nodul cravatei albastre cu buline roșii, sub gulerul alb. Scoate căciula din cap, descheie și haina, și puloverul, s-a înfierbântat. — După luni de amânare, consiliul tehnic a acceptat să discute, într-o ședință specială, memoriul pe care l-am înaintat. Au trebuit să admită că punctul meu de vedere se bazează pe documentare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umilit, că părea un necunoscut rătăcit aici cine știe cum. ― Conform sentinței... degradare... tunica militară... trebuie haină civilă, zise iar pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
meu, Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ca primăvara, Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu. Tu surâzi cu ne-ncrezare?... Cât de rea ești tu copilă! Lasă ca sub gazul roșu eu la sîni-ți să pătrunz, Să deschei corsetul ista... Tu roșind să râzi gentilă, Eu s-apăs fruntea-mi arzîndă între piepții albi, rotunzi {EminescuOpIV 42} Și să strecor a mea mână după gîtu-ți de zăpadă! Tu roșești... tu nu vrei Marta?... O, de-ai ști ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbra-ți și conturul Ah cum nu sunt eu copilu Tinereții tale furul - 1022 {EminescuOpXV 1023} 5 Mai puțin platonic poate Ți-aș gusta eu dulce nurul Te-aș atrage pe genunchi-mi De-ai sălta cu zâmbet c... l Descheind din sponci corsetul 10 Eu aș stinge-atuncea *** Dulce *** al țâței tale L-aș lua în *** sperjurul Buburuzul copt pe dânsul Eu l-aș strînge-n buze țuiul 15 Și mîna-mi pe sub poale Ți-aș căta atunci cusurul Să-mi pun sulița
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unde ajunsese; bărbatul încerca să păstreze un cerc îngust de intimitate în jurul ei, - Ajunge unul! Dă acum jos și sutienul! Comanda fără nicio milă, autoritar, ca unui obiect impersonal fără s-o privească. Trăgând de timp, cu degetele tremurânde își descheie nasturii bluzei și părea ciudat cum sânii i se-nghesuiau înfiorați în timp ce aștepta miracolul unei salvări supranaturale. Bărbatul mângâie îndelung accesoriile care împungeau hotărâte aerul... îi plăceau! Totuși bărbatul manifesta delicatețe, sesiza din modul în care s-a apropiat de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din București. Pe bănci mai sunt două umbre întruna, însă departe, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice ... Începe liniștit să-i descheie nasturii și printre două respirații ea șușotește, - Nebunule! Însa el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Nu mai ține cont de nimic; nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină... începusem să tremurăm, scria pe noi fragil; ne-am învelit amândoi în veșmântul ei... frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe Brezoianu era cale lungă, dar nu ne grăbeam... ne încălzisem! Timpul se subțiase în mine... n-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
băgase fitiluri; în sfârșit așa sunt unii, ghinioniști în dragoste! N-a mai vrut să mă vadă niciodată... nu știu de ce! Dar eu...? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece și limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bună rău de tot și, din față, și din spate. Așa mi-au spus când i-am încălțat în viteză. E pentru prima dată când îmi spun lucruri frumoase. De obicei mă ceartă că-i scot forțat, fără să mă deschei la șireturi. După care se roagă de mine măcar să nu-i mai încalț fără să-i deschei în prealabil dacă tot am fost atât de țăran să-i descalț forțat. Ca să nu mai vorbesc de ce au auzit de sub pat. Te-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
încălțat în viteză. E pentru prima dată când îmi spun lucruri frumoase. De obicei mă ceartă că-i scot forțat, fără să mă deschei la șireturi. După care se roagă de mine măcar să nu-i mai încalț fără să-i deschei în prealabil dacă tot am fost atât de țăran să-i descalț forțat. Ca să nu mai vorbesc de ce au auzit de sub pat. Te-ai gândit vreodată ce univers și ce orizont de observație au pantofii în general? La ce pot
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de mari sunt sânii mei? Spune ea până la urmă, tatonând terenul. Acum urmează sfatul dat de sergentul Brooosss Robertson. Inspectorul ales Brooosss Robertson. Ne dăm seama că pula noastră chiar se Întărește la greu acum și suntem nevoiți să ne descheiem la nasturii de la pantaloni. — Știu totul. Acum povestește-mi fanteziile tale sexuale, Boontay. — Tacă-ți fleanca! Pervers mic și scârbos! Lasă-mă În pace, bine? Trântește receptorul. Pizda-i bășicată. Derulăm caseta video până unde un armăsar slinos de pe continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
esențial. Claire, scumpa mea, ești gata? Mda, spune ea. Are o haină de blană lungă până la genunchi și sper că poartă ce i-am zis pe dedesubt. Pare că ar avea tocuri. — Arată-mi umpic atunci, Îi ordon eu. Își descheie haina, dezvăluind un sutien negru, chiloți tăiați Între picioare, ciorapi și portjartier. Uau! — Fermecător. Claire se duce să-și pună o bluză și niște pantaloni de trening și adidași, dar Îi spun să le ia cu ea și să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la Început n-am fost de acord. Însă n-a purtat nimic pe picior. Bucătăria miroase nasol. E o mortăciune acolo. Deschid ușa din spate. E frig, iar eu am numai chiloții cu picior pe mine și halatul care e descheiat, dar e bine să vezi cum ninge iarăși. Ca În White Christmas cu Bing Crosby și Danny Kaye, când deschid ușile de la curtea interioară a hanului Generalului din Vermont, iar zăpada cade abundent, iar ei Încep să cânte și urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Anii '70 sînt o reacție violentă la deceniul al șaptelea. Se impune acum moda maxi și midi. Mini-jupele fie dispar și sînt înlocuite de maxijupe, fie se poartă sub un pardesiu sau demiu foarte lung (maxi-coat) care, atunci cînd este descheiat, creează prin contrast un veritabil șoc bărbaților sensibili la eternul feminin, ca și cum acesta ar revela brusc desuurile doamnelor. Fustele sînt și ele foarte lungi, mai ales la rochiile de seară. Jachetele bărbătești, ceva mai lungi decît înainte, au revere foarte
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]