1,063 matches
-
de păr cârlionțat, ca o perucă bogată, bine realizată. Carnea roz era udă (se vedea limpede asta din aspectul deschizăturii), nu foarte atrăgătoare. Clamele metalice o ciupeau chiar în mijloc, cu forță și precizie tipografică, împiedicându-ne să privim prin deschizătură. Mai apărea și-un punct albicios sau poate o dungă, ceva nou și nepotrivit care se prelingea printre clame, cum se întâmplă cu viermii pe miezul piersicilor, vara. Ne-am dat pe rând cu părerea („Uite lindicu’!“, „Care-i, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe hol au început și ele să pâlpâie, pereții s-au apropiat și fanta minusculă prin care aveam acces la fâșia imprecisă de lumină a dispărut, cu tot cu clopot și cabluri. După câteva clipe, m-am liniștit. Am cercetat din nou deschizătura, dar nu se mai întrezărea nimic: nici lumină, nici forme, nici mișcare. Dacă o fi stat după ușa capitonată, comandantul își ținea acum răsuflarea, ca eroul dintr-o poveste nemaipomenită. La urma-urmei, ne aflam într-o clădire ticsită de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Jurai că merge o unitate de calculator în spate. Am tras cu grijă teancul de cataloage și-am îndepărtat ziarele. Apoi am băgat capul. Trebuia să vezi, ca să crezi: în spațiul proaspăt decopertat apăruse peretele sălii, iar în perete, o deschizătură de dimensiunea unei casete cu bijuterii. M-am uitat la Mihnea, nu știu dacă m-a observat, rămăsesem amândoi cu fața în întuneric. Prudent, ne-am apropiat de spărtură. Din deschizătură țișnea o lumină care, în loc să pătrundă în sala noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
proaspăt decopertat apăruse peretele sălii, iar în perete, o deschizătură de dimensiunea unei casete cu bijuterii. M-am uitat la Mihnea, nu știu dacă m-a observat, rămăsesem amândoi cu fața în întuneric. Prudent, ne-am apropiat de spărtură. Din deschizătură țișnea o lumină care, în loc să pătrundă în sala noastră, părea că, dimpotrivă, se-oprește în aer și ricoșează înapoi, la sursă. Parcă îți băga cineva o lanternă în ochi, după care raza descria o curbă, întorcându-se pe lentilă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o lumină care, în loc să pătrundă în sala noastră, părea că, dimpotrivă, se-oprește în aer și ricoșează înapoi, la sursă. Parcă îți băga cineva o lanternă în ochi, după care raza descria o curbă, întorcându-se pe lentilă. Dacă mutai deschizătura în podea și scoteai o funie din rucsac, te credeai direct în Lost. Dincolo de spărtura paralelipipedică, tăiată perfect în cărămidă, nu puteam recunoaște aproape nimic. Observam scena, dar n-aș fi băgat mâna în foc că și ajungea întreagă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parte într-alta, ca între două emisfere. O perfectă scenă suprarealistă - ar fi pus Maria diagnosticul. Găseai tot acolo: rampele, scările, pasarelele, podurile și trapele, miile de rafturi drepte și sucite și, în spatele unuia dintre ele, privind scena printr-o deschizătură luminată, chiar noi, eu și cu Mihnea, bărboși, îmbrățișați de frig și uimire. În computerul de-alături, sclipeau Düsseldorf-ul și villa Krupp, cu closetele ei nichelate, din aur, platină și-argint. Nu fusesem niciodată acolo, dar istoricii vorbiseră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vârfurile de un cerc mult mai mic decât baza, care, spusese Nogodar, reprezenta soarele. Acest schelet de lemn fusese acoperit cu pâslă, iar În interior fusese căptușit cu blănuri. Vârful, micul cerc al soarelui, rămăsese deschis spre cer, căci această deschizătură reprezenta legătura cu Tengri, Înaltul Cer Albastru, iar acoperirea lui era interzisă. El folosea, de altfel, și pentru ieșirea fumului, căci dedesubtul lui ardea focul care Încălzea iurta. Ștefănel ajutase și el la acoperirea cu pâslă și cu blănuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
monumente mai vechi, unele cu piatra Înnegrită de ploi și de timp. Bătrânul se opri În fața unui mausoleu ceva mai Înalt de un stat de om, a cărui intrare nu se vedea nicăieri. Ocoli prin partea stângă și arătă o deschizătură strâmtă, orizontală, În partea de jos a peretelui. - Cineva trebuie să intre pe acolo și să deschidă dinăuntru, spuse el, șoptit. - Cine? Întrebă Amir, privind cu neîncredere locul prea mic. - Nimeni, răspunse Nogodar. Ștefănel se Întinse pe burtă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și acum tabloul se dovedea adevărat. Iar miracolele nu se arată celor care pleacă. Soluția ieșirii le veni În minte atât lui Amir, cât și lui Ștefănel. Tânărul mongol se Întinse pe spate, În colțul În care se va ivi deschizătura când zidul se va ridica. Își scoase În liniște trei săgeți. Două le puse lângă el, una În arc. Copilul se așeză, tot Întins, dar pe burtă, chiar În locul În care zidul urma să se ridice. Apoi, Amir ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arcul, zidul se urni, scârțâind, În sus. Abia se ridicase de trei palme, când mongolul dădu drumul săgeții. Afară se auzi un geamăt, iar un trup se prăbuși lângă zid. Ștefănel se rostogoli de pe burtă pe spate, ajungând chiar sub deschizătură, și aruncă pumnalul În umbra care se afla dincolo, la doi pași de el. Aruncarea, exersată de sute de ori În Caucaz, se dovedi perfectă. Omul de afară se prăbuși, cu un horcăit, În genunchi. Deși mișcarea copilului fusese fulgerătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un pas Înainte, În genunchi, Întinzând către Targutai o cutie albastră. Acesta o luă cu ambele mâini și o așeză În dreptul lui. Ceilalți Înclinară capul a aprobare, și atunci Targutai Înălță cutia, Îi deschise capacul și o ridică sub gher, deschizătura circulară prin care iurta comunica direct cu Tengri. Privirile tuturor fură străfulgerate de strălucirea albastră a pietrei prețioase din montura vechiului inel, iar lumina se Întoarse reflectată spre cer. Inelul lui Ginghis-Han. Cei prezenți se Înclinară, atingând pământul cu frunțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care Nogodar reușise să deschidă ușa de piatră care se ridica doar prin apăsarea unei pietre din interior și se Întrebă cum va proceda de data asta. Atunci micul Nimeni, care avea abia cinci ani, se strecurase În interior prin deschizătura strâmtă, orizontală, din partea de jos a peretelui. Acum, Amir era singur. Și trebuia să ajungă Înăuntru. Privi cu atenție pereții și deschizătura, care rămăsese la fel, ca și cum timpul s-ar fi oprit și totul s-ar fi putut relua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
va proceda de data asta. Atunci micul Nimeni, care avea abia cinci ani, se strecurase În interior prin deschizătura strâmtă, orizontală, din partea de jos a peretelui. Acum, Amir era singur. Și trebuia să ajungă Înăuntru. Privi cu atenție pereții și deschizătura, care rămăsese la fel, ca și cum timpul s-ar fi oprit și totul s-ar fi putut relua din secunda În care cei trei ajunseseră acolo, cu aproape șaptesprezece ani În urmă. Se Întinse pe spate și căută, cu mâna, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un fior. Un semn. Luă una din torțe și privi fiecare bucată de perete și de tavan. Nu descoperi nimic. Căută jos, pe pământ, urma vreunei Încălțări. Nimic. Puse torța la loc și se pregăti să iasă, aplecându-se spre deschizătură. Și atunci Își aminti exact felul În care ieșiseră atunci. El se așezase pe spate, cu arcul Încordat, și, În timp ce piatra se ridica, trăsese prima săgeată. Nimeni se rostogolise afară și aruncase pumnalul. Din ce loc? Exact de pe linia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de 50 de cai. Cetatea era întărită cu o garnizoană foarte puternică și se apăra cu o foarte mare bărbăție. Ce dărâma ziua, noaptea puneau soldații din garnizoană la loc. În cele din urmă, se făcu în zid o mare deschizătură, pe care moldovenii o astupară cu stejari bătuți (lipiți - de fapt n.n.) cu noroi și cu alte lucruri. Și aveau și ei tunuri și alte mașini de război. În vremea aceasta, Ștefan palatinul nu se odihnea. Adunătorilor de nutreț le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut multă izolare. Prima izolare am făcut-o la puțin timp după ce am ajuns, În septembrie 1957. În fiecare cameră se făcea de serviciu. Erau doi deținuți care trebuiau să spele pe jos și, atunci când venea masa, prin vizetă, prin deschizătura din ușă, trebuiau să o primească și să o dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
carne, un pârâiaș de sânge Îi pătase pielea. Își spălă rana cu un strop de apă, apoi fixă nerăbdător mișcările neîndemânatice ale lui bargello, care se tot zbătea să ajungă până la el. - Ei bine, unde e? În fața lor, printr-o deschizătură din stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici veșmintele lor nu se potriveau cu mediul. Purtau niște haine obișnuite, fără culorile bătătoare la ochi și fără acele despicături și deschizături care, la ceilalți, serveau la expunerea unor părți din trup de regulă ascunse vederii. Vestele lor erau și ele după măsura obișnuită, lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o făcuse despre el, nu părea un astfel de om. Nu, cu siguranță se găsește acolo dintr-un alt motiv, legat de prezența mușteriilor misterioși. Se mai aținu un timp În deschizătura porții, neputându-se hotărî ce era de făcut. Să riște și să se Întoarcă ar fi fost o sminteală. Să aștepte ca necunoscuții să iasă și apoi să Îi abordeze ar fi putut Însemna să piardă timp prețios, fără siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua să scruteze cu uimire mecanismul. - Și uită-te aici, reluă el, arătându-i o gaură dintr-o plăcuță din bronz aflată pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de admirație pentru omul acela care, chiar la durere, nu Își neglija pasiunile minții. Ieși din cameră și o apucă pe scară, spre vârful construcției. La capătul treptelor, un chepeng Închis dădea către acoperiș. Îl ridică, Înălțându-și capul prin deschizătură. Rămase dezamăgit când constată că locul era pustiu. Trase la loc chepengul, dar, În clipa aceea, niște strigăte de jos Îi atraseră atenția. Se părea că se petrecuse ceva dramatic. Coborî În graba cea mai mare. Strigătele veneau dinspre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În doi putem reuși. Învingându-și scârba pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă rost de o torță, iar aerul era atât de plin de miasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scutură energic din cap și eliberă resortul mecanismului. Axul dințat Începu să se rotească, la Început lent, iar mai apoi din ce În ce mai iute. Își apropie ochiul de gemulețul din partea opusă celei cu lampa. În jur strălucea haloul de lumină, Însă În deschizătură domnea Întunericul cel mai deplin. Bonatti se apropiase și el de punctul de observație, Îndepărtându-se mai apoi cu o expresie de batjocură. - Privește bezna care Îți pedepsește ignoranța, messer Alighieri! strigă el disprețuitor. Cunosc prea bine natura acestei drăcovenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
culoare, plecați, refuzând să te privească direct, arăta ca o femeie mai în vârstă. Purta o haină verde, fuma, umbla cu un teanc de manuale pe care le ținea în brațe și galoși descheiați, ale căror catarame scoteau un clinchet. Deschizătura acestor galoși cu tocuri înalte, descheiați, precum și clinchetul lor rapid aveau darul de a acționa asupra spiritului meu prostit de dragoste asemeni unor săgeți mici dătătoare de febră și mă făceau să înțepenesc de dorința idioată de a-i cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]