507 matches
-
namilă de om, gras și burdușit. Pe cap ținea chipiul lui tivit cu fire de aur, cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă. Gheorghe își scoase pripit șapca, ascunzînd-o la spate. 235 - Ăștia sînt? întrebă șeful cu voce răstită. -Da. - Noi, să trăiți! se repezi codoșul. - Vorba! se făcu sergentul spre el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă nu aș fi avut o vagă amintire despre cum mă luase la întrebări chiar înainte să leșin. Mă descususe destul cât să cerceteze și el un pic problema, lucru pe care știam că-l va face. Cel puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai descoperit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am reluat. Ce vrei să spui prin „așa ceva“, Margery? Omorârea unor oameni? Ce tupeu din partea lui Margery Pickett să se îngrijoreze că faptele mele ar putea crea un scandal la teatru, pentru ca, un minut mai târziu, să încerce să mă descoasă ca să afle orice informații folositoare pe care aș fi putut să le adun în timpul acelor fapte. Totuși, existau biscuiți cu unt. Iar cafeaua era excelentă. — Crima, zisei eu în chip de aforism, e întotdeauna unică. Picketteasa nu părea prea impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
impresionat. HAMALUL: Întotdeauna face așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe dacă sunteți fericit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sunt fericit? CASIERUL (Plin de vitalitate.): Da, da... Pune o mulțime de întrebări. O să vă descoasă... E un mare perfid... HAMALUL: Știți, o să vă spună că și el a fost, cândva... călător prin ploaie... Să nu-l credeți! E o minciună! Să nu credeți nimic din tot ce o să vă spună. CASIERUL: Mai bine veniți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De bine sau de ne-bine, important era că ea putea să facă ceva, să se miște, să acționeze, nu zăcea paralizată și dezorientată ca mine, așteptând să apară un Godot pe nume Zoran care să... Să ce? Să mă descoasă În legătură cu Eva? Hm... Individul putea fi oricum, prost Însă, nu. Și nici el nu cred că mă considera pe mine handicapat. Aș fi pariat că nu va rosti nici măcar o dată numele femeii. Ce păcat că n-aveam la Îndemână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stânjenitoare până apucam să-l tragem și pe el în năvodul nostru. Apoi... I-am deschis chiar eu ușa când a sosit. Mă nimerisem pe acolo. Până s-a instalat, am și tras-o pe Veturia în bucătărie s-o descos despre musafira asta neașteptată. Veturia îmi spusese că va veni și o nouă colegă de-a ei, a insistat să o aducă, a stăruit să vină, să o mai scoată din necazul ei. Îmi tot repetase să am grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era convins că-i spusesem sincer că o aștept pe Lia. Nici n-o așteptam. Nu venisem cu ea. „Ca să mă convingi, să intrăm în Bibliotecă și să confirme tovarășa studentă“, a mormăit el într-un târziu, după ce mă tot descususe. Până și cum rupeam biletele la cinematograf părea că-l interesează în mod deosebit. Când am auzit-o și pe asta, cu mersul s-o vedem pe Lia, m-am pierdut. I-am spus tot adevărul. Ca să fiu convingător, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel moment, în nici un fel, cum de mi se descususe cracul pantalonilor. În vreo ciuleandră? În tramvai? Urmăream, de câțiva ani, aparițiile Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face un spectacol din lecturile sale, câte vor fi fiind. Măcar de-ar avea continuitate. Apare și dispare după ritmuri aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
principală și ea este cea care, dacă nu mă înșel, ne va aduce pe tavă posibilitatea de a rezolva, o dată pentru totdeauna, o problemă în care abia am reușit, cel mult, să facem mici cârpeli care nu întârzie să se descoasă și care lasă totul în aceeași stare, Nu înțeleg unde vreți să ajungeți, explicați-vă, vă rog, Domnule președinte, domnii mei, să îndrăznim să facem un pas înainte, să înlocuim tăcerea prin cuvânt, să terminăm cu această atitudine inutilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Costache. Papa a observat că sunt aprinsă la față și mi-a pus imediat mâna pe frunte, să vadă dacă n-am febră. Pentru el totul are cauze concrete, trupești, să n audă de suflet. Cu toate că mama l-a mai descusut o vreme, eu am preferat, fiindcă mi se încălziseră mâinile, să-mi scot o mănușă și să mă întorc la Becky. Ce-mi place la ea e că, exact ca mine, știe și franceză, și engleză. Ce nu-mi place
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e pâine!/ De-o firimitură-mi este tare dor!/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asta!... Abia atunci, la al treilea păhărel de țuică fiartă, care alunecă pe gât ca untdelemnul, se desțelenesc graiurile, și pornesc la un taifas, la care din când în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă de la bun început, că dinaintea sa se află o poartă mai aparte, în pragul căreia ar putea șovăi. Să intre, totuși; am să-l conduc. Silvestru s-a născut în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am băgat se seamă că privea spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi cântărit, întrebându-se: “Unde îi sunt gândurile? Îi sunt la cele ce avem de descusut sau...?” ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te colea, pe fotoliul tău... Și începutul tălăzuirii noastre prin cele spuse și nespuse despre închinarea celor mănăstiri către locurile sfinte să fie în ceasul cel bun. ― Aceeași dorință o am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Înțeles. Acum aș vrea să plec. Crezi c-o să moară curând? Bruno dădu din umeri În semn că nu știe. Michel se ridică și trecu În camera vecină; Hipiotul-Cărunt era singur acum, ocupat să curețe morcovi ecologici. Încercă să-l descoase, să afle ce a spus de fapt medicul; Însă bătrânul marginal nu putu să-i dea decât informații vagi și fără legătură cu subiectul. — Era o femeie luminoasă..., repeta el, cu morcovul În mână. Noi credem că e pregătită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai omorî animale și ascultă mai bine ce am de zis, o dojenește Sophie. Vreau să inițiez un experiment record, prin care să‑mi ating cât mai repede limitele impuse, confecționând, de exemplu, o grenadă artizanală. Deja știu rețeta, am descusut‑o pe maică‑mea, care‑i chimistă. Anna e departe, dar Rainer e mai aproape de persoana iubită și simte brusc că‑i gata să se scape pe el de frică. Spune: Sophie, se apropie bacalaureatul, n‑ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se vărsa În Marea cea mare, Tuni era sigur de asta. Apoi, trebuia să țin de-a lungul țărmului și aveam să dau de marea punte ce ducea spre Apus, către restul pământurilor. - Dar, ia zi-mi, l-am mai descusut, ce ți-a zis Dogon... pământurile astea se termină vreodată undeva? Râse. - Tu ai vrea să-ți slujești Tatăl cu știința luată de la Dogon. I-am spus că nu era umilitor pentru Tatăl din Cer să ceară ajutor de la Dogon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o terasă, dinaintea unui bătrân impunător. În jur se căscau acum râpi adânci, iar sub stânca lipită de treptele măcinate de vreme, râul se prăbușea urlând. Bătrânul a rupt pecețile, a citit atent scrisoarea, după care a început să mă descoasă. Cine sunt? De ce mi s-a dat mie plicul? Și cum am reușit să-l găsesc? Mi-am dat seama că mă bănuia și m-am trezit cu o teamă tulbure. Am deschis fereastra să intre puțin aer proaspăt. E
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
copilul. Ușa se deschidea și în salon își făcea apariția doctorul cu chip de înger și zâmbetul lui Leslie Howard care tocmai inventase antibioticele. După moartea lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
capul spre Pantelimon. - Tot ce ți-am spus adineaori, nu le-am aflat la Slatina. Mi le-a spus Năstase, astă-seară. A venit la mine, și mi le-a spus. Ca să-mi câștige încrederea, pretinde el. Și, evident, m-a descusut, m-a întrebat tot ce e în lună și în soare, dar m-a întrebat mai ales despre d-ta, de când te cunosc, și celelalte... Iar la plecare mi-a mai spus ceva. Mi-a spus că te așteaptă mâine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aici, domnu Matei? - Mă plimbam. M-a apucat iar migrena, și ieșisem să mă plimb... - Dar așa, în pijama, în preajma Crăciunului? Să nu răcești!..." A doua zi se aflase în tot orașul. Probabil că-l așteptau la cafenea să-l descoase, dar în ziua aceea nu s-a dus, nici în ziua următoare. - Cu prima ocazie! a exclamat într-o după-amiază, în fața cafenelei Select, râzând. Cu prima ocazie!... - Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. Într-adevăr ce-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât o socotea Siguranța. Nu s-a mulțumit să verifice potențialul erotic și, profitând de condiția parasomnambulică în care te aflai, să te descoasă, încercînd să-ți descifreze identitatea. A procedat științific: a înregistrat la un magnetofon minuscul toate convorbirile, de fapt, lungile dumitale monologuri, și le-a transmis Siguranței. Dar a remarcat și altceva; bunăoară, că recitai poezii în foarte multe limbi, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a răspuns. Iartă-mă, Oncle Vania, a adăugat zîmbund trist. Am jurat!... Dar nu renunțase și, în acei doi ani cât Ieronim continuase să locuiască aici, cu ei (nu murise încă Luchian), de mai multe ori, serile, încerca să-l descoasă. - Înțeleg foarte bine că, dacă ai jurat, trebuie să-ți ții cuvântul. Dar nu-ți cer să-mi spui tot și nici măcar esențialul. Vreau să știu doar atît: dacă ce ți-a spus era în legătură cu povestea pe care am citit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o anunțase că se logodise. - În felul meu, vorbi cu o neașteptată fermitate, o caut și eu. Deși poate o caut cu discreție exagerată. Dar de câte ori întîlnesc o străină, deschid ochii în patru, stau mult de vorbă cu ea, o descos, cântăresc tot ce-mi spune, și chiar ce nu-mi spune... Așa cum s-a întîmplat cu Melania, îndată ce-am aflat că e străină... - Străină, repetă Generăleasa cu o ușoară tristețe în glas. Manolache, pentru un bărbat, nici o femeie nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]