802 matches
-
marfă cu dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu’ David. Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară în magazie : când domnu David descuie, o găină neagră țopăi împiedicată după ușă ; neașteptat de sprinten, ovreiul o prinse și-o așeză într-un ungher. Cucoana se opri în treacăt lângă un șifonier. - Pe el cât ai să spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că am ajuns la Folești știu cu precizie, hă, hă, hă...” Cei patru călători, doi mai mari și doi mai mici, sunt gata de coborâre. “Parcă aveți un geamantan la bagaje, nu? Să merg să vi-l dau.” Tacticos, șoferul descuie lăcățelul. “Care-i?” “Cel mare, maro, din stânga.” “Ăsta, nu?”, și fără să mai aștepte răspuns, îl înșfacă și-l trage afară. “N-ați mai fost prin comuna asta?” “Ba da, aici m-am născut” “Serios?” “Foarte.” “Păi, ar trebui să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
n-ar fi avut cine, căci pe lângă casa lor, aflată în semipustiire, nu trăia nici un suflet; curtea era goală și tăcută, iar pe aleea ce duce de la poartă până la ușă începură să apară, ici și colo, smocuri de iarbă. A descuiat ușa casei și a ajuns în fața celei de la dormitor. Nu, așa ceva nu poate fi, totuși, cu putință. Ba da, aude doar foarte clar ceea ce n-ar fi dorit niciodată să audă... Cu fiecare zgomot surd ce răzbate de dincolo simte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Cea despre care nici nu pomeniseră familiei care s-a mutat aici după ei. E foarte posibil să-i citească undele creierului. Scanere wireless, vreo inovație din asta digitală. Trebuia să-l fi întrebat pe Doctoraș, când avusese ocazia. Ea descuie ușa și intră amândoi într-o chestie scoasă dintr-un film de groază. Livingul vechi e gol, iar totul e acoperit de un strat de praf cenușiu și pânze de păianjen. Salonul e făcut praștie. Sunt semne de infestare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o știre, doar o simplă știre, pe un mai dosnic neuron. Ce nu-i în grabă are sorții victoriei mai de durată; spre viitor, cu-o cheie mată, descui încet lacătul porții... Iulie, 1970 Antiteze Nu orice floare face rod, nu orice faptă-i un exemplu; de pe al vieții mele pod mă uit în apă și-o contemplu. Oglinzi topite în lumini încercuind pe alocuri nori iar printre flori
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cum i-a Întreținut pe toți de la vîrsta de optsprezece ani. Îi povestești despre bătrînul inventator care nu inventează nimic; despre tirbușonul inventat de el, de care este atașat un dop care nu se scoate; despre Încuietoarea care nu se descuie; despre oglinda incasabilă În care nu te poți oglindi. Îi povestești că, acum un an, a moștenit l20 000 de dolari - primii bani din viața lui - și că s-a dus cu ei imediat pe Wall Street și a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de puțin. Povestea lui a fost că a intrat să le ducă de mîncare și c-au sărit pe el și l-au doborît și l-au legat Îndată ce-a intrat, că i-au luat cheile și i-au descuiat și pe ceilalți trei, și-au șters-o toți deodată. Firește, ceilalți trei n-aveau nici o legătură cu Ed și Lawrence, erau niște criminali de rînd, niște maimuțoi nenorociți, cum le spunea taică-tu, Închiși acolo, care așteptau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
te și pot speria, îi zise Lanark. Ea tăcu. — Și te pot face să rîzi. Ea rîse încet și îl luă iar de braț. Se părea că intraseră pe o alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsă tăcerea. Nu trecu mult și, cu același zgomot metalic, ușa se deschise din nou. Gosseyn se încordă, așteptându-se să-l vadă pe Thorson. În locul acestuia apăru Patricia Hardie, care pur și simplu sări de pe ultimele trepte. În timp ce își descuia cătușele, îi șopti grăbită, insistentă: ― Ia-o pe coridor la dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub scara principală o să vezi o ușă. Dincolo de ușă o scară mai mică, urci două etaje și ajungi la șase metri de apartamentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aproape normală. Dezagreabila reverie îi fu întreruptă de o bătaie în ușă. Spre marea sa ușurare, era Crang. ― Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o podea de marmoră. ― Intră singur și privește corpul. ― Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nebun...“. De două ori mi s-a întâmplat asta și, de fiecare dată, în drum spre casă, deci, cum s-ar zice, liber, pe sub imensa mea liniște interioară s-a strecurat neîncrederea; de fiecare dată mi-am pus aceeași întrebare : descuiasem chiar eu porțile făcând gestul acela sau numai presimțisem că se vor descuia ? 18. Dar, cum totdeauna cunoscutul e mai liniștitor decât necunoscutul, încercam să-mi mențin disponi bilitatea extremelor ca pe o poartă care și-ar pierde funcționalitatea dacă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în drum spre casă, deci, cum s-ar zice, liber, pe sub imensa mea liniște interioară s-a strecurat neîncrederea; de fiecare dată mi-am pus aceeași întrebare : descuiasem chiar eu porțile făcând gestul acela sau numai presimțisem că se vor descuia ? 18. Dar, cum totdeauna cunoscutul e mai liniștitor decât necunoscutul, încercam să-mi mențin disponi bilitatea extremelor ca pe o poartă care și-ar pierde funcționalitatea dacă s-ar închide sau s-ar deschide numai spre o direcție; trecerile acestea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lăsă tăcerea. Nu trecu mult și, cu același zgomot metalic, ușa se deschise din nou. Gosseyn se încordă, așteptându-se să-l vadă pe Thorson. În locul acestuia apăru Patricia Hardie, care pur și simplu sări de pe ultimele trepte. În timp ce își descuia cătușele, îi șopti grăbită, insistentă: ― Ia-o pe coridor la dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub scara principală o să vezi o ușă. Dincolo de ușă o scară mai mică, urci două etaje și ajungi la șase metri de apartamentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aproape normală. Dezagreabila reverie îi fu întreruptă de o bătaie în ușă. Spre marea sa ușurare, era Crang. ― Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o podea de marmoră. ― Intră singur și privește corpul. ― Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
supă fierbinte sau un vin fiert cu scorțișoară sau măcar un ceai. Pâinea primită o mâncasem de la primii pași, pe toată. Candela era stinsă. Trebuia s-o aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața. Oare biserica o fi descuiată? Acolo nu se poate să nu ardă măcar o lumânare. Am ieșit iar, m-am târât până la intrare, era ferecată. Am dat roată bisericii, m am opintit în ușa laterală. Ferestrele erau sus, nici vorbă să ajung până la ele. Oare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dat anunțul, însă, fie vorba între noi, e o explicație găsită în disperare de cauză, e drept că sunt distrat, dar nu iresponsabil. Mai degrabă un hoț care-a intrat în casă după plecarea mea... Ușa de la intrare a fost descuiată? întrebă Costache doar ca să-și facă datoria. Cunoștea răspunsul. Văzuse, intrând, că ușa e cu încuietoare yale automată. La plecare, gazda îi ură „Crăciun fericit!“ și abia atunci își aminti Costache că diseară, de Ajun, a acceptat invitația familiei Livezeanu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
eu, și chiarr bănuiesc ce-arr putea fi. Ne-am dus împreună în camera mea, l-am așezat pe canapea - și amintirea aceea a ajuns drept în mijlocul sufletului, ca un glonte într-o țintă - apoi am mers la pendulă, i-am descuiat ușa și-am scos cutiuța din catifea. I-am dat-o lui Jacques s-o deschidă, ca să-i fac o bucurie și ochișorii lui rotunzi erau ca boabele uleioase de cafea de la armeanul nostru, Levon Harutunian. Levon înseamnă, pe limba
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dar, de fapt, motivația lui era tainică, iar țelurile erau personale. Cu filmele în buzunar, se îndreptă pe coridor către scara cea mai apropiată. Coborî cinci paliere și ajunse în partea hotelului Royal Ganeel care nu era ocupată de Arsenale. Descuie ușa unui apartament, intră și încuie în urma lui. Îndreptă repede unul dintre inelele de pe deget împotriva unei prize aparent obișnuite. Se ivi un inel metalic mai mare. Introduse un deget în el și trase. Ceea ce se întâmplă în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și astăzi în Hamadan, fosta Ecbatana a mezilor, numit și Orașul Rotund, datorită formei circulare a arterelor sale. de dinainte de somn erau toate cu Orașul Rotund, al copilăriei lui Cyrus și al regelui mezilor, Daikku, ocrotiți de leul de piatră. Descuia Poarta Leului ferecată și pășea în credința că e soldat. Unicul nepot al dastur-ului de la templul din Yazd nu râvnea onoruri, nici glorie. Se vedea slujind Ecbatana, cu triburi de magi și cu vraci cititori în stele. Bunicu-său nu uita
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
El nu o hrănise vreodată în toți acești ani, deși îi fusese părtașă în atâtea peripeții. De aceea, atunci împinsese cremona care ținea laolaltă cele două ferestre și șoptise în aerul de afară: „Eleonor, vino! Vino, fato, am să-ți descui ușa!“. Era prima oară de când avea un frigider în mansardă și se gândise că ar putea s-o ademenească. Mâța Eleonor nu gusta din salamurile lui Pablo, dar adora înghețata și peștele, feliile cu pateu și cu unt, abandonate de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înșală Și mi-l scoate ici la scară; Pe trei uși că lă-i băga 283 {EminescuOpVI 284} Și în casă că-i intra, De perini m-oi rezima Doar să pot încăleca. Ea toate că asculta Și grajdul că descuia Și pe negrul că-l gătisă Și la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n streșină punea Și sulița c-o scotea, De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam la iuțeală orice broască. Pe urmă am studiat... ― Ce? ― Ce?! Ce?! Numai uși am descuiat 189, așa ca exercițiu. Știți cum se întîmplă? Întâi pipăi și pipăi și pipăi... Simt aici, în vârful degetelor, despre ce e vorba. Uneori nici nu trebuie să mă uit. Abia după aia umblu la trusă. Trec maximum două minute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
STAR PROPRIETĂȚI IN VALOARE DE TRILIOANE Biroul Președintelui J.S. TRINER Intrarea persoanelor străine interzisă Cu unul dintre inele, Hedrock declanșă mecanismul secret al ușii. Intră, trecu pe lîngă fata drăgălașă de la recepție care încercă să-l oprească. Razele inelului său descuiară automat cea de a doua ușă. Păși înăuntru și se trezi într-o cameră de proporții impunătoare. Un bărbat mare de statură, cu fața palidă și ochii spălăciți, se ridică dindărătul unui birou monstros de maro, de formă curbată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
instrucția pe care o făceam fără bocanci, am hotărât să ne culcăm, punând foraibărul la ușă. Dar, înainte de culcare, i-am spus colegului să mai verifice încă o dată ușa. Acesta s-a dus și a mai răsucit încă o dată foraibărul descuind-o. Si astfel, pe când dormeam mai bine, ne-am trezit bătuți peste umăr de caporalul care venise în control, și cu toate rugămințile noaste nu ne-a iertat iar a doua zi ne-a scos la raportul comandantului de pluton
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ne-a făcut observație că am dormit în timpul plantonului și ne-a citit din regulament că, Comandantul nu trebuie să treacă cu vederea nici cea mai mică abatere a subalternilor săi, și ne-a pedepșit. Fiind el vinovatul că a descuiat ușa și nu a lăsat-o închisă gândindumă eu în sinea mea, soldatului Afrășinei cu două schimburi de planton iar pe mine cu unul, știindu-mă probabil un soldat disciplinat și con știincios, Așa am crezut eu. În prima zi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]