511 matches
-
obiectul unei lapidări? Cum s-a născut această masă critică a nemulțumirii, a dezamăgirii față de dl Tismăneanu? Nu voi intra acum în toate detaliile care mă frământă. Mă rezum să spun că, da, îi înțeleg pe cei care au rămas descumpăniți să-l audă pe dl Tismăneanu declarându-l pe dl Becali om politic și creștin-democrat. Da, am suspinat și eu când dl Tismăneanu a invocat motivul vizitei la Pipera, căci, la urma urmelor, suntem liberi să vizităm pe cine vrem
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
desăvârșită, blândă, sfioasă. Ochii săi mari, mereu plecați, nu îngăduiau decât rareori privirilor străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care te descumpănește, o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra fată din zilele noastre, adaugă monseniorul Bolo, "vorbește într-un fel care ar face până și o maimuță să roșească". "Îndrăzneala sa a sporit într-atât, încât tinerii domni sunt cei care rămân
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tatăl ei a fost și mai șocat. În așa măsură încât îl cuprinse "o stare asemănătoare cu delirul" atunci când desfăcu din greșeală, spunea el scrisoarea pe care "băiatul de la cafeneaua Voltaire" i-o trimisese lui Dominique. Pentru acest bărbat deja descumpănit de "povestea cu Conservatorul secret", a fost lovitura de grație. Nu există ceva mai greu pentru un bărbat decât să crească o fată", suspina el ștergându-și ochii și suflându-și nasul. Își închipuia că adusese pe lume o ființă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mulți francezi, trăiește aceste zile de vară într-o stare vecină cu beția amoroasă. Tânăra trece pe negândite de la o "clipă de speranță nebună" la "o perioadă de descurajare totală", de la o "exaltare extremă la o stare de împietrire". Suntem descumpăniți cu toții, scrie ea pe 23 iunie 1944. Ai impresia că nu se întâmplă nimic. Ofensiva engleză s-a oprit, iar germanii, în așteptare, sunt tot aici". Însă pe 10 iulie, "orașul Caen este recucerit, iar în noi s-a reaprins
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
DUI 84901, rămase fără raport de Încheiere În Operațiunea Venus, GOT 0544/225, perseverează să distrugă orice semn că Malin a fost asasinat. Indicația NK/003.47/K.AA/CC 113, poz. 4 se vrea eradicată din patrimoniul ucigașilor. Mă descumpănește, totuși, inversarea a două imagini de conduită politică: * regimul Împotriva căruia am luptat, cu convingere, mi-a asigurat o locuință (În fond centrul vieții), În timp ce statul democratic, de drept, pentru care am luptat, mă aruncă În stradă. Deci, sacrificiile făcute
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
amintit: * De Civitate Dei (Despre cetatea lui Dumnezeu) De Civitate Dei contra Paganos, este titlul complet al lucrării * De Magistro (Despre învățător) * Confessiones (Confesiuni) Învățăturile. De Civitate Dei a fost scrisă într-un moment de criză în care Apusul era descumpănit în fața invaziei și jefuirii cumplite a Romei de către vizigoții lui Alaric în 410. Concepută inițial ca o scriere polemică față de acuzațiile aduse creștinilor de către păgâni, lucrarea a devenit un răspuns providențial și genial al bisericii creștine occidentale la provocările viitorului
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Mereu ai încercat, copila mea, să mă încredințezi că nu există mijloc de a scăpa din ghearele zeilor. Mereu ai căutat să mă faci să mă supun lor. Și eu mereu am stăruit în revolta mea împotrivă-le (III 2). Descumpănit pentru moment când află detaliile cursei întinse de nemuritori, Oedip se simte îndreptățit să-i arate din nou Antigonei că nimeni nu se poate bizui pe justiția divină : De câte ori ți-am spus că dreptatea pe care o zămislesc ei e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
judecă orice carte, nu după trăsăturile bune pe care le au, ci după cusururile lor. Bietul rege David! Ce-ar fi spus despre el <<Societatea locală pentru paza bunelor moravuri>>?” Jerome Klapka 568. „Dacă vreo carte de-a mea vă descumpănește, citiți-o încă o dată; sub veninul aparent, am avut grijă să ascund antidotul; nici unul dintre ele nu tulbură, cât avertizează.” André Gide 569. „Să nu citești niciodată o carte care măcar un an vechime.” Ralph Waldo Emerson 570. „Câte cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ar putea părea că m-am comportat într-un mod stereotip, eu controlam în același timp acest fapt. Eram capabilă să controlez tot ce fac și cred că, atunci cînd oamenii și-au dat seama de acest lucru, au fost descumpăniți." (Citat în McClary în Sexton, 1993:102) 20 O sinteză de cinci ore a concertelor mai vechi ale lui Laurie Anderson din seria "United States" conținea o cantitate mai însemnată de comentarii sociale, reflecții asupra culturii, societății, tehnologiei și chiar
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și de comoditățile noastre, cine știe câte rătăciri sufletești nu ar fi fost evitate! Și apoi, înainte să ne prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David, descumpănit în fața nenorocirilor care s-au abătut asupra Ierusalimului, fiecare dintre noi să exclame: «Eu, eu am păcătuit, eu am săvârșit păcatul; dar aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
rare, netraduse, ușor de citit în franceză sau engleză, în germană! Citesc, de la el, acum, "Initiation à la méthode philosophique" a lui Jaspers. Cîte nu știam! Et les autres! "Pun la cale" o carte nouă de poezie! Asta-i va descumpăni pe unii! Am prea multe idei, uneori! E și periculos! Pentru că nu-s necesare numai ideile! Dar mai bine așa, totuși! Numai cu talent nu se face nimic durabil! [...] În rest, mă bucur de căldură, nu mai pot de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Tatăl său poate fi mândru de el, suspină el. Soția lui nu-i dăruise nici un urmaș și el se Întreba deseori la ce slujeau lăzile cu scuzi de argint din mândrul său palazzo de lângă Marele Canal. Îndoliat, părintele Bernhard era descumpănit de Întâmplă rile ultimelor zile, totuși Îl primi de Îndată pe tânărul ve ne țian. Considera că e de datoria lui să-i Întâmpine pe numeroșii oaspeți care soseau Întruna la castel, pentru a-i transmite ducesei condoleanțelor. Cu toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ajuns din urmă, gâfâind, șiroind de transpirație și extrem de nervos: Ce faci, măi, tâmpitule, ce alergi așa??! Ai înnebunit????? Eu n-am înțeles de ce mi se adresează astfel, deoarece el însuși venise cu această propunere. Și atunci, de ce? Eram foarte descumpănit și l-am întrebat: Mircea, dar nu tu ai propus să fim "fugari"? Nu? Măi, da' tare prost mai ești! Zău! Păi "a fi fugari" nu înseamnă să alergi ca și cum te-ar mâna diavolii din urmă, ci a nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
modernismului emancipator s-ar simți acum ca acasă, mărturisesc că mă încearcă o indispoziție contrară celei a autorului care a abordat chestiunea banalității Răului. Berlinul cu fundațiile pe apă? America în mijlocul Mediteranei? Miami la beduini acasă? Indolența balneară seduce și descumpănește. "Our town is arab free", mă asigură un șofer de taxi comunicativ și cu mândria puțin cam amnezică. Să descoperi atâta Occident și atât de puțin mister pe țărmul misterios al lumii orientale: această neînstrăinare deranjează prin excesul ei de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
anume a contat pentru mine personal. Atunci când mergeam s-o vedem pe mama vreunui martir pentru a-i aduce la cunoștină moartea fiului ei, noi marxiștii, progresiștii, nu prea știam ce să-i spunem pentru a o consola. Eram total descumpăniți în fața morții. Organizam noi niște funeralii, dar ceva nu prea era în ordine. Acum știu ce am de spus într-o asemenea situație, știu care-s vorbele de îmbărbătare. "Fiul tău te așteaptă în paradis. Pentru el e mai bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
liniștită". Dexteritatea dialectică, simțul nuanței, gustul disidenței, cultivate de credincioșii aflați mereu în căutarea sensului ascuns, se pot întoarce oricând împotriva monolitismului comunitar. Adepți ai ijtihad-ului, interpretarea personală a lucrurilor ce țin de credință, ei nu se lasă prea lesne descumpăniți de putere, și nici de presiunile exercitate de coreligionarii lor. Al-Amin nu-și pune speranța în vreo victorie temporală. Împărăția lui nu e lumea asta, ci cea a rugăciunii și a studiului. Îl are alături pe fiul său, îmbrăcat în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-o vitrină un Saladin multicolor, un Che Guevara în alb-negru și un Nasrallah hilar. Iar într-o băcănie din Gaza, un Che cu beretă lângă un Arafat cu keffieh și un Nasrallah cu bonetă rotundă. Șocul imaginilor m-a descumpănit. Nu-mi scapă faptul că puterea de impact a unei efigii se măsoară după suma de nedumeriri pe care le stârnește, dar efectiv nu vedeam ce l-ar putea apropia pe argentinianul ateu de libanezul șiit. Greșeam. În patruzeci de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vom relansa procesul de pace". Și mai-marii noștri au dreptul la speranță, dar de aici până la adaptarea acestui ton festivist... Între ceea ce am văzut acolo și ce aud și citesc aici, la Paris, unde fac o escală, diferența mă cam descumpănește. Acest disconfort m-a împins să "fac un bilanț" destinat autorităților noastre îndrituite. Cu atât mai rău pentru micul vanitos care sălășluia în adâncul ființei mele! Într-o regiune în care nu economia, ci ceea ce este îndeobște numit factor cultural
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-au fost găsite. Poate că-i mai bine așa: o carabină într-o eventuală expoziție consacrată evanghelizării beduinilor ar fi un exponat dintre cele mai curioase. 6. Refuzul de a statua Acum câteva zile, un student franco-israelian m-a descumpănit cu o întrebare naivă și stânjenitoare care nu mi s-a mai pus niciodată. Spre finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia se încercase o abordare structurală a celor trei monoteisme, el m-a întrebat către
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din calea turcilor în pădurile dinspre munte. Domnul „a poruncit ca toate grânele să fie tăiate și până și papura din mlaștini și, după ce s-au tăiat ierburile și grânele, a pus să fie ars totul”, fapt ce l-a descumpănit pe sultan, care sperase că va găsi grâne și pășuni bogate. Cronicarul turc Sa'adeddin scria că „oastea victorioasă [otomană], necăjită de secetă și foamete, a rătăcit multe zile în acele ținuturi pline de primejdii. Veșmintele ostașilor s-au acoperit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
același scop. De data aceasta la corturile la care au ajuns românii erau cele ale taberei lui Soliman pașa. Rolul acestor atacuri era acela de a provoca pierderi, dar, mai ales, de a produce șocul psihologic în măsură să-l descumpănească pe adversar. Sultanul aflând că a început lupta a poruncit beilerbeiului de Rumelia ca, împreună cu beilerbeiul de Anatolia, să meargă asupra dușmanului. Turcii pornesc la atac în bătaia tobelor și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era firesc, din moment ce mă adusese cu ea, dar a adăugat, rea inspirație, că sunt critic literar, unul dintre criticii tineri ai Gazetei, în care se pun speranțe etc. Arghezi a reacționat, săgetân du-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dum neata să critici?“ M-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă o dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zicând, confruntându-ne experiențele intelectuale, lecturile, gusturile, curioși unii de alții, de ceea ce știam și de cum gândeam. Amândoi noii mei prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin felul înșelător, perfid în care mima gravitatea, seriosul, când el de fapt glumea. Admiram la Modest suplețea gândirii și iuțeala reacțiilor, iar la Matei logica impecabilă și implacabilă. Viața era în acei ani
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întruchipa reunirea spiritului cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de elevi brăileni și au transmis unele altora spusele în doi peri ale profesorului Ciuntu, ba le-au mai și sporit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întoarcă după ochelari într-o săptămână, când doctorița cea tânără i-a adresat o întrebare ce ieșea cumva din schemă: -Tovarășe, dumneata chiar ești brigadier? Tata, care deja își îmbrăcase pufoaica și se îndrepta spre ușă, s-a întors contrariat, descumpănit: n-avea idee ce să răspundă și nici cum să califice întrebarea aceasta. A ridicat privirea spre femeie și a fost frapat de fața ei albă, cu trăsături perfect conturate și cu ochi aurii strălucitori. Rapid, ca și când și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]