1,183 matches
-
în iarbă, în poziția fătului, și-și apăsa pântecele cu mâinile. Coborând de pe cal, Balamber se apropie de el și doar atunci zări, la o oarecare distanță, trupul cel lung la lui Reinwalt, întins cu fața în sus, cu brațele desfăcute și cu o dagă înfiptă în piept. Se aplecă asupra tânărului și îi înălță capul. — Cine v-a atacat? îl întrebă. — Burgunzi, șuieră el într-un horcăit. Ne-au... luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei, care, spre deosebire de cel al lui Balamber, se ridicase imediat în picioare. Din două salturi, ajunse până la sabie, iar el nu fu suficient de rapid ca s-o împiedice. O clipă mai târziu, pusă în gardă, îl înfruntă cu picioarele desfăcute și aplecată puțin înainte, întocmai cum îl înfruntase e Rutger în ziua primei lor întâlniri. Se studiară preț de câteva clipe, întinzând unul spre celălalt arma, însă atenți să nu se facă vreo mișcare necugetată, care să-i lase descoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Tramontana — vânt rece și violent care suflă dinspre Alpi spre Mediterana în. trad.ă. Morra — joc foarte popular în lume; în varianta sa cea mai cunoscută, jucătorii îdoi sau mai mulțiă ridică pumnul strâns ori un anumit număr de degete desfăcute, strigând cifra respectivă, pe care adversarul nu trebuie să o ghicească în. trad.ă. Javelină — suliță lungă și subțire în. trad.ă. Comes este cuvântul latin pentru „tovarăș“ și semnifica nu doar o poziție politică sau administrativă foarte înaltă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plină: Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Există un gol în memoria lui, dar nu un abis. Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca a unui om care stă cu picioarele larg desfăcute, încălecând un șanț îngust, totuși adânc. Era adevărat că șanțul trebuie umplut dar, chiar dacă nu era, el ar fi putut merge mai departe, fără acea senzație oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă și, mai cu seamă, de durere, când ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. 23. La douăzeci de ani, când iubești amorul în femeia iubită,imaginația ornează poetic împrejurările și pe femeie. La patruzeci, când nu mai iubești amorul, ci numai femeia, imaginația se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă, și mai cu seamă de durere când ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. O afacere destul de complicată... Ieșisem la plimbare cu ea. În fața ultimei crâșme din sat drumul era aproape închis de lumea îngrămădită în jurul unei căruțe. Cu incuriozitatea mea de om comod, organizată de-a lungul vremii conștient și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca bucuroasă sări de gâtul amorezului care intrase În cameră cu pantalonii deja desfăcuți, azvârlindu-se În așa zisul pat, Îmbrățișați Într’o zvârcolire furibundă...!! Nu apucă să Îmbrace hainele și Șeful Șantierului complect dezbrăcat, se interesă. „Ai plătit fetei...?” „N’am plătit...De fapt nici nu m’am gândit...” „Bine... Oferă fetei două sute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aresturile milițiilor capitalei, făcând atmosfera să fie imposibilă mai ales unii, ce cu crampe stomacale eliminau excrementele cu zgomot, cu un ucigător miros...! Iar Încăperea arestului temporar nu avea instalat decât acel W.C, turcesc, Încât unii nefericiți cu pantalonii desfăcuți urlau de durere solicitând favoarea imposibilă...! Însfârșit, după o așteptare ce părea a fi o veșnicie, aproape de zorile dimineții aducerea arestaților dela toate secțiile de miliție din Capitală fiind terminată, urma procesul tehnologic de repartizare a arestaților către secția specială
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fel și observând Încruntarea, mai mult nervositatea și În mod special Înjurăturile ce rivalizau cu cele țigănești,am cedat În favoarea lui. Am mers la el acasă mai mult de două săptămâni, timp În care mă aștepta cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând teatru pentru ai-i câștig bunăvoința, pierdeam partidele una după cealaltă,făcându-l să jubileze și, sperând să scap fără urmări disciplinare În interiorul unității...! Sosise momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prea repede ca să fie apa de la cadă, spuse Lal. Probabil a plesnit o țeavă. Ascultând, auziră un sunet ca de apă țâșnind deasupra, și un țăcănit ritmic, rapid, o prelingere În cascadă, o șerpuială de apă pe scară. — O țeavă desfăcută. Sună a inundație. Țâșni de la masă și traversă alergând bucătăria mare, cu pumnii mici și păroși așezați pe piept, cu capul tras În jos Între umerii Înguști. — O, unchiule Sammler, ce este? Femeile urmară. Evident mai lent, Sammler și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lăudăros, se repetă. E frivol, morocănos, mândru. Dar a reușit În viață și Îl admir. — Deci e om. Foarte bine, e om. Poate că-l urmărea numai pe jumătate, deși se uita drept la el, ochi În ochi, cu genunchii desfăcuți astfel Încât Îi vedea materialul roz al desuurilor. Văzând acea fâșie roz, se gândi: „De ce să mă cert? Care e rostul?“ dar răspunse: — Ei, toți suntem oameni numai Într-o anumită măsură. Unii mai mult ca alții. — Alții foarte puțin? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sofisticată, ca a oricărui om care crede în ceea ce face și vrea să convingă și pe altul. Târziu, spre miezul nopții, când mă aflam în picioare lângă o măsuță cu jucători de rumy, urmărindu-i cum țineau cărțile, în mâini, desfăcute evantai, timp în care tânăra mea interlocutoare se afla la bucătărie ajutându-și mătușa la preparatul unui nou rând de cafele, Ana se apropie de mine, îmi puse mâinile pe umeri și mă sărută pe obraji. „În sfârșit, singur! Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam însă atras de ascunzișurile necontenit înoite, în cotloanele și printre ostroavele apei. Cu mult înainte de asfințit eram singur, cu totul desfăcut și despărțit de tovarășii mei. Luntrea se strecura printre draperii de liane. Ștefan Gâdea, omul meu, simțind ce caut, mă ducea într-un loc pe care îl știa el. Fără să-mi spuie el nimic, am cunoscut acel loc. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În timp ce toată lumea murea de cald, el purta costumul lui negru și de-abia dacă părea să transpire. Următoarea la rând a fost Barb. —Cum vă descurcați în canicula asta? a întrebat. S-a trântit pe banchetă lângă mine, cu picioarele desfăcute, și-a ridicat poalele fustei și a început să le scuture cu putere. —Așa poate intră ceva aer. Nu-i o zi în care să porți lenjerie, a adăugat. Oh, Doamne. Tocmai îmi spusese că nu poartă chiloți? M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară aromă de tămâie stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căzu în genunchi, cu un strigăt ascuțit. Skorpius se repezi la el cu toate puterile care-i mai rămăseseră. Salix zbură prin aer și căzu la vreo zece pași de adversarul lui. Rămase nemișcat în nisip, cu brațele și picioarele desfăcute, o fantoșă tristă, care a încetat să mai distreze mulțimea în arenă. Skorpius se ridică și-și șterse cu dosul mâinii sângele care continua să-i curgă din gură. Îl căută din ochi pe secutor. Clătinându-se, se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înconjurată de oamenii din escortă. Se întoarse și-i făcu un semn de salut lui Antonius, care o urmărea cu privirea. Când Antonius intră în cort, dădu cu ochii de Martialis, care continua să stea la masă, având dinainte pergamentul desfăcut. Obosit, Antonius se așeză în fața lui. — Prin urmare, după atâtea victorii, mă îndrept spre ruină? — Prietene, zâmbi Martialis, cum poți să-ți închipui că un om faimos ca tine nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amintit de școala primară particulară. I-am amintit de liceul care l-a pregătit pentru universitate. I-am amintit de facultatea din Cambridge. Și acum, Brixton, am spus eu. Ce mai urmează? — Pentonville. Mai luă o țigară din pachetul meu desfăcut. Aia e școala superioară a vieții. În fiecare zi mai înveți câte ceva. De exemplu, că e cineva care-ți vrea viața. — A, da, am răspuns eu rece. Da, am auzit. — Unul dintre infractorii mărunți de aici mi-a șoptit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răspunsul la marile probleme ale vieții mele se află în șirul de umilințe pe care le-am înghițit din partea acestui Fiasco al meu. Stau aplecat peste pungașul de banc, sub zâmbetul fericit al ochilor larg deschiși și sub picioarele larg desfăcute ale fetelor din postere și din filele calendarelor cu nuduri, în timp ce privirile de lup ale bandiților de mecanici se ivesc printre tije și cricuri, și uite-l și pe șefu’ care se întoarce spre mine cu un rânjet de dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de intuit, nu-i așa? După care continuă, ca și cum o hotărâre bruscă sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Jones. Lui Vultur-în-Zbor, care privea, i se păru că a urmat doar o perioadă de inactivitate totală. Nefiind obișnuit cu Dimensiunile Exterioare, nu putea intra pe câmpul de luptă. Virgil Jones stătea nemișcat, cu capul plecat, brațele întinse și mâinile desfăcute, ca un om care împinge o ușă foarte grea. Apoi s-a prăbușit fără de veste. O materie inertă prăvălită grămadă la pământ, în pădure. Vultur-în-Zbor se repezi înainte. Virgil Jones își revenea încet. — N-ar fi trebuit să-mi bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doar dacă nu-și face toată lumea, a adăugat cu o seriozitate exagerată. Cred că poți sta liniștită în legătură cu asta, i-am spus. Nu cred că o să prindă asta în suburbii. —Păpușă! exclamă Belinda Fine, grăbindu-se către Baby cu brațele desfăcute. De când nu ne-am mai văzut! Cele două manechine s-au îmbrățișat. M-am înfiorat gândindu-mă cu milă la Baby, ai cărei cercei erau astfel presați pe coșul pieptului, dara rezistat cu stoicism. Umerii Belindei erau întorși înspre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prea multe ca el să poată sta liniștit. Dar rămânea încă un semn de întrebare. Nu mi-l puteam imagina pe Charles de Groot luând heroină de la James. Capitolul 21tc " Capitolul 21" — Ce zi minunată, zise Suki Fine. Avea părul desfăcut și briza dinspre fluviu i-l flutura, ca un steag galben ridicat în aer în spatele ei. Vaporul mergea încet de-a lungul apei; în afară de zgomotele gâjâite obișnuite ale orașului, singurele sunete pe care le puteam auzi erau ale vaporului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și nici măcar nu o mai vedeam. Aveam doar, iar și iar, imaginea marelui fluture de pe un timbru de demult, cu aripile larg desfăcute. Dintr-un joc al luminii sau al privirii, dintr-o taină a desenului, părea marele meu fluture că se tot avântă și se răsavântă într-un cuprinzător zbor spre un tărâm doar de el știut, spre înălțimi doar lui menite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]